Trei pacienţi cu boli inflamatorii intestinale urcă spre Vârful Moldoveanu

Ideea escaladării celui mai înalt vârf din România (2.544 de metri) aparţine preşedintelui Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie, prof. dr. Mircea Diculescu, şi este materializată cu sprijinul Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA), în cadrul proiectului "Făgăraşul Speranţei".

"Ideea mi-a venit după ce am văzut un filmuleţ prezentat acum doi ani la un congres francofon. Ei au cucerit Mont Blanc-ul. Este încă speranţă. Trebuie să ne agăţăm de această speranţă pentru pacineţii noştri cu boli inflamatorii intestinale. Mesajul nostru este pentru toţi pacienţii noştri: există speranţă în România. Am învăţat ceva de la una dintre pacientele mele. Mi-a spus: «Îmi vreau viaţa de dinainte, când aveam serviciu, şeful să nu mă dea afară pentru că merg la medic din când în când». În 2012, nu lupătm numai pentru salvarea vieţii pacienţilor, ci pentru calitatea vieţii lor. Da, ne luptăm să le dăm viaţa înapoi", a spus Diculescu, la evenimentul de lansare a proiectului "Făgăraşul Speranţei".

În 2002, frecvenţa bolilor inflamatorii intestinale cronice era, în România, între 10 şi 100 de ori mai mică decât cea din ţările occcidentale. Mai precis, în Occident erau 100 de pacienţi la suta de mii de locuitori, faţă de doar doi în România. "Dar acum avem din ce în ce mai multe cazuri. Ne este teamă să nu ajungem şi noi la 100 de cazuri la suta de mii de locuitori. Problema cea mai mare este controlul acestei patologii a cărei cauză nu o cunoaştem, dar pe care o intuim. Dacă în Europa Occidentală şi SUA este o frecvenţă foarte mare, înseamnă că ceva din stilul lor de viaţă provoacă aceste maladii, înseamnă că am importat ceva rău din aceste ţări (...) Răul care vine dintr-un obicei prost alimentar vine şi asupra noastră. Cancerul colorectal şi-a mărit frecvenţa de trei ori în 20 de ani. Avem medicamente pentru stadii incipiente de boală, dar sunt situaţii când boala ia aspecte năprasnice. Suntem pregătiţi să tratăm, dar mai bine să oprim proastele obiceiuri care au venit peste noi", a mai spus profesorul Diculescu.

În prezent, în România sunt 1.000 de adulţi cu boli inflamatorii intestinale şi 70 de copii numai în Cluj. "Trebuie să încercăm acum, cât nu este prea târziu, să oprim ceea ce vine rău din Occident, fast -food, ape carbogazoase colorate, dulciuri în exces, legume tratate cu multe pesticide", a subliniat medicul.

Răzvan şi Ana-Maria, împreună cu un alt pacient, fac parte din echipa care va încerca să ajungă pe Vârful Moldoveanu. Răzvan spune că povestea lui este aceeaşi cu a celorlalţi bolnavi.

"Când afli că ai o boală care nu se videcă niciodată, primul lucru pe care îl pierzi este speranţa. Baţi la multe uşi, vezi mulţi medici, ai multe diagnostice. Eu am fost norocos. Mi s-a pus diagnosticul în două săptămâni. Iniţial, am negat această boală. Poate că nu întâmplarea a făcut să-l întâlnesc pe domnul profesor Diculescu. Chiar am fost în iad. Boala te handicapează, îţi schimbă viaţa. Când apar primele speranţe, faci şi primele progrese şi începi să trăieşti normal. În fiecare zi, mi-am depăşit limitele. Înfrângerea limitelor este importantă. Noi suntem nişte oameni care ne-am luat viaţa înapoi", a povestit Răzvan.

La rândul ei, Ana-Maria spune că a reuşit să trăiască din nou normal, deşi boala i-a fost descoperită la vârsta de 10 ani, iar acum are 29.

"Am fost depistată cu boala la 10 ani. Am fost la aproape toate spitalele din Bucureşti. După doi ani, mi s-a pus diagnosticul rectocolită cronică. A fost foarte greu. Nu ieşeam din casă. Slăbisem foarte mult. Acum nu îmi mai aduc aminte de zilele grele de atunci. Prima dată când l-am văzut pe domnul profesor Diculescu, mi-a spus că mă va trata ca pe un copil al lui", a povestit tânăra.

Ana-Maria este acum consilier la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi mărturiseşte că are, în prezent, o viaţă normală.

"Ne întâlnim pe munte. Fie că ne cunoaştem sau nu, vom fi o echipă. Mesajul nostru este «Există speranţă»", susţin organizatorii

Categoria "boli inflamatorii cronice intestinale" desemnează, în principal, două afecţiuni: boala Crohn (BC) şi rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH), caracterizate prin apariţia inflamaţiei şi a ulceraţiilor la nivel intestinal. BC poate afecta orice segment al tubului digestiv, uzual intestinul subţire şi/sau colonul, iar inflamaţia afectează în mod tipic toate straturile peretelui intestinal.

În RCUH, diareea cu sânge este cel mai frecvent simptom. În BC, simptomele principale sunt diareea cronică (cu sau fără sânge), durerile abdominale persistente şi scăderea în greutate. Lipsa poftei de mâncare şi oboseala cronică pot fi întâlnite în ambele afecţiuni. Atât în BC, cât şi RCUH, perioadele de acutizare a bolii sunt adesea imprevizibile, fiind urmate de perioade de remisiune, când starea pacientului este vizibil îmbunătăţită până la dispariţia simptomelor.

Unii pacienţi pot avea dureri articulare, inflamaţii la nivelul ochilor, ulceraţii în zona bucală sau leziuni la nivelul pielii. În BC, pot apărea abcese şi fistule perianale.

Ambele sexe sunt afectate în egală măsură. RCUH şi BC se pot declanşa la orice vârstă, cel mai uzual între 10 şi 40 de ani. În ultimii ani, s-a observat o creştere a numărului persoanelor suferind de BC, în special în rândul tinerilor. În România, frecvenţa acestor boli este, deocamdată, mai mică în comparaţie cu ţările occidentale, afecţiunile apar mai târziu şi au o evoluţie mai blândă, potrivit medicilor.

Fiind boli cronice, RCUH şi BC se întind pe durata întregii vieţi, cu perioade de acalmie, urmate de reactivare. În prezent, nu există niciun tratament care să vindece aceste afecţiuni, cu excepţia chirurgiei, prin care se îndepărtează în întregime intestinul gros, în RCUH.

Cauza afecţiunilor de acest fel nu a fost încă descoperită. Ipoteza actuală este că, la persoanele predispuse genetic, se produce o reacţie anormală a sistemului imunitar împotriva florei bacteriene intestinale proprii. Astfel, se declanşează un răspuns inflamator inadecvat, care determină leziunile de la nivelul intestinului subţire şi gros. Posibili factori declanşatori sunt bacterii, virusuri, aditivi alimentari şi fumatul, dar fără să existe dovezi concludente până în prezent.

Tratamentul trebuie să fie personalizat în funcţie de tipul bolii, severitate, localizare şi răspuns la terapii anterioare, fiind necesară totodată supravegherea de către medicul gastroenterolog.