USL şi PDL se întrec într-un concurs de vitrine

"Sincronul" celor două desfăşurări i-a umplut de năduf pe concurenţi. Pentru că, în fapt, înghit cu noduri competiţia. De aici şi unele înfoieri şi răbufniri: "Mulţumesc, Victor Ponta!" (a zis obidit Cristian Preda) sau " Pot să vină şi delegaţii PPE să vadă armata USL" ( a zis Crin Antonescu, azvârlindu-şi în spate frizura proaspăt renovată). Aceste bufeuri au fost însă depăşite prin apariţia unor atracţii mai proaspete de felul lui Gigi Becali pe care nişte domni foarte manieraţi, numiţi Watson şi Verhofstadt, vor să-l educe un pic, aşa încât să scuipe corect şi cu stil. Brokerul vorbăreţ Sima, congelat în ceţurile Islandei, a fost doar un intermezzo.

Privind cu oarece detaşare, se poate zice însă că înfruntarea se va încheia în situaţia de "pat" (de şah). Prezenţa lui frau Merkel se va amortiza cu freamătul tribunei intâi a stadionului, lui J.B. (nu whiskey-ului, ci preşedintelui Comisiei Europene) îi va fi rezervată pentru acoperire cam tot o tribună, pe venerabilul Van Rompuy nu-l prea ştiu mulţi, iar pentru comisarii europeni (şi vor fi prezente câteva stele ale Colegiului comisarilor) sunt suficiente câteva regimente din "armata USL".

Deci, după două zile, din ce o porniseră supăraţi şi geloziţi foarte, USL şi PDL se vor întoarce la banalele şi practicele îndeletniciri electorale într-o stare de mulţumire: s-a bifat cu brio. Galeriile au fost puse în stare de funcţionare. Capacitatea de mobilizare-organizare a fost testată. Amintirile luminoase ale acestor zile vor fi folosite pentru întărirea cugetului militanţilor de partid. Unele supape au fost deschise, unele aşteptări au fost domolite.

Anumite clişee vor fi reactivate, peste uzura lor fiind câte dat un strat de lac. Îndeosebi cel cu "7, 5 milioane", atins de duhul Arenei Naţionale. Sau cele despre prietenii bruxellezo-germani ai lui Traian Băsescu (seamana atât de bine cu scandarea anului '90: "Francois Mitterand, l'ami de l'assasin!"). Înainte vreme, Traian Băsescu era primul "scanat" într-o ecuaţie de anvergura celei a zilei de 17 octombrie. Azi, Traian Băsescu este doar un preşedinte la capăt de drum, detestat în interor, dar ocrotit din afară. Probabil, daca va urma sfaturile "la rece" date din dreapta sa, va ţine în 17 un discurs în care nu se va prezenta ca victima apocalipsei interne, ci ca preşedintele unei ţări care şi-a venit in fire.

Concursul de vitrine dintre USL şi PDL era necesar şi util. Pentru că, pentru două zile, va face din România o capitală a Europei politice. Un asemenea fason ar merge fără fluierături, huiduieli şi vorbe "duioase". Dar acesta este doar un gând optimist.