"Debarcarea" americanilor aduce timpuri noi în "locul uitat" Deveselu

Până la "debarcarea" americană, comuna Deveselu (alcătuită din satele Deveselu, Comânca şi un cartier de blocuri al Ministerului Apărării) era "a nimănui, uitată de timp", spune Ion Aliman, comandant de navă până anul trecut, când a "tras" pe uscat şi a fost ales primar. "A nimănui", dar cu istorie militară, pentru că în 1953 aici a fost construită o bază de aviaţie, deci oamenii stiu "cu ce se mănâncă "problema" numită regim militar.

Primarul, copil al locului a crescut în vuietul avioanelor care decolau de pista construită cu piatră adusă de săteni cu carele din râul Olt. În curgerea timpului din locul "nimănui", începerea lucrărilor la scutul anti-rachetă este "eveniment istoric, de gradul zero", decretează primarul. Care aduce modernizare: utilităţi, şcoli şi grădiniţe înnoite pe banii americanilor.

De la buget, Primăria Deveselu a primit în acest an pentru infrastructură, prin Ministerul Dezvoltării, 1,9 milioane de lei pentru modernizarea drumurilor, 3,5 milioane de lei pentru alimentarea cu apă şi 4,7 milioane de lei pentru staţia de epurare şi pentru canalizare. Primăria este într-o fază avansată şi cu proiectul de gaze şi ca să finalizeze toate proiectele începute ar mai fi nevoie de 10 milioane de lei.

"Nu apuca Deveselu, indiferent de situaţie, să aibă apă, canal, într-un mod automat. În unele localităţi, lucrările de canalizare au început de mai bine de 10 ani şi s-a făcut doar un kilometru de canalizare. Este o oportunitate de care, practic, trebuie să ne folosim de ea şi întrebarea noastră trebuie să fie «Dar noi ce câştigăm?», afirmă Ion Aliman.

El mai spune că oamenii din comună au înţeles că "este un parteneriat" care trebuie respectat şi care "poate aduce doar beneficii". Venirea americanilor îi aduce şi speranţa că vor fi create locuri de muncă, pentru că "aceasta este durerea" la Deveselu, unde 70-80 la sută din locuitori trăiesc din agricultură. Estimează că între 100 şi 200 de localnici vor lucra la construirea bazei unde va fi amplasat scutul antirachetă, după ce în luna august s-a întâlnit cu reprezentanţii firmei constructoare, cărora le-a pus la dispoziţie 200 de CV-uri ale localnicilor din Deveselu şi din comunele apropiate.

Primarul recunoaşte, însă, că unii localnici nu sunt prea entuziasmaţi, el explicându-şi acest lucru prin faptul că "zeci de ani nu s-a întâmplat nimic".

"Odată cu investiţiile eştea ne aşteptăm şi noi la mai mult", trage concluzia gospodarul-şef din Deveselu.

Vox populi (local): "Linişte nu o să mai fie, casele poate să se zguduie"

Deşi aflată la doar doi kilometri de casele localnicilor, baza care va găzdui scutul anti-rachetă american pare pentru "băştinaşi" dintr-o lume paralelă.

"Înţelesei, la televizor, că e o comună sărăcăcioasă, dar poate s-o îndrepta", spune o femeie de 70 de ani care a muncit 30 de ani "la colectiv" şi are o pensie de 350 de lei. Soţul ei, Bălăşoiu, a fost primar al comunei timp de 22 de ani, iar ea se laudă că o dată i-a făcut mâncare lui Nicolae Ceauşescu.

"Ce demnitari veniră! A venit şi Băsescu? Păi anunţară de dimineaţă că nu vine, că se întâlneşte cu nu ştiu cine. La televizor auzii de dimineaţă că începură construcţiile. Anunţară că veniră demnitari străini şi români să pună fundaţia", spune femeia despre cei care le-au vizitat comuna, pentru scurt timp, ca să inaugureze lucrările la scut.

Bătrâna crede că, după ce scutul va începe să funcţioneze, nu va mai fi linişte în comună: "Când or începe să urle…lumea vorbeşte. Vă daţi seama că linişte nu o să fie, casele poate să se zguduie".

Fiica ei, o femeie între două vârste, este pragmatică: "Omul e atât de sărac, că nu se mai gândeşte la rău. Aşteaptă să vină americanii, că poate o să fie bine. Dacă nu veneau americani, nu se băgau nici gaze, nici canalizare, chiar dacă ar fi vrut primarul. Au promis că fac locuri de muncă. Au chemat lumea la interviu, lucrători în construcţii". Şi adaugă că firma de construcţii care face lucrări la Deveselu a angajat şi personal calificat - o absolventă la Litere, care a ocupat postul de secretară.

Le poartă şi grija americanilor, care poate vor vrea să se distreze "loco", dar nu prea au unde, că discotecă e doar la Caracal: "Discotecă nu există, doar cămin cultural, dar nu se organizează activităţi. Dacă vor să se distreze, e oraşul Caracal, aflat la cinci kilometri de baza militară. Sigur în Caracal vor merge. Aici, la ţară, nu cred. Ei nu vor veni în sat să cumpere, vor merge la Caracal la supermarket. Aici nu a deschis omul magazin cu speranţa că o să vină americanii şi o să cumpere. Dacă or veni şi or trece, de curiozitate, să vadă, probabil, ţara…să vedem..".

