CE: Rata medie a şomajului în UE a urcat la aproape 11%; riscurile de sărăcie, în creştere

Analiza "Situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă în Europa", prezentată de Comisia Europeană, arată că impactul crizei asupra situaţiei sociale a devenit acum mai acut, ca urmare a atenuării efectelor de protecţie exercitate iniţial de diminuarea veniturilor fiscale şi de creşterea nivelului cheltuielilor pentru prestaţiile sociale, conturându-se un nou decalaj între ţările ce par a fi blocate într-o spirală descendentă marcată de scăderea producţiei, de creşterea rapidă a ratei şomajului şi de erodarea veniturilor disponibile, pe de o parte, şi cele care până acum au făcut dovada unei bune rezilienţe sau, cel puţin, a unei minime rezilienţe, pe de altă parte.

Comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor, a declarat că 2012 a fost încă un an foarte defavorabil pentru Europa din punct de vedere al şomajului şi al situaţiei sociale în curs de deteriorare.

"În plus, o îmbunătăţire consistentă la nivel socioeconomic în Europa în 2013 este puţin probabilă dacă nu se înregistrează, concomitent, progrese mai mari în sensul soluţionării în mod credibil a crizei monedei euro, al identificării de resurse pentru investiţiile atât de necesare, inclusiv în planul competenţelor, capacităţii de inserţie profesională şi incluziunii sociale ale populaţiei şi al utilizării instrumentelor de finanţare în sprijinul economiei reale", a mai spus László Andor.

Potrivit documentului citat, rata medie a şomajului în UE a crescut până la aproape 11 la sută şi s-a confirmat un nou model al disparităţii, care plasează într-un contrast foarte evident partea de nord a zonei euro cu cea de sud.

"Decalajul între ratele şomajului înregistrate în aceste două zone a fost de 3,5 puncte în 2000, a scăzut la zero în 2007, dar apoi s-a adâncit rapid la 7,5 puncte în 2011. Disparităţile din afara zonei euro, deşi, la rândul lor, în creştere, sunt în mod semnificativ mai mici. Această tendinţă îngrijorătoare indică o nevoie urgentă de a identifica mecanisme mai eficiente de stabilizare macroeconomică", se arată în analiza citată.

Din document mai rezultă că veniturile gospodăriilor sunt în scădere, ceea ce duce la riscuri de excluziune pe termen lung, probabilităţile de coborâre sub pragul sărăciei sau de depăşire a acestuia variiind considerabil între statele membre.

Analiza mai arată că unele categorii de populaţie, respectiv persoanele adulte tinere, femeile şomere şi mamele singure, sunt afectate în mai mare măsură de sărăcia persistentă.

Iniţiatorii analizei precizează că absenţa unei redresări vizibile a creat o presiune asupra veniturilor gospodăriilor în majoritatea statelor membre şi a sporit riscurile de excluziune pe termen lung.

"Venitul real brut disponibil al gospodăriilor populaţiei a scăzut între 2009 şi 2011 în două treimi din ţările UE pentru care sunt disponibile date, cele mai dramatice scăderi fiind înregistrate în Grecia (17 la sută), Spania (opt la sută), Cipru (şapte la sută), Estonia şi Irlanda (cinci la sută). Această evoluţie este în contrast puternic cu situaţia observată în ţările nordice, Germania, Polonia şi Franţa, unde sistemele de protecţie socială şi pieţele forţei de muncă mai consolidate au permis continuarea creşterii veniturilor globale în timpul crizei. Cu toate acestea, prelungirea crizei conduce la o creştere generalizată a riscurilor de excluziune pe termen lung", se arată în analiză.

Specialiştii spun că pentru a preveni agravarea sărăciei şi adâncirea pe termen lung a excluziunii, politicile trebuie să fie adaptate la situaţia specifică fiecărei ţări şi la categoriile de populaţie cele mai expuse la riscuri.

Din punct de vedere al eficacităţii în combaterea sărăciei, organizarea sistemelor naţionale de protecţie socială este la fel de importantă ca şi anvergura lor - state membre cu niveluri similare ale cheltuielilor sociale înregistrează rate foarte diferite de reducere a sărăciei, subliniază acelaşi document.

"Sistemele de impozitare şi de prestaţii sociale pot influenţa în mod semnificativ rezultatele în domeniul ocupării forţei de muncă prin anumite facilităţi, cum ar fi furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, care reprezintă un factor puternic în favoarea reluării activităţii profesionale, în special în rândul femeilor. Organizarea componentei de venituri a sistemului de protecţie socială joacă un rol la fel de important", se mai arată în analiză.

Totodată, se constată că, deşi nu există soluţii optime pentru reorientări fiscale din perspectiva unei politici integrate în domeniul ocupării forţei de muncă şi al afacerilor sociale, organizarea adecvată a sistemelor de protecţie socială sporeşte oportunitatea anumitor reorientări fiscale.

"Salariile nu sunt numai un factor de cost, ci furnizează, în acelaşi timp, şi veniturile prin intermediul cărora populaţia achiziţionează bunuri şi servicii. Reducerea salariilor poate îmbunătăţi competitivitatea, dar va diminua, de asemenea, cererea internă pentru produsele societăţilor, ceea ce ar putea conduce la disponibilizări", se mai menţionează în analiza citată.

Contribuţia angajaţilor la veniturile totale generate de economie a scăzut în Europa în ultimii zece ani, în timp ce polarizarea între locurile de muncă bine retribuite şi cele slab retribuite s-a accentuat.

"Se menţine un decalaj considerabil de remunerare între femei şi bărbaţi (16,4 la sută în medie în UE în 2010), care tinde să crească odată cu vârsta salariatului. Analiza din cadrul raportului asupra salariilor minime arată că în ţările cu un nivel mai ridicat al salariilor minime nu s-a procedat la disponibilizări ale persoanelor cu nivel scăzut de calificare, ci, dimpotrivă, există tendinţa înregistrării unor rate mai ridicate de ocupare a forţei de muncă pentru aceste categorii. Salariile minime prezintă, de asemenea, potenţialul de a contribui la reducerea decalajului de remunerare între femei şi bărbaţi", mai rezultă din document.

Iniţiatorii analizei subliniază că în anumite ţări, în special în cele din partea de sud a UE, corelarea dintre competenţe şi locurile de muncă este precară şi/sau s-a înrăutăţit, problema fiind mai gravă pentru numărul ridicat şi încă în creştere al tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare.