Ultimele zile din viaţa soţilor Ceauşescu, rememorate la Târgovişte după 23 de ani

Pentru că timpul estompează amintirile, Agenţia MEDIAFAX a reconstituit, cu ajutorul comandanţilor militari de atunci, ultimele zile din viaţa soţilor Ceauşescu. Ei au intrat pe poarta Unităţii Militare 1417 din Târgovişte, într-un Aro, pe 22 decembrie, ora 18.20, colonelul Ion Ţecu ducându-i în biroul comandantului, unde cei doi au fost percheziţionaţi. Aşa a început "drumul" cuplului dictatorial către zidul cazarmei unde aveau să fie executaţi.

Camera este înaltă, sumbră şi rece. Parchetul scârţâie sub picioare. În partea dreaptă este o sobă de teracotă, iar în stânga, o bibliotecă, plină cu cărţi pe care apare numele lui Nicolae Ceauşescu, multe dintre ele ilustrate cu poza acestuia.

"Aşa era şi în decembrie 1989", spune colonelul Ion Ţecu, unul dintre locţiitorii comandantului garnizoanei, generalul Andrei Kemenici. Încăperea este "îmbogăţită" cu două mese, aşezate în formă de T, chiar în centru. Pe una dintre ele sunt patru telefoane. Unul dintre ele era cel mai important, cel roşu - operativ, care nu mai trecea prin "n" centrale şi era folosit pentru situaţiile de maximă urgenţă. Într-un colţ, televizorul care-i ţinea la curent pe membrii unităţii cu evenimentele din oraşele României, având în vedere că, "de pe data de 17 (decembrie 1989, n.r.), erau în alarmă de luptă".

Prezenţa soţilor Ceauşescu în unitatea militară de la Târgovişte a fost ţinută secretă faţă de militarii garnizoanei, "prin măsurile luate de Ţecu şi de dezinformare a populaţiei". "Era atâta ură în ei faţă de Ceauşescu şi sunt convins că, dacă se ştia, tot greşea unul, ofiţer, subofiţer, militar în termen, să descarce arma", spune Kemenici. Ţecu intervine şi afirmă că doar şase persoane au ştiut de existenţa celor doi în unitate.

Cuplul Ceauşescu a intrat în cazarmă pe 22 decembrie. "Am stat la o mică discuţie, ei doi, eu şi (Ion, n.r.) Mareş. După care nu puteam să îi lăsăm aici, pentru că vedeţi toate aceste legături (ale telefoanelor, n.r), de aici se conducea întreg judeţul, aici era garnizoana", povesteşte Ion Ţecu pentru MEDIAFAX.

În paralel cu masa este aşezat un pat, iar fereastra - prin care acum câteva luni, la aproape 24 de ani de la Revoluţie, înainte ca instituţia să fie transformată în punct muzeal, intra lumina soarelui - era acoperită, în decembrie '89, cu o pătură groasă.

"Să vă spun o mică... acum sună a anecdotă. În 24 (decembrie, n.r) nu am putut să îl scoatem din încăpere (pe Nicolae Ceauşescu, n.r). Ziua, de regulă, era mutat şi îmi zice «Dă-mi şi mie ceva să citesc». I-am dat o carte poliţistă, nu îi mai ţin minte numele, când intru a doua oară zice «N-ai altă carte?». Ce credeţi că i-am dat? «Congresul IX» (al PCR, n.r), cuvântarea dumnealui de la Congresul IX şi i-am îndoit pagina unde spunea că nicio persoană nu are voie să deţină mai mult de o funcţie. Iar el avea şapte funcţii", îşi aminteşte Ţecu.

După discuţiile avute în biroul comandantului, soţii Ceauşescu au fost duşi într-o încăpere care le-a fost, pentru trei zile, camera de odihnă, dar şi cea în care luau masa. Holul care duce către camera unde au fost "găzduiţi" Elena şi Nicolae Ceauşescu era, în acele zile de decembrie, camuflat, geamurile care alcătuiesc parcă un zid din sticlă erau acoperite cu pături, pentru ca nimeni din exterior să nu afle că cei doi au fost aduşi la unitatea militară din Târgovişte.

Trei paturi din metal, cu saltele subţiri, două geamuri, acoperite cu pături, o masă cu un blat îngust şi trei scaune. Între cele două geamuri, suspendată în centrul peretelui, este stema Republicii Socialiste România.

