Postul Paștilor

În primele trei secole creștine, durata și felul postirii nu erau uniforme în tot spațiul ortodox, astfel încât unii posteau o singură zi (în Vinerea Patimilor), alții două zile, adică vineri și sâmbătă înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar până la șase săptămâni înainte de Paști. La sfârșitul secolului al III-lea, Postul Paștilor a fost împărțit în două perioade diferite, cu numiri distincte: Postul Păresimilor, care ținea până la Duminica Floriilor, cu o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o singură săptămână, adică din Duminica Floriilor și până Ia Praznicul Învierii Domnului.
Pentru că ne aduce aminte de postul de 40 de zile ținut de Mântuitorul înainte de începerea activității Sale, Postului Mare i s-a dat și denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή), denumire întâlnită pentru prima dată în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic.
Conform hotărârii statornicite atunci, postul de 40 de zile, se încheie în vineri – înaintea Sâmbetei lui Lazăr. Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt considerate praznice aparte. La fel, ultima săptămână, cea a Pătimirilor Domnului, este încadrată într-un regim mai aspru de postire. Deci, pe lângă cele 40 de zile mai există aceste opt zile de post pe care le atribuim Postului Mare, dar care au practici liturgice și rânduieli tipiconale diferite.
Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), durata aceasta de 40 de zile a Postului Paștilor are la bază o tradiție veterotestamentară, întâlnită de mai multe ori atunci când era vorba despre pregătirea sufletului prin măsuri divine: potopul, care trebuia să spele pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți (Facere 7, 11-17); 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței (Deuteronom 7, 7 și 29, 5-6); Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Ieșire 34, 28); ninivitenii au postit 40 de zile реntru a se pocăi (Iona 3,4-10); Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice (Matei 4, 1-2 și Luca 4, 1-2) etc.
Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului.
(Sursa: Doxologia.ro)