Poveştile pelerinilor de la Patriarhie, despre îngeri păzitori, ventuze cu benzină şi comunism

Pentru a ajunge să se închine la moaştele Sfinţinţilor Nectarie de la Eghina, Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, unii pelerini au venit de cu noapte, alţii, mai spre dimineaţă, iar cei mai mulţi, aproape de ora 7.00.

Vineri, la 7,45, coada depăşeşte doi kilometri, trecând de intersecţia cu 11 Iunie - Gheorghe Preotescu şi îndreptându-se spre Rondul Coşbuc. Pentru cei aflaţi la capătul cozii, dincolo de intersecţie, nu mai sunt garduri ale Jandarmeriei, pentru delimitarea grupurilor şi menţinerea ordinii. Totuşi, pentru ca lumea să ştie unde se termină coada, a fost adusă, ca reper, o maşină mare a Jandarmeriei.

Grupurile de pelerini nu sunt compacte şi nici egale. Unele sunt formate din aproximativ 50 de oameni, altele mai mari sau mai mici. Strategia jandarmilor - să lase între grupuri, din când în când, spaţii foarte mari. "Este strategia noastră la astfel de pelerinaje. În primul rând, supraveghem mai uşor grupurile mici. Apoi, dacă avem spaţii libere, pelerinii au sentimentul că rândul merge mai repede şi sunt mulţumiţi. Dacă sunt mulţumiţi, nu avem incidente", explică unul dintre jandarmi.

Acelaşi jandarm spune că amplasarea gardurilor este necesară pentru că unii oamenii nu sunt civilizaţi. Altfel spus, sunt prevenite saltul peste rând şi furatul locului la coadă.

"Dacă nu am pune garduri, ar intra în faţă, nu ar respecta rândul, ar fi învălmăşeală. Aşa, însă, este bine.Şi pentru ei, şi pentru noi. Am venit aici de seara, dar asta ne este meseria. Cine să facă treaba asta?", mai spune jandarmul.

Lângă coada pelerinilor, o alta, mai subţire, dar vizibilă: coada grămezilor de gunoi. Iar asta pentru că nu sunt coşuri în care pelerinii să arunce paharele de plastic din care au băut cafea sau ceai, sticlele de suc, farfuriile sau casoletele de la sarmale şi ambalajele de la stixuri, cornuri şi ciocolată.

Nimeni, însă, nu se arată deranjat de gunoi. Oamenii au alte procupări. După ce se aşează la coadă, primul gest este să-şi facă o cruce mare, semn de mulţumire că au ajuns până acolo, chiar dacă sunt veniţi din Bucureşti sau din provincie, dar şi de speranţă că vor apuca clipa în care să se închine sfinţilor aduşi la Patriarhie pentru ei.

"Dacă ai răbdare, treci. Fata mea a fost la Iaşi, la Cuvioasa Parascheva. A stat de la 13,30 la 21,00. Alţii, de la 7,30 la 23,30. Eu, anu' trecut, am stat aici de la 6,00 la 16,00. A mers foarte bine", spune o femeie.

O altă creştină întreabă: "Ce ne facem dacă ni se face rău?". Răspunsul vine de la prima femeie: "Am o farmacie la mine, am de toate. Şi, apoi, este Salvarea aici".

O alta intervine: "Şi eu am fost la Sfânta Parascheva. Am avut scăunel cu mine. Dar nu mi-a trebuit nimic, pentru că era un tânăr care tot timpul s-a ocupat de mine".

"Îngerul păzitor", completează altcineva şi discuţiile continuă.

Femeia ocrotită de îngerul păzitor la Iaşi deapănă o întâmplare tristă, dar pe care o priveşte acum ca pe o încercare de la Dumnezeu. "În vara asta, m-am ars. Îmi puneam ventuze. Îmi pun des. Mă doare spatele, la umeri. S-a terminat gazul. A venit o vecină şi a zis că mai are ea puţin. S-a dus şi l-a adus. Dar nu era gaz. Era benzină. Vedeam focul cum arde. Noroc că aveam capul legat", a povestit ea.

Femeile din jur îşi dau cu părerea. "Trebuia să miroşi înainte să dai foc". "Ventuzele se pun cu spirt". "Ba mai bine cu ţuică. Ţuica este cea mai bună pentru ventuze". "Eu ştiu că dădeam cu spirt pe un şomoig de vată. Am şi acum acasă şomoiogul".

Victima ventuzelor cu benzină îşi continuă relatarea despre necaz. "A fost aşa, ca o orbeală. Am stat în spital. Aşa am meritat, păcatele mele...".

Discuţiile se mută apoi în vremurile comuniste. "Era mai bine pe vremea aia. Eram egali. Aveam toţi servici. Acum, se fură", spune o femeie trecută de 50 de ani.

O alta intervine: "De furat, s-a furat mereu".

După care vine picătura de filosofie, din gura unei alte femei aflate la coadă: "Acuma... intră slabi şi iese graşi. Totuşi, mai bine săraci. Toţi ajungem în acelaşi loc, «dincolo»".

Inevitabil, colocviul ad-hoc nu poate ocoli comparaţia cu Occidentul. "E greu şi în străinătate. Eu am două fete, una în Italia şi alta în Germania. Prima s-a adaptat, a doua nu. Dacă nu ştii limba, este greu", spune o mamă, aflată două rânduri mai sus.