În colţul din stânga al camerei, imediat lânga uşă, două tacâmuri sunt aşezate pe o masă, locul unde familia Ceauşescu lua masa, fiind despărţit de restul camerei printr-o draperie, atârnată de o ţeavă de metal. Mobilierul încăperii pare să nu fie complet. Lipseşte cuierul. "De acela s-a lovit Ceauşescu... aia a fost maltratarea. (...) În data de 24 decembrie, era un cuier aici şi Ceauşescu stătea lângă. Strada era plină de manifestanţi, se striga. Şi el a vrut să tragă pătura. El auzea «Ole, Ole, Ceauşescu unde e?», asta auzea el. La intrare era maiorul. Acesta l-a tras de acolo".

Ion Ţecu povesteşte pentru MEDIAFAX că cei doi au vrut să doarmă împreună, cu toate că Elena Ceauşescu fusese repartizată în patul din dreapta, iar Nicolae Ceauşescu, la mijloc: "Pe la ora 23.00, pe 22, a venit la noi cel care a executat paza şi ne-a întrebat dacă vrem să-i lăsăm să doarmă amândoi. I-am lăsat".

Al treilea pat din încăperea în care au stat soţii Ceauşescu era pentru cel care i-a supravegheat în permanenţă. La masa cu blatul îngust au fost purtate o serie de discuţii ale lui Ţecu cu soţii Ceauşescu. "Am avut multe. Prima întrebare pe care i-am pus-o... nu eram lămurit cu sinucidere sau ucidere (Vasile, n.r) Milea. La ora 9.00, pe 22, se anunţase că s-a sinucis Milea şi nu îmi venea să cred. L-am întrebat în Comitetul Central cum s-a întâmplat. L-am întrebat multe, ce s-a întâmplat la Timişoara. Era la curent cu toate", a spus aceasta.

După ce a fost adus în cameră, Nicolae Ceauşescu a încercat să folosească telefonul care se afla pe un delimitator din lemn, situat în faţa paturilor. "A pus mâna pe telefon şi vă daţi seama dacă centralistul auzea «Ceauşescu la telefon. Dă-mi legătura». Eu m-am dat într-o parte şi i-am rupt firul. Nu puteam să risc", relatează acesta pentru MEDIAFAX.

Colonelul povesteşte că Nicolae Ceauşescu a înţeles de când a ajuns în cazarmă că este reţinut, spunându-i-se că li se asigură pază. I s-a spus cine conduce ţara, "că a apărut Ion Iliescu la televizor, că a apărut Gelu Voican Voiculescu". Pe unii nu îi ştia, pe alţi îi ştia, spune Ţecu.

Cu toate acestea, Ţecu spune că Nicolae Ceauşescu nu credea, în momentul în care a ajuns la unitatea militară, că va ajunge să fie executat. "Nu, ei nu au crezut că vor fi executaţi - fiindcă la proces am stat la uşă, decât după ce au fost legaţi la mâini, atunci au înţeles. Şi, în momentul în care au ieşit pe uşă, când au dat cu ochii pentru a doua oară de generalul (Victor Atanasie, n.r) Stănculescu, care stătea lângă mine, Elena Ceauşescu i-a spus «Nicule, în România se omoară oameni?», uitându-se către general".

Reamintindu-şi acele zile tensionate din interiorul unităţii, colonelul Ţecu recunoaşte că au existat şi câteva încurcături. Generalul Andrei Kemenici a ajuns la unitatea militară la o jumătate de oră după ce Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost aduşi. Primul telefon dat a fost la televiziune şi radio. "Televiziunea nu am prins-o. Am sunat la radio, dar nu aveam radio, nu am auzit, dar am avut colegi care ascultau. (...) Văzând că se deschid focuri, cred că la radio s-a dat, după ce s-a anunţat la radio, s-au deschis focuri de armă în Piaţa Palatului. Pornind televizorul am văzut aceste focuri. Mă întrebam de ce se mai trage. Prima dată am zis că sunt focuri de bucurie. Am sunat şi la televiziune şi în două minute a anunţat (Teodor, n.r) Brateş", povesteşte acesta.

Înainte de procesul din 25 decembrie 1989, generalul Andrei Kemenici a fost anunţat că Victor Atanasie Stănculescu va veni la Târgovişte. "Când ne-au anunţat că vin, ne-au spus că vin la ora 9.00. S-a prelungit. (...) Au venit cinci elicoptere. (...) Au ajuns la 12.00. I-am urcat în transportor (pe Elena şi Nicolae Ceauşescu, n.r) să îi ducem la elicopter. (...) generalul Kemenici a dat telefon la eşaloanele superioare şi, când a vorbit cu generalul Stănculescu, acesta i-a spus: «Ţine-i acolo că vin să îi iau». Se auzeau lucrurile acestea. Nu trece un sfert de oră şi sună şi Iliescu, «am auzit ceva de la Stănculescu», vobeau un pic codificat, «Ai grijă de ei, venim să îi luăm». Asta am înţeles noi", mai relatează Ţecu pentru MEDIAFAX.

