De la Putna până la Poiana Stampei, la ieșirea din județ. Pe jos!Asta ne-am propus și deja, când îți scriu aceste rânduri, am parcurs mai bine de jumătate din traseu.
E vorba despre Via Transilvanica, drumul care străbate România, de la nord la sud, de la Mănăstirea Putna până tocmai la Dunăre, la Drobeta-Turnu Severin. La pas.
Noi ne-am pus în plan să parcurgem doar porțiunea de traseu de pe raza județului Suceava, adică 136 de kilometri din cei aproximativ 1000 ai traseului.
Spre Putna, cu automotorul care transporta răniți în război
Iată-ne în gara Ițcani (Suceava-Nord). 9, 2 lei ne-a costat pe fiecare biletul spre Putna.
Nu am mai călătorit cu trenul din copilărie. Se aude un fluier și apare apoi pe linia a II-a un... nici nu știam cum să-i spun. Un vagon - locomotivă...
Nu-mi spune că ăsta e tot trenul?, îl întreb pe Cătălin.
Chiar ăla era! Un automotor, aveam să aflu de la conductor cum se numește, fabricat în 1937, care, îmi povestea aceeași sursă, a transportat răniți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În mod normal, bătrânul automotor nu circulă spre Putna, dar cu două zile înainte, garnitura care merge de regulă pe această rută, așa-zisa Săgeată Albastră, s-a stricat în câmp, la Milișăuți.
La Rădăuți. Cu trenul prin cimitir
Noi eram 4: Antoanela, Cătălin, Ștefan și subsemnatul.
Ne așteptau 136 de kilometri de mers pe jos.
136 de kilometri cu peisaje unul și unul, cu monumente istorice unice în lume, cu oameni faini și o grămadă de întâmplări (le povestim pe toate aici, în Monitorul, în săptămânile ce urmează).
Și dacă te gândești că un astfel de drum cu trenul spre Putna poate fi banal, te contrazic.
Un tir care nu a respectat indicatorul la trecerea de nivel cu calea ferată, un om care a traversat linia ferată cu un butoi, chiar în fața trenului aflat în mișcare, au transformat călătoria într-una chiar palpitantă.
Mai cu seamă că urma să trecem cu trenul și printre morminte.
La Rădăuți se află singurul cimitir din România prin care trece calea ferată. Au construit-o austriecii în urmă cu peste un secol (asta ca să nu dați vina pe-ai noștri
În Europa, ar mai exista prin Elveția un astfel de cimitir, prin care trec garnituri de tren.
În România, însă, e unic. 100%.
La Rădăuți, liniștea cimitirului e spulberată din când în când de șuieratul trenului. Inclusiv al automotorului cu care am călătorit spre Putna, mecanicul fiind nevoit să “claxoneze” în zonele locuite pentru a evita vreun incident nefericit.
În 127 de minute am ajuns la destinație și, după ce-am deslușit semnificația înscrisului de pe una dintre ușile automotorului: “Feriți-vă de rețeaua de coniac” (vezi dezlegarea în video), am plecat de la gară spre Mănăstirea Putna.
“Civilizația” și chilia lui Daniil Sihastrul
În drum spre Mănăstirea Putna, acolo unde se află și prima bornă a traseului Via Transilvanica, sunt alte două obiective turistice pe care e păcat să nu le vizitezi, mai cu seamă că sunt chiar în drum: Chilia lui Daniil Sihastrul și cea mai veche biserică din lemn medievală din România.
Ambele, închise! Era în timpul săptămânii, e drept, dar totuși, la chilia unde ajungea acum aproape 600 de ani Ștefan cel Mare erau mai mulți turiști și tot veneau.
“ Tot din cauza oamenilor, spune un localnic. Au desenat pe pereți, inimi, uite, semințe pe jos...”.
Cea mai veche biserică de lemn
Câteva sute de metri mai încolo, în cimitirul din sat, se află cea mai veche biserică din lemn medievală din România. Chiar din Europa, potrivit unor articole pe internet.
A fost ridicată inițial în satul Volovăț, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, fiind strămutată ulterior de către Ștefan cel Mare la Putna.
Citești despre ea doar pe internet, pentru că la fața locului, în afară de un indicator cu “monument istoric”, nici o altă informație. Bisericuța închisă, nici un număr de telefon, nici un program de vizitare.
Mănăstirea și prima bornă Via Transilvanica
Era atât de liniște și de frumos în curtea mănăstirii, încât, zău, că am fi rămas mai mult, dacă ceasul nu arăta aproape ora prânzului și noi încă nu ne pornisem pe traseul nostru.
Prima bornă a traseului Via Transilvanica se află chiar în fața mănăstirii și nu puteam să trecem de ea fără să facem o fotografie cu toții.
E o bornă din andezit, cu logo-ul Via Transilvanica, câte o astfel de bornă aflându-se la fiecare kilometru al traseului care străbate România.
Fiecare bornă este sculptată și unică. Nu găsești două la fel pe tot traseul, te asigur, dar o să-ți mai povestesc despre asta în materialul următor (și vin și cu foto!).
Cât despre marcajul Via Transilvanica, dacă nu știai deja sau nu ai văzut deja în fotografia atașată acestui material, este un “T” portocaliu, într‑un cerc de aceeași culoare, pe un fundal alb.
De la Putna la Sucevița, în 11 minute și 6 secunde
Nu, n-am zburat cu elicopterul și nici nu e vreo greșeală.
Atât durează materialul video (alese cele mai bune cadre dintre cele mai bune) cu întreaga noastră drumeție de la Putna la Sucevița: 11 minute și 6 secunde.
În realitate, au fost 16,6 kilometri potrivit ghidului Via Transilvanica și aproximativ 6 ore de mers (îți spun încă de pe acum: cea mai ușoară rută dintre toate!).
Plus drumul cu automotorul, plus pauzele noastre, plus vizitele prin Putna = peste 12 ore toată drumeția.
Am plecat dimineața și ne-am întors seara acasă, la Suceava.
O zi întreagă. Dar ce zi!
PS. Vlog-ul cu prima noastră drumeție pe Via Transilvanica (Putna -Sucevița), dar și cel cu călătoria cu automotorul le găsești pe canalul nostru de YouTube:#cevaltceva
Dacă vrei să te pornești pe Via Transilvanica, găsești pe site-ul lor, viatransilvanica.com, toate informațiile necesare.
Inclusiv ce faci dacă dai nas în nas cu ursul. Doamne ferește, dar nu imposibil.
Să stăm liniștiți, totuși, omul nu e în meniul ursului. De cele mai multe ori, animalul e mai speriat decât noi de o posibilă întâlnire.
Informații despre traseu, echipament, hidratare și hrană, posibilități de înnoptare sau ce faci cu bășicile, de exemplu, numere de urgență și așa mai departe, găsești tot ce vrei pe pagina web a celor de la Tășuleasa Social, ONG-ul care a făcut posibil un proiect fabulos: Via Transilvanica.