Două săli pline și aplauze la scenă deschisă la Suceava după piesa „Titanic vals”, de Tudor Mușatescu, regizată de Dan Tudor, care a adus și ineditul în acest spectacol, jucând, alături de actorii Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani, un rol feminin. În prima seară, pe 21 noiembrie, publicul, deși foarte numeros, (a fost nevoie de scaune suplimentare) și în majoritate tânăr, s-a comportat impecabil, bucurându-se de un spectacol plin de emoție, dar și de haz, „un spectacol care vorbește despre lumea de ieri și de azi, despre felul în care unii oameni pun pe primul plan al vieții lor doar interesul material, uitând de suflet”, răsplătindu-i pe actori cu aplauze îndelungi. În cea de-a doua seară, pe 22 noiembrie, printre spectatori s-au aflat și persoane care, prin comportamentul lor, făcând gălăgie, au deranjat atât actorii, cât și pe spectatorii de bună credință. Dan Tudor s-a adresat publicului, la finalul piesei, spunând că „rolul publicului este să asculte, iar al actorului să joace”.
Moravurile vremii
Acțiunea piesei are loc în perioada interbelică, reflectând moravurile vremii, iar spectacolul vine să arate că de fapt lumea nu s-a schimbat prea mult. „Un singur personaj – Spirache – rămâne de neatins de această patimă nestăvilită de a acumula bunuri materiale. Și, prin această renunțare la averile pământești, personajul capătă o conduită de apostol. Mesajul este limpede: nu uitați de bucuriile sufletului, de dragoste!”, după cum spune și regizorul piesei. Alături de Dan Tudor, care a interpretat-o pe Chiriachița, soacra lui Spirache, ”doamna fiind foarte credibilă”, pe scenă au urcat Spirache – Cezar Amitroaei, Dacia – Crenola Muncaciu, Sarmisegetuza – Petronela-Lorena Chiribuță, Gena – Silvia Răileanu, Traian – Petruț Butuman, Decebal – Dragoș Radu, Petre Dinu – Răzvan Amitroaei, Stamatescu – Bogdan Horga, Nercea – Bogdan Muncaciu, Procopiu – Florin Aionițoaei, Vecinul – Traian Andrii. Scenografia: Mihai Pastramagiu. O echipă care a funcționat și care dincolo de replici, de recuzită, de decor, a transmis emoție, mesaj recepționat de majoritatea spectatorilor din sală.
Dan Tudor: „Eu vreau să fac teatru cu oameni cu care aș vrea să stau la masă”
Regizorul intenționează să meargă cu spectacolul „Titanic vals”, săptămâna viitoare, la un festival la Bistrița, după ce a fost cu el și în capitală, și, anul viitor, în luna mai, s-ar putea să plece într-un turneu în Irlanda. „Actorilor botoșăneni nu le lipsește nimic omenesc pentru a se bucura de întâlnirea asta. Spectacolul este făcut cu dragoste, pentru că eu vreau să fac teatru cu oameni cu care aș vrea să stau la masă. Vreau de la actorii din Botoșani să se revalorizeze, să-și recapete conștiința că ei pot să facă asta, pentru că au aceleași instrumente la îndemână care orice alt actor: propriul corp și o scenă”, a spus Dan Tudor.