Pe de altă parte, generalul în rezervă Andrei Kemenici afirmă că procesul l-a cerut timp de "patru zile şi trei nopţi", solicitând aprobare să îi transporte pe soţii Ceauşescu în Capitală, gândindu-se că judecata ar putea avea loc în sala mare a Academiei Militare, dar ordinul a fost să rămână la unitate. Spune, de asemenea, că împotriva avocaţilor soţilor Ceauşescu are cea mai mare "nemulţumire", aceştia nu i-au apărat pe cei doi în faţa completului de judecată.

Elicopterele au aterizat la ora 12.00, transportorul în care erau soţii Ceauşescu a fost dus până la elicopter. În curte şi în unitate erau sute de militari, dar niciun militar nu mai avea arma.

"Ajungând la elicoper cu TAB-ul, generalul Stănculescu se dă jos, dar fără să oprească rotorul. Rotorul funcţiona. I-a spus generalului Kemenici să urce. «Unde? De ce?», Stănculescu îi spune ca să meargă să îi ia. Kemenici îi spune: «Uite, sunt aici!» şi îi arată transportorul care era în spatele nostru", a relatat Ţecu.

A urmat un semn al generalului Stănculescu către pilotul avionului ca să oprească rotorul, apoi acesta l-a luat după umăr pe Andrei Kemenici şi i-a spus: "Atunci facem toată treaba aici".

Andrei Kemenici îşi aminteşte că biroul său a devenit spital, iar Nicolae Ceauşescu a trecut şi printr-o vizită medicală, pe 25 decembrie. "S-a făcut o vizită medicală tot superficială. Aşa de tare se grăbea Ceauşescu să se dezbrace singur, nu a aşteptat să îl ajute cineva, şi Elena, ei credeau că fac vizita medicală ca să se urce în elicoptere şi să plece. Că noi i-am dus până la elicoptere şi Stănculescu a zis să îi aducem înapoi. Şi ei credeau că de asta fac vizita medicală să vadă dacă au voie sau nu să zboare. În fond, i-a băgat la judecată", a spus Kemenici.

În curte erau două unităţi militare, 1417 şi 1378. Procesul soţiilor Ceauşescu a început la 12.30 şi a durat până la ora 14.00. La 14.30 a fost execuţia.

"Tribunalului Militar Excepţional" a fost format din coloneii Gică Popa şi Ioan Nistor - judecători, procurorul Dan Voinea. De asemenea, completului de judecată i s-au adăugat, la Târgovişte, trei asesori populari: căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea şi locotenentul Ion Zamfir. La procesul soţilor Ceauşescu au fost prezenţi şi maiorul Mugurel Florescu, locotenentul-major Trifan Matenciuc, Gelu Voican Voiculescu, şi Virgil Măgureanu. Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocaţii din oficiu Constantin Lucescu, avocatul lui Nicolae Ceauşescu, şi Nicolae Teodorescu, cel al Elenei Ceauşescu.

"Credeţi că Tănase a scris ceva pe bucata de hârtie? Eu am venit lângă el. Eu eram curios ce a scris, el trebuia să stenografieze. (...) Îmi pare rău şi acum că nu am păstrat foaia de hârtie a lui Tănase. Nu se înţelegea nimic", povesteşte Ţecu pentru MEDIAFAX.

Pe de altă parte, generalul în rezervă Andrei Kemenici îşi aminteşte că preşedintele tribunalului, Gigă Popa, şi-a scris "problemele" la el în birou. "Când au venit aştia cu Ceauşeştii să facă vizita medicală a plecat, dar a uitat să ia.... eu aveam acolo mapa, cu hârtie albă, de diferite dimensiuni, pe care a notat ceva. Pe masa Tribunalului, a completului de judecată nu există nicio hârtie, sunt ochelarii lui Gigă Popa, Nistor. Şi le-a uitat pe masă. A ieşit de la proces şi căuta şi vine la mine «Domnule, dar unde le-am pus?» (...) între timp, aştia îl leagă pe Ceauşescu şi îl duc la zid. Ăsta încă căuta. Eu m-am dus şi am văzut execuţia. Vin înapoi (...) găsim hârtiile şi el le-a luat şi să plece cu ele", a relatat Kemenici.

