Amintiri din Comunism

În anul de grație 1963, când președintele Kennedy a fost asasinat la Dallas, noi construiam de zor socialismul. Suceava era în plin șantier. Blocuri de locuințe cu apă caldă și rece în apartamente, cu calorifere noi, cu uși din plăci PFL și ferestre din lemn. Cei care au pierdut căsuțele, sau chiar unele mai mari, cu grădini, cu flori, cu pompa comună mai multor case, n-au prea plâns când au primit pe lângă câțiva lei și un apartament. Adio lemne, adio closet în curte, cu sau fără canalizare, adio regimului burghez exploatator! Câte cereri și câte audiențe s-au făcut la partid și la sfatul popular, câte așteptări… Primii au fost, evident, cei cărora li s-au demolat casele, apoi lucrătorii în frunte cu specialiștii din cele două combinate sucevene. Veneau apoi la rând intelectualii, funcționarii mai greu, cei cu pile, unii cu noroc. Mult timp partidul aloca apartamente pe unități economice și întreprinderi. Mulți tovarăși șefi greșeau puțin gramatical și spuneau intreprinderi. A intervenit academicianul Al. Graur, și el de altă naționalitate, altfel mare lingvist. Am mai amintit cum lămurea el la TV, în câteva minute, multe aspecte ale limbii vorbite, mai ales asimilarea neologismelor. Uzul dictează norma, spunea și el, spuneau și Iordan și Rosetti și alții. În copilăria mea se scria meeting, match etc. Singurul cuvânt nefixat în limba literară cu o singură formă este rugby. Și azi se pronunță ruigbi, dar și ragbi, după principiul nostru fonetic, dar se scrie și rugbi și rugby, ca în internaționala limbă engleză. Ditamai superputerea SUA vorbește oficial limba engleză. S-a pus, odată, problema limbii după războiul americano-englez din 1812, când foștii colonialiști au incendiat Casa Albă de atunci. Cum vorbitorii de engleză și de germană erau în număr aproape egal, s-a încercat adaptarea unei singure limbi. Proiectul a rămas, până astăzi, nerezolvat. Vorbește fiecare ce știe, dar patronul care vorbește engleza nu te angajează pe tine, borfaș de portorican, care știi spaniola. Mexicanii au patronii lor, dar la școli mai înalte se vorbește doar engleza. Negrii, oricum, și-au uitat limba lor africană demult.
În 1980 suntem încă în plin comunism mondial. Leonid Ilici Brejev transformase URSS în cea mai mare putere militară mondială. Au recunoscut-o CIA și alte agenturi, care i-au spus președintelui Ronald Reagan. Acesta a început un mare program de înarmare a Americii, lansând ideea construirii unui sistem antirachetă numit Războiul stelelor, după titlul unui film SF. De atunci au lucrat la această idee atât SUA, cât și fosta URSS, apoi, după o pauză, a continuat Rusia. Și Israelul a lucrat la un sistem antirachetă și sunt sigur că lucrează și chinezii, francezii, englezii, indienii și pakistanezii, țările posesoare de arme nucleare. În 10 ani, numărul lor se va dubla. Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, încheiat inițial între URSS și SUA și semnat apoi de multe țări, a fost încălcat de la început. La semnare, URSS și SUA aveau fiecare câte 30.000 de ogive nucleare, cu mijloacele purtătoare (rachete, avioane, submarine etc.). Acum cele două țări, Rusia și SUA, după două tratate semnate, au câte 5000 de ogive, urmând să ajungă la 3000. Sigur că dacă s-ar folosi 6000 de bombe nucleare și termonucleare, de mare putere, s-ar cam distruge mult din frumoasa noastră planetă. Bine ar fi fost ca oamenii, vorba lui Einstein, să nu fi avut nici o armă nucleară. Războaiele clasice lăsau cel puțin aerul respirabil, nu contaminat radioactiv. Nikita Sergheevici Hrușciov, șeful URSS, a propus prin 1960 un plan de dezarmare nucleară. Sigur, americanii au răspuns că-i propagandă, că sunt de acord să se discute, dar să se adopte principiul verificării la fața locului, ceea ce Hrușciov n-a acceptat. A replicat că ajung sateliții și alte mijloace tehnice de verificare (de fapt de spionaj). S-a creat, evident, și o comisie la Geneva, care a bătut apa în piuă ani sau chiar zeci de ani. România socialistă sprijinea total această idee. La 1 mai și 23 august erau și lozinci cu dezarmarea nucleară, dar și cu cea generală, totală. Aici președintele nostru, independent și suveran, nu prea era de acord. Dacă rămâi fără armament, te pot bate cu pumnii, nu imperialiștii, ci vecinii și prietenii. Nu înțeleg de ce nu s-a concentrat de la început secretarul general al PCR pe fabricarea unui avion cu reacție de vânătoare, precum MIG-urile. E adevărat că în armistițiu s-a prevăzut distrugerea industriei aeronautice, iar IAR-urile de la Brașov au fost luate ca pradă de război până la încheierea armistițiului, la 12 septembrie 1944. Atunci ar fi trebuit să fixeze ziua națională comuniștii. O încercare a făcut și Tito, dar nu s-a finalizat. Spionii noștri nu au putut fura secretele avioanelor franceze, engleze sau americane. Se putea recopia MIG-ul, cum au făcut chinezii cu mari categorii de armament. Dar țara era apărată de Armata Roșie și nu era nevoie de nici un avion, de nici un tanc, pe care iarăși președintele RSR n-a reușit să-l facă. Și acum nu avem nevoie de armament, de avioane americane F16, ne apără NATO. Cine să ne atace? Singurul nostru dușman este fostul președinte al Basarabiei, Voronin, care ar vrea, dacă ar putea, să ocupe întreaga Moldovă, cu capitala la Chișinău. Să termine odată cu imperiul român, care a răpit Moldova vechilor regate slave înainte de Ștefan cel Mare. Fiind un fel de metis, ruso-român, țăranii îi spuneau corcitură, tovarășul Voronin, născut în Transnistria, urăște din tot sufletul România. Cu metișii cam așa se întâmplă. Se atașează de una dintre cele două etnii, maternă sau paternă. Cei mai naționaliști sunt cei care provin din alte două etnii, precum Corneliu Zelinski-Codreanu, al cărui nume era interzis în anii mei de școală.
