ICCJ arată, în motivarea achitării lui Adrian Năstase în dosarul "Tamara", că probele DNA nu probează denunţul lui Genică Boerică şi că nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri între fostul premier şi Ioan Melinescu, prin care acesta din urmă trebuia să sustragă un dosar ce o viza pe Dana Năstase.
Instanţa supremă a dat publicităţii motivarea deciziei definitive prin care a menţinut achitarea lui Adrian Năstase, a fostului şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu şi a fostului consilier prezidenţial Ristea Priboi, în dosarul "mătuşa Tamara".
Completul de cinci judecători care a respins recursul procurorilor DNA împotriva deciziei de achitare a celor trei arată în documentul citat că "probele administrate în cauză nu au putut crea convingerea instanţei de recurs că afirmaţiile martorului Genică Boerică sunt veridice şi că, la solicitarea lui Melinescu, i-a intermediat o întâlnire cu Ristea Priboi în Palatul Parlamentului şi ulterior, cu Adrian Năstase".
Magistraţii notează că declaraţiile denunţătorului Genică Boerică, om de afaceri, condamnat în prezent în alte dosare, sunt neconcordante şi inadvertente şi că nici alte aspecte relatate de acesta nu au primit confirmări certe care să creeze o convingere clară.
"Pe lângă faptul că nu există alte probe care să se coroboreze cu această mărturie, în mod explicit, în raportul de detectare a comportamentului simulat se arată că răspunsul lui Genică Boerică la întrebarea «În primăvara anului 2001, când te-ai întâlnit cu Melinescu lângă Oficiu, acesta ţi-a spus că are dosarul cu privire la Dana Năstase?», întrebare la care subiectul a răspuns afirmativ, este nesincer, astfel încât nu se poate fi primită explicaţia parchetului pentru nesinceritatea constată de expert, în sensul că aceasta s-a datorat faptului că momentul în care martorul a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului respectiv nu a fost acela al întrevederii de lângă Oficiu cu Melinescu, ci ulterior, în autoturism, pe drumul către Palatul Parlamentului", notează judecătorii instanţei supreme, în motivare.
Judecătorii spun că numirea lui Ioan Melinescu s-a făcut în condiţiile normale cerute de lege şi că din toate probele de la dosar rezultă "existenţa unui mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între Năstase, Melinescu şi Priboi mijlocită de Genică Boerică" şi că însuşi "martorul Boerică arată că Năstase nu i-a promis lui Melinescu numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor". "Decizia de numire în funcţie a lui Melinescu a fost una colectivă, luată în consens în şedinţă de Guvern", iar "schimbările în conducerea unor instituţii au fost discutate anterior în partid, în ideea relizării programului de guvernare", se mai arată în documentul citat.
Cei cinci magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) notează că "în plan obiectiv nu s-a probat că între inculpaţii Ioan Melinescu şi Adrian Năstase a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea acestui folos, hotărârea de Guvern a fost una colectivă, în consens, în îndeplinirea programului de guvernare şi nu a reprezentat o susţinere personală a lui Adrian Năstase, iar în plan subiectiv nu s-a probat o intenţie directă, calificată prin scopul urmărit".
Referitor la acuzaţiile procurorilor DNA, potrivit cărora Melinescu s-ar fi ocupat de sustragerea presupusei lucrări ce ar fi vizat-o pe Dana Năstase, judecătorii spun în motivarea achitării fostului premier că probele DNA nu conduc la concluzia că acesta ar fi furat lucrarea, deşi admit faptul că a existat o spargere la Oficiu.
În 3 septembrie 2012, Adrian Năstase a fost achitat definitiv în dosarul "Mătuşa Tamara", potrivit unei hotărâri a completului de cinci judecători al ICCJ.
Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, preşedinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită.
Procurorii arătau că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Ristea Priboi şi pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase.
Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţineau procurorii.
Dosarul se referă la provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase, soţia lui Adrian Năstase. Conform unui contract de vânzare-cumpărare, suma de 400.000 de dolari, depusă în numerar la o bancă, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov.
Acest caz s-a constituit în urma unui denunţ a lui Genică Boierică, despre care completul de trei judecători a ICCJ a apreciat că nu este credibil.
"Concluzia procurorului nu poate fi împărtăşită de instanţă întrucât este contrazisă de materialul probator administrat, care a relevat că: există un mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între inculpaţii Năstase Adrian, Melinescu Ioan şi Priboi Ristea, mijlocită de denunţătorul Genică Boerică; chiar martorul Genică Boerică arată că Năstase Adrian nu i-a promis lui Melinescu Ioan numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; decizia de numire în funcţie a fost una colectivă, luată în consens în şedinţa de Guvern din 30 decembrie 2000; schimbările în conducerea unor instituţii au fost discutate anterior în partid, în ideea realizării programului de guvernare; scopul pretins a fi urmărit de mituitor nu are o justificare logică (clasarea lucrării nr. S....../1999 şi intrarea în posesia acesteia), aspecte asupra cărora se va reveni în continuare. Toate aceste concluzii, desprinse din probele analizate anterior, infirmă susţinerea parchetului că numirea lui Melinescu Ioan în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită pentru inculpatul Melinescu şi, respectiv, dare de mită pentru inculpatul Năstase", s-a arătat în motivarea deciziei completului de trei judecători, care a fost contestată de DNA la completul de cinci magistraţi, acesta menţinând achitarea celor trei.