Totodată, afirmă că a avut o răbufnire faţă de Gigă Popa pe holul cazarmei şi l-a întrebat: "Ce aţi făcut?", preşedintele tribunalului îşi scoate cascheta şi face o cruce şi spune: "Dumnezeu să mă ierte pentru ce am făcut". "Se justifică faptul că el s-a omorât. El şi-a dat seama de atunci că a făcut o mare greşeală. Nu atât el, că poate el nu credea, el era jurist, că aştia o să-i execute. Poate că gândea că o să-i dea timp măcar zece zile să facă recurs", a declarat Kemenici.

Colonelul Ţecu afirmă că a stat la uşa unde cei doi au fost judecaţi. I s-a propus să facă parte din completul de judecată, dar a refuzat. Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost ridicaţi de pe scaune şi au fost duşi spre mijlocul camerei pentru a fi legaţi. Încăperea unde au fost judecaţi soţii Ceauşescu deţine şi o anexă, unde, potrivit lui Ţecu, s-a făcut deliberarea. Camera în care s-a votat în unanimitate ca cei doi să fie executaţi este goală acum, iar procesul verbal al procesului a fost încheiat la Bucureşti.

Întrebat dacă regretă ce s-a întâmplat în acele zile, Ţecu spune: "Nu regret. Regret că am fost în mijlocul evenimentelor. Dar ce a urmat nu regret, pentru că nu era un regim suportabil. (...) Primele minute au fost (tensionate, n.r) până când am intrat în discuţii cu el (Nicolae Ceauşescu, n.r), până am constat că poate să şi răspundă la întrebări. Nu el era cel care putea întrebări şi răspundeam eu, era invers, atunci mi-am dat seama că se poate intra într-un dialog şi intrându-se într-un dialog cu un om, oricât de mare... dispare, se diminuează bariera", a relatat acesta pentru MEDIAFAX.

După încheierea procesului şi după ce au fost legaţi, au fost scoşi de câte doi paraşutişti. Erau opt paraşutişti aduşi de la Boteni de generalul Stănculescu. La execuţia soţilor Ceauşescu nu a participat niciun membru al unităţii militare. "Nu a mai stat cu noi să facă plutonul de execuţie, a făcut cu paraşutiştii pentru că îi pregătise pe paraşutiştii de la Boteni", spune Ţecu.

Pe holul care ducea spre curtea din spate a unităţii militare, soţii Ceauşescu au fost mai mult îmbrânciţi şi duşi pe sus spre locul execuţiei. Paraşutiştii se grăbeau. Transportorul era în spatele unităţii, iar afară aşteptau generalul Kemenici, generalul Stănculescu, colonelul Ţecu şi Mareş.

Locul de execuţie a fost stabilit înainte de proces, spune Ţecu. În drumul spre zid, Nicolae Ceauşescu a început să cânte "Internaţionala".

Mulţi dintre militari se aflau la geamurile unităţii, dar şi pe platoul cazarmei. La ferestre stăteau câte patru-cinci soldaţi. Ţecu povesteşte că un soldat, în acele momente de tensiune a avut proasta inspiraţie să îi spună Elenei Ceauşescu «Ai încurcat-o, cucoană» şi aceasta l-a înjurat, afirmând că acestea au fost şi ultimele cuvinte ale soţiei dictatorului.

Nicolae Ceauşescu era primul condus către zidul unde trebuia să fie executat, Elena Ceauşescu, în spatele acestuia. Cu fiecare dintre cei doi a rămas câte un subofiţer. I-au pus cu spatele la zid, iar apoi, în timp ce se retrăgeau, au deschis focul automat. "Nu au tras câte un glonţ. Au descărcat... cam sinistru", susţine colonelul.

Fiecare încărcător avea 30 de gloanţe, dar celui care a tras asupra lui Nicolae Ceauşescu i s-a blocat arma, după primele zece focuri. Comandantul Ionel Boeru s-a apropiat şi a continuat el focul. "30 (de gloanţe, n.r.) în ea precis. Nu ştiu de la Boeru cât s-a mai tras. Nu le-am verificat încărcătoarele".

Zidul a fost tencuit după Revoluţie, dar, în încercarea de a reconstitui corpul clădirii unde au murit Elena şi Nicolae Ceauşescu, în câteva locuri, se pot vedea câteva dintre urmele din 1989.

După rafalele de armă, peste cazarma plină de soldaţi s-a lăsat o linişte apăsătoare. Sutele de militari, care se aflau la ferestre, pe platou, pe platoul mare unde erau elicopterele, au încremenit. Apoi, în noaptea de 25 decembrie, a nins. Două-trei zile, urmele de sânge încă se mai vedeau în faţa zidului de execuţie.

Fosta unitate militară din Târgovişte unde au fost împuşcaţi soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989, a fost inaugurată, marţi, ca punct muzeal al Complexului Curtea Domnească.