Sucevenii au fost ascultați și înregistrați temeinic, și nu oricum, ci cu aprobare din partea judecătorilor. Exceptând capitala, județul Suceava este campion la mare distanță de alte județe la numărul de interceptări autorizate. Statistica publicată pe adresa www.raduchirita.ro este una extrem de relevantă despre modul în care sunt ascultați românii. Datele privesc perioada 2010-2015 și arată că în acești cinci ani, la nivel național au existat aproape 110.000 de cereri de interceptare, din care judecătorii au admis 102.729, adică 93,44%. Este un procent astronomic, asta dacă luăm în considerare și faptul că zeci de instanțe au admis absolut toate cererile.
Îngrijorător pentru suceveni este faptul că au fost ascultați mult mai mult decât locuitorii din alte județe. Tribunalul Suceava conduce detașat în acest top, iar în decurs de 5 ani a admis 5.708 cereri. Iar pentru a face o comparație, trebuie spus că pe următorul loc în top este Tribunalul Galați, cu jumătate din această cifră, respectiv 2.971 de cereri admise.
Pentru alte județe de graniță cifrele sunt mult mai mici. De exemplu, Tribunalul Timiș a admis 2.098 de solicitări, Tribunalul Iași – 1.826, iar Tribunalul Maramureș – 1.487.
La polul opus de află Tribunalul Ilfov, cu doar 205 cereri aprobate, Tribunalul Sibiu, cu 311 cazuri și Tribunalul Tulcea, cu 319 situații de acest fel.
Este adevărat însă că Tribunalul Suceava are cel mai mic procent de admisibilitate, și asta pentru că procurorii au cerut autorizații în vederea interceptărilor în nu mai puțin de 9.346 de cazuri, o cifră de-a dreptul uluitoare, care se apropie foarte mult de București.
Instanțe sucevene cu procent maxim de admisibilitate a cererilor de interceptare
Dacă Tribunalul Suceava este de departe în capul listei numărului de interceptări autorizate, chiar și cu acel procent de 61,07, majoritatea celorlalte instanțe au procente mult mai mari, unele chiar de 100, ceea ce înseamnă că judecătorii care le-au analizat nu au descoperit nici o neregulă.
Procentaj maxim apare în dreptul Judecătoriei Gura Humorului, cu 23 de cereri admise din tot atâtea formulate, iar procentual această instanță este secondată foarte aproape de Judecătoria Vatra Dornei, cu 54 de cereri admise dintr-un total de 55, și Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cu 47 din 48 de cereri. Și magistrații de la Curtea de Apel Suceava s-au dovedit darnici cu autorizările, din cele 49 de solicitări fiind admise 48.
Nici la Fălticeni nu se stă prea rău, fiind admise în perioada 2010-2015 nu mai puțin de 49 de solicitări dintr-un total de 51.
Nu la fel stau lucrurile și la Judecătoria Rădăuți, care a admis 81 din solicitări dintr-un total de 101.
Lucrurile stau cam la fel și la Judecătoria Suceava, unde magistrații au avut de analizat 524 de solicitări și au admis 460.
În total, în perioada de cinci ani amintită, pe raza județului Suceava au fost admise 6.470 de interceptări, o cifră care arată că așa-zisa paranoia din capul unora care se cred ascultați chiar are un substrat real.
Și mai trebuie spus că cifra corectă a persoanelor ascultate este mult mai mare, și asta pentru că și procurorul are posibilitatea de a autoriza interceptarea unei persoane, e drept, pentru o perioadă de timp mai scurtă, respectiv 48 de ore, în timp ce instanța avizează pentru perioade de câteva luni.
„Interceptările ar trebui folosite doar în situații extreme și bine determinate”
Avocații suceveni sunt de părere că această avalanșă de interceptări nu-și are rostul, iar alte mijloace de probe clasice au fost înlocuite în mod nejustificat.
Laurian Ostaficiuc, avocat cu state vechi de plată în Baroul Suceava, a explicat și motivele care, în opinia sa, ar trebui să ducă la diminuarea avizării pozitive a cererilor de interceptare.
Iată ce crede avocatul Laurian Ostaficiuc: „Interceptările, ca procedeu probatoriu, au cunoscut o recrudescență deosebită în cadrul dosarelor penale, recrudescență nejustificată de anumite considerente de ordin obiectiv și legal, ținând seama că această modalitate de supraveghere tehnică și acest procedeu probatoriu are caracter excepțional în sensul aflării adevărului. Astfel, în mod cert, din voința legiuitorului interceptarea convorbirilor telefonice și a altor comunicări poate fi dispusă și folosită în vederea obținerii de probe doar în măsura în care există o imposibilitate reală de obținere a acelorași probe prin procedee clasice. Fiind vorba de proceduri puternic invazive, care implică o încălcare controlată a dreptului la intimitate și viață personală a cetățeanului, acestea ar trebui folosite doar în situații extreme și bine determinate. Din păcate, se ajunge la o folosire exagerată a acestui procedeu probatoriu atât prin autorizare temporară a procurorului, cât, mai ales, prin autorizările instanțelor de judecată, care ar trebui să cenzureze mult mai strict posibilitatea oferită, în sensul folosirii acestui procedeu probatoriu”.
