Când nu poartă haine de cavaleri, războinici, domnițe... cine sunt ei?

Te-ai întrebat asta vreodată? Cine sunt personajele medievale care vin an de an în Cetatea Sucevei? Când nu poartă acele haine de cavaleri, războinici, domnițe... cine sunt? Ce fac în viața de zi cu zi?

Dan, de exemplu, lucrează la o firmă de mentenanță avioane civile, Alexandru e profesor de istorie, Paul e pirotehnist, Bogdan e în domeniul IT… Oameni diferiți, uniți de aceeași pasiune. I-am întâlnit la sfârșitul săptămânii trecute între zidurile Cetății de Scaun a Sucevei și le-am aflat poveștile.

Din blugi ori costum, în haine medievale

 Cetatea de Scaun a Sucevei a prins din nou viață zilele trecute pe perioada „Poveștilor Medievale” (13-15 august a.c.).

Evenimentul a fost o variantă mai soft a cunoscutului festival medieval care se organizează de ani buni la Suceava, și asta ca urmare a condițiilor impuse pentru limitarea răspândirii coronavirusului. Deși a lipsit bine-cunoscuta paradă pe străzile Sucevei, iar personajele medievale din incinta cetății au fost mai puține decât în anii precedenți, numărul vizitatorilor, au anunțat organizatorii, a fost unul considerabil.

S-au vândut aproape 24.000 de bilete, depășindu-se astfel, pe perioada de trei zile, edițiile Festivalului Medieval de dinainte de pandemia de Covid.

Și anul acesta am fost la cetate (am postat o întreagă galerie foto pe contul de Instagram al Monitorului), doar că am vrut să-i cunoaștem mai bine pe cei care îmbracă haine medievale. În timpul lor liber. Pentru că în viața de zi cu zi au, mare parte dintre ei, cu totul alte îndeletniciri. 

Pentru Cristi, totul a început într-un bar...

Cristi și Bogdansunt din zona Brașov și fac parte din Ordinul Cavalerii Cetăților Bârsei. Pe Cristi l-am găsit la o masă în timp ce lucra la o tășcuță din piele. În fața cortului medieval în care “se țin lucrurile nemedievale”, Bogdan părea din alt film. În pantaloni scurți și tricou. Tocmai a adus proviziile de verze, care urmau să fie „decapitate” în demonstrațiile de tăiere. “Revin imediat!”, dispare Bogdan în cort.

De la Cristi aflăm că din 2007 îmbracă haine medievale, fiind atras de mai multă vreme de spadă, lupte, cavaleri și, evident, domnițe.

Totul a început într-un bar unde se organiza o seară medievală și a pus mâna pe o cruce de metal. Medievală, cum altfel?

A intrat în asociație, și-a făcut prieteni noi și, în mai puțin de un an, spune el, au făcut primul festival medieval din Brașov.

Când nu e în fața calculatorului, e cu sabia în mână

Apare și Bogdan. Alt om. E un cavaler acum. În 15 minute, ar trebui să înceapă demonstrația de tăiere.

Două verze înfipte în doi țăruși care reprezintă, ne spune Bogdan, “doi vrăjmași care au pierdut lupta și au ajuns în genunchi și urmează să fie descăpățânați”.

Cât timp se pregătește de demonstrație ne povestește că s-a născut la Brașov și a crescut în umbra Cetății Râșnov.

“Toată copilăria mea, când mă uitam pe geamul de la bucătăria casei bunicilor, vedeam cetatea Râșnovului. Tot timpul m-am întrebat ce mistere se ascund acolo, care era modul în care oamenii își petreceau timpul la momentul respectiv, care sunt misterele pe care le ascund pietrele alea la care mă uitam eu zi de zi. Școala o aveam chiar sub dealul pe care era construită cetatea, deci inclusiv în timpul pauzelor puteam vedea cetatea. A fost o pasiune care încet, încet a crescut. S-a dezvoltat și într-o pasiune față de armele albe”, completează Bogdan.

În viața de zi cu zi e site manager la o firmă de Facility Management care are grijă de o fabrică din zona Brașovului.  Am mai povestit cu Bogdan, am filmat și demonstrația de tăiere, ba chiar am făcut și eu o probă de sabie pe unul dintre vrăjmași, însă pentru toate astea va trebui să vezi video-ul pe care l-am postat pe contul de YouTube / #cevaltceva.

Vali și Coșava

Pe Vali l-am găsit cu o pereche de lupi în spate și doi șoimi. Pe cel pe care îl ținea în mână îl cheamă Coșava. “Este un vânt care bate iarna la Cazanele Dunării cu 120 de kilometri la oră și închide tot, de la școli la magazine, toată lumea pune viața pe hold când bate Coșava”, ne spune Vali. Este coordonatorul unei echipe întregi de la Basme cu Cai, care pune în scenă spectacole cu cai, cavaleri și prințese, balauri, lupte și explozii.

