Maximul curentului de meteori Perseide - în noaptea de luni spre marţi

Denumite după constelaţia din care par că vin, Perseidele sunt cunoscute pentru că sunt vizibile în perioada concediilor şi a vacanţelor de vară, când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.

Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă cu o dimensiune sub un milimetru care arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracţiune de secundă se poate vedea acest fenomen, denumit de astronomi "meteor". Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numeşte "meteoroid", iar pietroiul care cade pe Pământ se numeşte "meteorit".

Toate aceste particule de praf vin de la cometa Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează, iar praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.

Orice roi de meteori are o anumită perioadă în care este activ şi un moment de maxim, în care activitatea meteorilor este cea mai mare, potrivit Observatorului Astronomic.

Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie şi 24 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii care nu aparţin unui curent (sporadici), şi meteori care par că vin din constelaţia Perseus.

Orice meteor a cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o "perseidă".

Maximul curentului vine luni, între orele 18.00 şi 23.45 (ora României). În aceasta perioadă se vor observa cei mai mulţi meteori. Cum în România este zi sau încă devreme, rămâne să fie observată panta descendentă a maximului, după miezul nopţii înspre dimineaţă, în noaptea de luni spre marţi. Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopţii până dimineaţa, dintr-un loc cu cer curat, lipsit de lumini parazite, de exemplu, la ţară sau la munte. Astfel, cei care vor observa din zonele cu cer curat pot vedea maximum 100 de meteori pe oră, în timp ce din oraş se vor vedea 10-20 de meteori pe oră.

Pentru a observa meteori nu sunt necesare instrumente astronomice.

Cei care doresc ca observaţiile lor să fie utile oamenilor de ştiinţă trebuie ca la fiecare meteor observat să noteze: ora, minutul, secunda când a apărut; locul de unde a venit (constelaţia); strălucirea (magnitudinea) prin compararea lui cu stelele vecine. În acest caz, persoanele interesate sunt invitate să ia legătura cu Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM).

Urmărind bolta cerească, persoanele pasionate vor vedea stelele şi Calea Lactee. Uneori, o dâră luminoasă, ce va dura mai puţin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime, părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de "stea căzătoare". Însă stelele nu au cum să cadă, de fapt s-a observat o particulă foarte mică, sub un milimetru diametru, care a intrat în atmosfera Pământului şi la frecarea cu aerul a făcut ca acesta să emită lumină (ionizare).

Perseidele nu pot fi comparate cu ploaia de stele. În timpul unei ploi de stele se pot observa câteva mii de meteori pe oră, acestea fiind foarte rare.