"Bobocii" noului an şcolar, între "Vreau în prima bancă" şi "Mai stăm mult aici? "

La Şcoala 17 din zona 1 Mai a Capitalei, anul şcolar începe în prezenţa ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, a ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, dar şi a preşedinteleui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a cărui fiică a început acolo clasa pregătitoare. Cu aşa oaspeţi, aparatele de fotografiat sau de filmat din dotarea părinţilor se îndreaptă mai degrabă către prezidiu decât către cei care încep un nou an şcoolar.

Politicienii vorbesc despre neajunsurile sistemului, despre nevoia de performanţă şi necesitatea susţinerii şcolii cu mai mulţi bani, pe care nimeni nu ştie de unde o să-i ia. În cele din urmă, le urează tuturor un an şcolar cât mai bun.

La Şcoala 3 "Nicolae Titulescu", în apropiere de Piaţa Victoriei, n-au venit oficialităţi. În schimb, în toată curtea şcolii, devenită uşor neîncăpătoare, se aud în special copiii: "Abia aştept s-o văd pe doamna", "Buni, uite-i pe Mihai şi pe Tudor, acolo vreau să mergem", "Mami, uite acolo e doamna, tre să mă duc şi eu".

Aceştia intră repede în atmosfera care caracterizează o zi de şcoală, desprinzându-se cu uşurinţă din mâinile părinţilor şi căutându-şi colegii de clasă, adulţii fiind cei care le dau drumul mai greu.

De altfel, directorul şcolii, în discursul său, se adresează copiilor pentru a le transmite părinţilor că în şcoală telefoanele mobile nu sunt recomandate, mai ales elevilor din clasele primare, părul lung nu este permis în cazul băieţilor, care "trebuie să renunţe şi la cercei, în cazul în care în timpul liber au permisiunea părinţilor de a-i purta", aşa cum nu se admite nici renunţarea la uniformele agreate cu părinţii încă din primul an de şcoală.

Ceremonia durează puţin peste jumătate de oră, intrarea în şcoală făcându-se de la cei mai mici la cei mai mari pe sub un pod de flori şi o boltă de baloane multicolore.

"Vreau un loc în prima bancă"

Atmosferă festivă şi la şcolile de cartier: copii în uniforme, dichisiţi, părinţi cu aparatele foto la îndemână şi buchete mari de flori peste tot.

În Drumul Taberei, toate drumurile care duc la Şcoala 279 sunt pline de Poliţie. Agenţi de la Ordine publică, de la Rutieră şi de la Poliţia Locală în fiecare colţ de stradă, ca la un summit NATO. La 9 fix, curtea şcolii e plină. De la "tribuna" amenajată în faţa mulţimii de copii şi părinţi, directoarea cere linişte şi atenţie. Copiii ascultă, părinţii îşi văd mai departe de-ale lor: "Cine face poze?". "Ţi-am zis să iei şi aparatul celălalt din sertar!". "Florile, ai grijă să nu rupi florile!". "Crezi c-o să-i fie cald şi cu bluza aia pe dedesubt?".

În fine, pe la 9 şi-un sfert, se face linişte, iar piticii din clasa pregătitoare sunt chemaţi, pe rând, în faţă, să-şi cunoască învăţătoarele şi să fie duşi la clase. "Mami, da' nu stau mult înăuntru, nu?", întreabă un puşti care nu prea s-ar da băgat în şcoală. O fetiţă de lângă el are mai mult elan: "Vreau un loc în prima bancă, să văd mai bine".

Bobocii sunt primiţi cu aplauze, tot la îndemnul directoarei, iar florile curg valuri-valuri spre învăţătoarele a căror medie de vârstă nu pare să sară de 30 de ani. "Copiii de clasa a V-a să vină la 12.00, să-şi cunoască dirigintele", se aude de la tribună, pentru "veteranii" şcolii. Aceştia atât aşteaptă. Mai au timp să butoneze telefoanele şi să schimbe impresii despre minunatele descoperiri din vacanţă. "Lasă ăla, să vezi cum e War Craft! M-am jucat o dată şi şase ore, că dup-aia m-a chemat la masă".