În anii de început ai comunismului biruitor în fostul regat al României, adică 1950-1960, multe ramuri ale științei și mulți savanți din Occident erau reacționare și, evident, reacționari. Adică chiar unele legi ale fizicii erau reacționare. Până și Einstein, cu tot geniul lui și cu formula magică E=mc2, era uneori criticat, dar nu prea mult, e adevărat. Fiind membru al partidului comunist american, savantul era totuși alături de lagărul socialist. Dar teoria relativității era neștiințifică, întrucât nu se încadra în materialismul dialectic care spunea limpede că Universul e infinit și veșnic. Nu se curbează spațiul, nu se încetinește timpul, lumina are o viteză pe care o va stabili PCUS, inclusiv marele Stalin, care după război se va ocupa cu științe precum fizica, lingvistica ș.a. Și Oppenheimer, atomistul, comunist și spion sovietic, era apărat de hărțuirea lui sistematică de către bandiții de imperialiști. Freud, Jung, ca și un argentinian, Lombroso, cel cu tipurile de criminali, erau criticați la sânge. Omul se naște curat, ceea ce spuneau și marii moraliști francezi, doar exploatatorii și mediul îl pot face rău. Darwinism da, dar nu darwinism social, fascist și reacționar. Religia, o frază de dânșii inventată…, vorba lui Eminescu. Propagandiștii au tipărit o biblie hazlie. Sectele pedepsite. Chiar și cu bâta. Onorabilii lucrători ai securității erau apărători ai ateismului științific. Știința sovietică era în avangarda științei mondiale. Călugărul ceh Mendel și Morgan, care s-au jucat cu boabe de fasole și au descoperit știința geneticii, erau criticați cu furie proletară. Un savant sovietic, care începuse cercetări prin 1930 în domeniul geneticii, știință reacționară, a fost trimis cu bilet numai dus în Siberia. Botanistul Miciurin, care de fapt altoia diverse soiuri de pomi fructiferi, era decretat mare savant. În București era o stradă care se numea I. C. Miciurin. Poate și în alte orașe. Un fel de savant cu barbă rusească, de fapt ucrainean, Trofin Denisovici Lîsenco, era o somitate mondială în nu se știe ce știință. Dar marele Stalin,devenit după război naționalist rus (Stalin și poporul rus libertate ne-au adus!), susținea cu tărie că savantul Lomonosov, împreună cu francezul Lavoisier, au descoperit celebrul principiu fizic: nimic nu se pierde în natură, totul se transformă, ceea ce este adevărat, cel puțin în sistemul nostru solar. Erau puși la un loc de frunte celebrii savanți Mendeleev și Mecinikov, pe bună dreptate. De fapt, de la tabelul elementelor al lui Mendeleev s-a ajuns în final la bomba atomică. Propaganda comunistă sovietică susținea că savantul rus Popov a descoperit principiile funcționării aparatelor de radio pe la 1900. Toată lumea, însă, îl consideră pe italianul Marconi drept constructorul primului radio din lume. Deși oarecum paradoxal, știința sovietică îl ridica în slăvi pe omul de știință rus Pavlov, care a descoperit reflexele condiționate, la câini, e adevărat. Câinele lui Pavlov este o expresie cunoscută în toată lumea. Principiul ar putea fi aplicat și oamenilor, dar știința cea mai avansată din lume nu admitea așa ceva. Ar fi fost defăimător pentru „omul, cel mai prețios capital”, cum decisese însuși generalissimul Stalin, sau „omul, ce frumos sună acest cuvânt”, cum spune vagabondul boschetar Satin, în piesa, excelentă de altfel, „Azilul de noapte” de Gorki, pe care o ascultam la difuzoare prin 1959, cu marele actor Ion Manolescu în rolul vagabondului-filozof Satin. Era, pe vremuri, o ilustrație cu moartea lui Pavlov, în care era reprezentat savantul, în ultimele ceasuri, înconjurat de studenți cărora le relata stările lui fizice și psihice în momentele dinaintea morții. Studenții notau. După Socrate, care a băut senin paharul cu cucută în mijlocul tinerilor pe care-i instruia, moartea lui Pavlov este unul dintre cele mai tulburătoare momente ale existenței umane. Savantul rus Țiolkovski a teoretizat principiul funcționării rachetelor prin 1915.
de Ioan Pînzar