Totuşi, în compensaţie, dacă vor veni în sat, americanii vor fi primiţi cu mâncare tradiţională - sarmale, friptură la grătar şi pâine la ţest. Dar fără "fete", că onoarea locală trebuie apărată: "Dacă vor da americanii iama în fetele din sat? Şi ele or zice «ba»…. Nu sunt la noi fete din alea, în Caracal, da. Fetele, ca fetele, dar să nu dea în femei, să le spargă casele".

Bătrâna mai are un "of'" pe ziarişti: au cerut mai mult părerea localnicilor care se cinsteau la birtul din faţa casei lor.

"Am observat la televizor că, de câte ori au venit şi au luat interviuri, au luat numai la cei care sunt nişte beţivani. Barul de aici a fost filmat. Vânzătorii sunt plecaţi în pauză. Nu au mers în cartierul unde stau militarii . Acolo sunt cadre care să ştie să dea răspunsuri. Aici, ce să ştie nişte ţărani?", se arată ea nemulţumită.

Vecina ei vede însă partea plină a paharului: "Ăştia spun adevărul, beţîvanii. Beţîvanul spune drept, că lui nu-i e teamă".

Tristeţea pilotului "de serviciu"

În cartierul de blocuri MApN locuiesc foşti piloţi ai MIG-urilor care operau pe fosta bază aviatică de la Deveselu. Cartierul este o adunare de nouă blocuri vechi, scorojite cu două etaje, cu apă curentă, dar fără gaze, unde pe vremuri locuiau 160 de familii. Acum, mai sunt doar câteva.

Îmbrăcat modest, într-un trening uzat, destul de tânăr pentru un pensionar, căpitanul comandor în rezervă Octavian Marghescu, fost pilot pe MIG-21 şi comandant de escadrilă la Baza aeriană 91 Deveselu tocmai s-a întors din pădure, unde şi-a plimbat câinii. Are mai mulţi câini şi multe pisici pe care le-a adunat de-a lungul timpului de pe marginea şoselei, unde au fost abandonaţi.

"De la terminarea şcolii efectiv stau în acest cartier, practic pot să spun că am îmbătrânit odată cu aceste locuri", spune cu tristeţe în glas fostul pilot.

A ieşit la pensie "cu ordonanţa", în anul 2000, "din cauza condiţiilor sociale, politice, economice şi militare care au fost atunci".

"Este un cartier liniştit, care a fost odată foarte animat, populat cu personal militar de toate categoriile şi gradele, cu familiile acestora, cu mulţi copii. Acum am rămas foarte puţini, unii care nu au unde să plece, alţii care nu vor să plece, să abandoneze aceste locuri. Am mai rămas foşti şase piloţi, zece maiştri militari şi subofiţeri şi familiile, cam aceştia am fi cei care au rămas pe baricade", mai afirmă, nostalgic, bărbatul.

Spune că acum activitatea sa de bază este de "pilot de serviciu" care acordă interviuri despre "ce a fost şi cum a fost".

"Era o activitate intensă la Baza Deveselu, care era o unitate de elită a aviaţiei române. Atunci când se făceau trageri reale pe poligonul de la Astrahan, de la ruşi, obţineam numai rezultate foarte bune şi tot timpul bucăţica asta de parte de ţară a fost protejată, în caz de nevoie, de oameni bine pregătiţi. Erau trei escadrile, fiecare dintre ele fiind compusă din cel puţin 12 avioane. Erau doi-trei piloţi la fiecare avion, la care se adăuga personalul tehnic auxiliar de servire, de reparaţii, cel de la sol de conducere şi dirijare. Era o unitate foarte mare", rememorează "pilotul de serviciu".

Baza militară, construită de ruşi în 1952 s-a închis în 2002.

Nu i se pare nimic neobişnuit în faptul că baza a fost construită de sovietici, iar acum americanii o dotează cu sistem anti-rachetă: "Mi se pare o evoluţie firească a lucrurilor, nu mi se pare ceva aberant sau ieşit din comun, pentru că au fost tratate de colaborare între armata sovietică şi cea română, aşa cum există şi acum între armatele Tratatului Nord-Atlantic".

El nu are mai speranţe în privinţa beneficiilor pentru comună a instalării scutului şi nu ştie ca vreunul dintre foştii piloţi să fi fost invitaţi la ceremonia de la Baza Deveselu. Şi pentru el evenimentul de pe pista fostului aerodrom, de pe care odată decola şi ateriza cu MIG-ul său pare desprins din altă lume.

"Singurul lucru pe care eu îl consider cu adevărat bun este scoaterea din anonimat a acestei unităţi, pentru că, efectiv, devenise, la un moment dat, un fel de depozit de epave militare, de tehnică militară expirată şi ieşită din uz", subliniază el.

În părculeţul dintre blocurile micului cartier tronează, încremenit, un MIG 21, care a decolat cândva de pe fosta bază aeriană de la Deveselu.