De luni, timpul pentru joacă va fi mai scurt pentru toţi cei fără buletin care populează curtea şcolii. Matematica, româna şi multe altele îşi cer dreptul. "Acum, dac-ai trecut în clasa a V-a, nu carecumva să te culci pe-o ureche. Sunt cu ochii pe tine, o să vorbesc zilnic cu doamna dirigintă", sună avertismentul unei mame către băieţelul de 10 ani care târâie un ruscac cât el de mare. "Bineee, nu mă culc pe nicio ureche...Da' mă mai laşi măcar o oră pe zi cu PSP-ul?...".

"Plânge că nu mai are când să se joace"

Pentru copii, începutul de an e cu emoţii, dar şi cu bucurie, mai ales pentru cei de la clasa a II-a în sus, care abia aşteaptă să-şi revadă colegii după vacanţă. La Şcoala 114 de la Eroii Revoluţiei, alături de patru fetiţe de la clasa a II-a care se aleargă strigând şi râzând întruna prin curtea şcolii, se bucură şi mămicile lor. "Vezi că toţi s-au înălţat. Mai puţin Tea", râde o mămică.

În schimb, cei de la clasa pregătitoare sau intraţi la clasa I direct de la grădiniţă nu sunt încă foarte convinşi. "La grădiniţă a fost mai frumos. Şi la şcoală mi-a plăcut un pic", spune Mara, în vârstă de 7 ani, după primele ore petrecute în sala de clasă.

"Acum 29 de ani, am fost aici eu, în clasa I. (...) Nu mă aştept la nimic. Ştiu foarte bine că s-au schimbat multe lucruri de acum 30 de ani şi sunt gata să învăţ cu ea de la capăt", spune mama ei. Şi din prima zi are de învăţat ceva: după ce i-a luat fetiţei un stilou, a aflat la şcoală că îi trebuie pix - pilot, pe care îl va cumpăra, după ce caută pe internet să vadă ce este acela.

De şcoală părinţii sunt mulţumiţi: e renovată, curată, are învăţătoare şi profesori buni şi a avut rezultate bune la evaluarea naţională. În plus, se fac şi activităţi extracuriculare: cor, dansuri, fotbal. Pe de altă parte, postul eliberat de o învăţătoare care a plecat la o şcoală particulară a rămas neocupat, aşa că sunt copii de clasa a II-a care intră după-amiaza, la clasa unei învăţătoare care mai are şi clasa I dimineaţa.

La Şcoala 113 de la Piaţa Sudului, de asemenea bine pusă la punct ca aspect, curăţenie şi servicii, cu afterschool, catering şi activităţi extracuriculare, nu este apă potabilă, pe care copiii trebuie să o care de acasă, în ghiozdanele şi aşa grele, după cum se plânge o mămică.

Însă ceea ce o preocupă cel mai mult este programa. "Dacă nu faci şi acasă, eşti în urmă rău", spune femeia, care are o fetiţă ce trece în clasa a II-a. "Materia e atât de încăcată, e foarte greu pentru ei. Şi te apucă ora 7 seara făcând teme şi plânge că nu mai are când să se joace. Din clasa I, le predă două - trei litere şi dau deja dictare. La matematică, au probleme cu trei necunoscute. Nu ştiu ce vor să facă cu ei, să-i facă pe toţi doctori când ei acum nici nu ştiu pe ce lume sunt, nici nu ştiu să se încheie singuri la şireturi", continuă ea, arătându-se realmente îngrijorată de faptul că fiica ei şi-a pierdut încrederea în ea după ce a terminat clasa I cu media calificativelor "bine".

Nu este şi cazul lui David, care trece în clasa a V-a, după ce a făcut şcoala primară în comuna din Buzău unde s-a născut şi "a învăţat cel mai bine din clasă", după cum spune mama lui. Aceasta l-a adus la Bucureşti, unde munceşte fratele lui mai mare, după ce şcoala din comună s-a desfiinţat. "Asta e, tre' să înveţe", spune femeia. În rest nu ştie, nici pe unde se intră în şcoală, nici cum arată diriginta, dar abia aşteaptă să-şi ducă băiatul în clasă.