Un telefon perturbă conversaţia. "Alo! Am plecat la 3 din Buzău, la 7 eram aici".

Lângă coadă, comerţul este în floare. "Ia batiste, ia batiste!", strică o femeie pirpirie.

Oferta negustorilor ambulanţi este însă mult mai diversă. "Flori, două la un leu! Ia două la un leu! Ia busuiosc! Covrigi calzi! Ia covrigi!". Şi lumea lua.

Negoţul se opreşte odată ce coada intră pe Aleea Dealul Mitropoliei. Aici, începe urcuşul spre Catedrala Patriarhiei. Oamenii sunt mai relaxaţi, chiar dacă mulţi s-au aşezat la coadă încă de la miezul nopţii. În cel mult o oră şi jumătate, vor ajunge la racle.

Pe la 9.15, începe Slujba Sfintei Liturghii. Pe podiumul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală, IPS Efrem, mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina conduce soborul de ierarhi în care se află IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Părinte Siluan, episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Macarie, episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţiţii Părinţi Ciprian Câmpineanul şi Varlaam Ploieşteanul, episcopi- vicari patriarhali, Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Toţi oficiază slujba închinată Sântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir - sărbătoritul zilei de 26 octombrie.

Slujba poate fi văzută pe ecranele montate pe Colina Bucuriei. Acum, pelerinii sunt mai puţin vorbăreţi. Scriu acatiste. Între filele albe pline de nume, strecoară câte o bancnotă de cinci sau zece lei. Apoi, scriu pe filă suma şi data.

Telefoanele sunt, în continuare, legătura cu cei de acasă. "Nu am ajuns, mai am puţin", răspunde o tânără, în timp ce-şi trage o fustă peste pantaloni. "Îmi pun fusta. Nu pot merge în pantaloni, că doar sunt femeie". Convorbirea vizează apoi acatistele. "Bine, scriu. Marin, Ion, Gina...".

Tânăra trage după ea o geantă de voiaj mare. Are la ea multe haine pe care vrea să le atingă de moaşte. "Sunt ale celor care nu pot veni, Ne ajutăm, ce să facem", explică ea.

Apoi, mitropolitul Efrem le vorbeşte miilor de pelerini, subliniind că viaţa personală trebuie să fie în acord cu cuvântul evanghelic. Discursul are referiri la progresele ştiinţei şi tehnologiei, care n-ar trebuie să altereze valorile universale. "Puterea omului, îndeosebi cea intelectuală, este uriaşă. Niciodată nu s-a putut exprima în toată extinderea ei, ca în vremea noastră. Odată cu progresul ştiinţei, putem să interpretăm şi să înţelegem aproape totul. Cu evoluţia tehnologiei putem să dobândim lucruri altădată de neconceput. Acestea generează un sentiment de autosuficienţă arogantă, un antropocentrism egoist şi un materialism miop şi lipsit de filosofie. Depăşim viteza sunetului, dezintegrăm puterea atomilor, am zdrobit, prin sistemul digital, hotarele cugetării şi îmbătaţi de succesul tehnologizării lumii, am pierdut interesul nostru faţă de Cel ce a creat lumea şi modul cum a fost aceasta creată. Slava deşartă a izbânzilor umane a diminuat slava lui Dumnezeu Creatorul. În final, s-a alterat şi criteriul moral. Aşa numitele valori universale, precum solidaritatea, respectul reciproc, demnitatea, dreptatea, democraţia ş.a au înlocuit virtuţile sfintele ale credinţei nădejdii şi dragostei".

De coada pelerinilor se apropie o femeie care vrea să le împartă de mâncare. Un tânăr, însă, o opreşte. "Nu aveţi voie aici. Ieri, a venit o femeie care ar fi vrut să împartă ceva pentru soţul ei care a murit. Nu a lăsat-o. Nu este voie. Să mergă în altă parte".

Un bărbat încearcă să explice situaţia: "Am aflat că oamenii care vor să împartă alimente trebuie să mergă cu ele în centrele Patriarhiei, apoi le împart ei. Spun că e pentru securitatea sanitară".

În apropiere de moaşte, oamenii se împart în două grupe; se apropie prin dreapta şi prin stânga raclelor. Se închină şi ating de moaşte pachetele grele pe care le-au adus. Primesc în dar, pentru osteneală, flori şi busuioc atinse de moaşte. Îşi fac cruce şi pornesc spre casă.

"Sunt fericită. Mi-a ajutat Domnul", spune o tânără.

"A meritat", spune o alta.

În curtea Patriarhiei, se împart sarmale. Oamenii se înghesuie să prindă două-trei. Mai iau şi o sticluţă cu agheasmă, se închină până la pământ şi pornesc care de unde a venit, cu gândul că Sfinţii îi vor ajuta. Le-au cerut multe, dar mai ales să fie sănătoşi.

Cei care n-au apucat să ajungă la racle privesc cu invidie spre cei care s-au închinat. Şi mâine, sâmbătă, este însă o zi. Ziua Cuviosului Dimitrie Ocrotitorul Bucureştilor, când alte mii şi mii de oameni vor ajunge la moaşte. Miercuri, joi şi vineri, au reuşit asta peste 50.000.