Mircea Albulescu și Valeriu Moisescu, adevărați mentori
Dan Tudor a absolvit „Actoria” la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa Mircea Albulescu. A urmat un doctorat și „Regia de teatru” cu profesorii Valeriu Moisescu, Alecu Croitoru și Alexa Visarion, mentori care i-au modelat viziunea asupra a ceea ce ar trebui să facă un regizor. Dan Tudor a avut spectacole în Irlanda, Germania, Canada și Noua Zeelandă, iar în țară la teatre renumite precum „Național”, „Nottara”, „Metropolis” și la „Comedie”. Artistul a încheiat cu Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani un contract care presupunea să regizeze două piese. Primul spectacol a fost „Muzicanții din Bremen”, după care a urmat „Titanic vals”, ca o recompensă pentru actorii care au jucat în spectacolul de copii și pe care, în majoritate, regizorul i-a distribuit și în al doilea spectacol. Experiența pe care a acumulat-o în atâția ani de actorie și regie l-a ajutat pe Dan Tudor și în realizarea acestui spectacol. Ne-a povestit că și azi îi vin în minte flashuri cu ”chipuri uluitoare”, cu actori de geniu. „Sinteza pe care o face actorul de geniu îți face viața ușoară. Indicația e simplă, explicația e simplă, întrebarea este justă, pertinentă. Când am avut unele probleme cu unii, cu alții, tot timpul m-am gândit la acele întâlniri care m-au format pe mine, care m-au făcut să am răbdare, pentru că fiecare are o zestre diferită și, până la urmă, eu sunt cel privilegiat că i-am întâlnit și că pot povesti din experiența asta și altora”, a spus Dan Tudor.
Regizor în travesti
Referitor la rolul pe care l-a jucat în piesa „Titanic vals”, Dan Tudor ne-a povestit că nu s-a gândit inițial să interpretez personajul Chiriachița, „dar am fost nevoit”. A devenit singura opțiune și nu știa că va funcționa până când nu l-au văzut și actorii și până când nu au acceptat și ei travestiul. „I-am întrebat: voi puteți să credeți asta? Când m-au văzut prima dată pe scaun au crezut că este o femeie. La premieră, un domn din sală mi-a adus flori și mi-a pupat mâna ca unei doamne. Era un domn în vârstă și i-am pupat și eu mâna. Era cea mai bună confirmare”, a spus regizorul. Pentru toată lumea, inclusiv pentru trupa de actori de la Botoșani, faptul că regizorul a intrat în piesă în rol de femeie a electrizat, a adus ineditul piesei și a adus curiozitatea publicului și nu numai.
Dan Tudor are vocația comediei
Profesorul și actorul Mircea Albulescu, regizorii Valeriu Moisescu și Alexa Visarion sunt mentorii lui Dan Tudor. „Mircea Albulescu a fost maestrul meu în actorie și Valeriu Moisescu mi-a dat curajul și m-a identificat între regizorii de astăzi. El mi-a spus că nu a avut nici un student până la mine cu vocația comediei. Înnăscută, nu făcută”, ne-a spus Dan Tudor. Prin construcție, spune artistul, el nu este neapărat un actor de comedie, și, dintr-o dată, s-a trezit că face foarte multă comedie, nu numai în regia lui, ci și în regia multor regizori importanți.
„Trebuie să trăiești o viață în două ore”
Dan Tudor iubește actoria și regia deopotrivă. În actorie, spune Dan Tudor, terenul este destul de limitat. „Universul este mai interiorizat, trebuie să asimilezi, să devii altcineva. Drumul actorului până la repetiție este acela de a se lăsa pe el în urmă. Cu cât ești «mai tu», cu atât înseamnă că nu poți deveni altcineva. Este dificil acest drum, dar este cel mai important. Trebuie să trăiești o viață în două ore. De aceea se și spune că adevărul de pe scenă este mai mare decât adevărul din viață, pentru că este viața, dar viața comprimată. Pare simplu, dar nu este”, ne spune Dan Tudor, care completează că meseria de actor cere o umilință fantastică. „Tu primești partitura. Nu alegi. Dirijorul – regizorul este cel care face totul și tu trebuie să te integrezi în ceea ce vrea dirijorul. El este acela care conduce ostilitățile. Regizorul are puterea asta, aproape de Demiurg, are în primul rând puterea opțiunii. El alege. Din milioanele de piese de pe lume, eu am putut să aleg Titanic Vals. Puteam să aleg orice”, a spus regizorul.
„În teatru ai nevoie de un maestru”
Tot Dan Tudor a spus că actoria este o meserie de vocație în care ai nevoie de un maestru. „Este ca în artele marțiale. Te raportezi la maestrul pe care ajungi să-l divinizezi și pe care-l asculți, care ca printr-o pâlnie imaginară îți spune ție ce trebuie să pui acolo, în rol, în personaj. Cu cât actorii au mai multă școală, studiază mai mult, se informează mai mult, cu atât mai mult vor fi crezuți pe scenă”, a spus interlocutorul meu. Lucrul cu actorul, a completat artistul, este atât de fragil, „ca și cum ai ține de picior o vrăbiuță, dar o lași și să zboare. Să se ducă unde vrei tu, dar s-o lași și liberă într-un fel. Și, mai mult, actorii trebuie să simtă și că-i iubești”.
Spectatorul trebuie să se regăsească în ceva
Dan Tudor a ales, pe lângă actorie și regie, pentru că în regie terenul de exprimare este mult mai mare. Dacă actorul este cel care trăiește, este obligatoriu ca regizorul să fie cel care gândește, care se detașează și poate să așeze fiecare lucru din spectacol în cantitățile necesare. ”Tu, ca actor, trebuie să fii în permanență receptiv și într-un dialog extraordinar cu regizorul, pentru că numai el poate și numai cu încredere în el poți să faci cât trebuie și cum trebuie”, spune regizorul. Spectatorul trebuie să se regăsească în ceva. În „Titanic Vals” poți să te regăsești în forma de parvenire a personajelor, în oamenii din jur, dar îți regăsești și propriile porniri care te depărtează de la spirit și îți dai seama că de fapt cauți mereu ceva și te depărtezi de suflet. Fiecare proiect, spune Dan Tudor, ar trebui să fie o formă de căutare. Crede mult în piesele de repertoriu și crede că teatrul adevărat este cel capabil de emoție. Teatrul trebuie să emoționeze râzând, plângând… Și râsul poate să emoționeze. „Mie mi se pare că, alături de «O scrisoare pierdută», «Gaițele», «Take, Ianke și Cadîr», «Titanic vals» este o piesă care și peste o sută de ani va fi descoperită în sensul sufletesc și caracterologic și nu își va schimba valoarea”, este de părere regizorul.
„Teatrul îți sporește obiectivitatea legată de clipă”
Satisfacția actorului, spune Dan Tudor, este în momentul jocului, pe scenă, atunci când simte că 500 – 1.000 de oameni îl privesc și sunt un instrument de căutare al momentului. „Teatrul îți sporește obiectivitatea legată de clipă, de trecerea timpului. Mai este și memoria spectatorului. Peste 20 de ani, spectacolul din această seară nu se va degrada. Noi rămânem acolo. Teatrul este un muzeu al emoțiilor. Orice artist, de oriunde, trebuie să emoționeze. Actor e una și artist este alta. Artiștii sunt generoși. Ei s-au născut așa. Pe ei nu-i face ceva așa cum sunt. Mai mult, teatrul este un crâmpei de viață adevărată, nu este fabricat. Fiecare spectacol are viața lui în niște parametri aproape chirurgicali”, este de părere Dan Tudor.
Maestrul Radu Beligan: „Ești bun, mă, dacă ești bun, ce pot eu să-ți mai zic?!”
„Cu câțiva ani în urmă, voiam să joc pe tânărul revoltat, și-i spuneam maestrului Radu Beligan că relațiile dintre oameni se denaturează, că teatrul este agresiv și el a zâmbit, m-a ținut de după umăr și mi-a spus: «Ești bun, mă, dacă ești bun, ce pot eu să-ți mai zic?!». Mi-a spus omul acela, care era Zeus, și a adăugat: «Dane, roagă-te numai de ăștia să fie și ce pâine bună vei mânca! Nu schimba drumul tău, pentru că lumea este avidă de normalitate»”, ne-a împărtășit Dan Tudor.