“Am știut că trebuie să fac asta încă de când am încălecat prima oară pe un cal. După care am încercat să găsesc o formulă să pot face asta ca meserie, nu ca hobby, să pot face asta zi de zi, să trăiesc din asta”, completează Vali, care a reușit să-și îndeplinească visul, concretizat în proiectul Basme cu Cai.

Ne-a povestit și de păsări, dar și de cei doi lupi care stăteau la mângâiat, însă continuarea o găsești tot pe video-ul de pe YouTube / #cevaltceva.

Paul, pirotehnistul, și Adrian, corporatistul

Paul și Adrian reprezintă asociația Ignis Vultus din Iași. Sunt o armată întreagă, însă la Suceava în cetate au venit doar o parte dintre ei. “Tradus din latină s-ar numi Focul de Veghe”, ne lămurește Adrian. Când nu e îmbrăcat în haine medievale, lucrează la o multinațională în Iași.

Paul, în schimb, e pirotehnist în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Iași. 

“După moartea lui Ștefan cel Mare tot a existat o istorie a Moldovei și care nu a fost scoasă foarte mult în evidență. Ștefan cel Mare a lăsat în urma lui o armată foarte bine închegată, foarte bine organizată și Petru Rareș a fructificat toate aceste atuuri spre prosperitatea Moldovei.. Asta vrem noi să arătăm”, îmi spun cei doi.

La standul lor sunt expuse arme și săbii, iar cei doi ar putea sta ore întregi să îți vorbească despre fiecare în parte.

Au la Iași un atelier în care produc replici de armuri, de arme… din pasiune. “Vrem să oferim o lecție interactivă oamenilor care au fost obișnuiți dintotdeauna cu lecția de istorie în care stai, citești, tocești informația și la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic...”, completează cei doi.

Full contact medieval

Bogdan și Ionciau venit la Suceava de la Oradea. Sunt de la Asociația Deus Vult. O echipă de reconstituire istorică, special pe secolul XII, templieri.

Merg prin țară și prin străinătate la evenimente medievale. Săptămâna trecută au fost la Suceava.

O pasiune dezvoltată din copilărie. Așa „justifică” cum au ajuns să îmbrace mare parte din timp haine medievale. “Plus că am văzut o grămadă de filme, documentare foarte ciudat făcute cu templieri și am zis să venim să arătăm exact cum erau templierii, cum umblau ei, ce tabere aveau...”.

Bogdan și Ionci sunt doi turcopoli, “soldați din Imperiul Bizantin, un fel de mercenari, soldați plătiți”.

Am aflat că practică și full contact medieval (da, și eu am auzit prima oară de asta!) și chiar mi-au povestit care au fost cele mai năprasnice lovituri pe care le-au încasat (vezi tot în video-ul de pe YouTube).

Dan. De la mentenanță avioane, la mongolul cu arc

Dan e din București. El.

Personajul său, cel dintre zidurile Cetății de Scaun a Sucevei, venea din Mongolia, secolul XIII.

Ne-a povestit despre misiunea sa și a camarazilor săi de arme. Cum periodic mongolii ieșeau la cucerit, cum luau meșterii buni sub protecţia lor, cum nu vărsau sânge de nobil, dar “îi înfășurau într-un covor și treceau cu caii peste ei”. Ne-a spus despre săgețile care șuierau sau cele special făcute pentru a scoate caii din luptă.

“Mongolul” din București ne-a arătat și la ce folosea inelul de pe degetul său: la tras cu arcul, pentru că mongolii, am aflat de la el, aveau o altă tehnică (vezi în reportajul video despre ce e vorba).

Când nu e cu arcul după el, Dan lucrează la o companie de mentenanță avioane și reprezintă o școală de tir cu arcul și un grup de cultură tătară, Nokors.

Profesorul și jocurile vechi

Alexandru e profesor de istorie.

În cetate, l-am găsit cu jocuri vechi și ne-am băgat la un țintar. Inițial, am glumit cu alba-neagra, dar mi-a spus că în Evul Mediu erau interzise jocurile de noroc.

După ce mi-a explicat regulile la țintar, i-am spus, evident râzând, să nu care cumva să încerce să mă fure, că îl știu pe Dan, mongolul cu arcul. N-am nimerit-o!

Alexandru e tocmai învățătorul lui Dan, fiind profesor de tir cu arcul. 

Am râs amândoi, ne-am strâns mâinile și a rămas să continuăm jocul cu următoarea ocazie.

Și vor mai fi cu siguranță, pentru că pe toți cei despre care v-am povestit aici îi veți mai întâlni prin Cetatea de Scaun a Sucevei.

P.S. reportajul video (parcă ți-am mai spus, nu? ) îl găsești pe YouTube / #cevaltceva sau pe www.cevaltceva.ro