Geoană: Traian Băsescu îşi va încheia mandatul de preşedinte înainte de 2014

Geoană a arătat că actualul mandat al lui Traian Băsescu este practic epuizat şi a spus că ar paria că România va avea alegeri prezidenţiale anticipate.

Senatorul a spus că în condiţiile actuale, date fiind votul popular, realităţile şi epuizarea proiectului lui Traian Băsescu, este imposibil ca acesta să îşi termine la termen mandatul de preşedinte.

Fostul preşedinte al PSD a mai spus că nu a plecat niciodată din PSD şi că se consideră în continuare un social-democrat, arătând că va candida pentru un nou mandat la Senat în acelaşi colegiu.

Senatorul independent Mircea Geoană susţine că judecătorii CC şi-au semnat actul de condamnare luând decizia de invalidare a referendumului, fiind evident că, în viitor, algoritmul politic de numire a acestora va fi modificat.

Senatorul afirmă şi că USL a greşit nepregătind bine în străinătate acţiunea de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, el arătând că acest lucru a reprezentat un "călcâi al lui Ahile" pentru demersul USL.

Prezentăm intergral interviul acordat de Mircea Geoană agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Cum vedeţi decizia Curţii Constituţionale privind invalidarea referendumului?

Mircea Geoană: Adânceşte criza politică şi nu o rezolvă. Şi creează, de asemenea, o imagine aproape completă a unor instituţii ale statului care sunt profund nefuncţionale şi profund viciate. Este o mare îngrijorare pe care o am faţă de faptul că în această criză s-a demonstrat, dacă era nevoie, ca un revelator, cât de precare sunt instituţiile noastre, cât de politizate sunt instituţiile noastre şi, cu un astfel de stat şi cu astfel de instituţii, România este vulnerabilă.

Într-un fel, şi-au semnat şi actul de condamnare pentru că este evident pentru mine că la o modificare a Constituţiei, când va fi ea făcută, actualul model de algoritm politic pentru desemnarea judecătorilor la Curte va trebui să fie înlocuit probabil cu un sistem gen american, unde la Curtea Supremă se judecă atât speţe constituţionale, cât şi speţe de natură civilă sau penală.

Arată încă o dată cât de vulnerabil este statul român şi cât de păcătos este acest sistem de a hiperpolitiza tot ce înseamnă instituţie publică din România.

Rep.: Unde credeţi că a greşit USL în tot acest parcurs al iniţierii unui demers de suspendare care nu şi-a avut o finalitate dorită?

M.G.: Demersul a fost necesar şi legitim. Este clar că sursa principală a tensiunii politice şi perioada foarte, foarte delicată pentru România a pornit din partea celui care încă ocupă poziţia de la Cotroceni. Dacă aş spune că există un punct care poate fi considerat ca şi călcâiul lui Ahile la această operaţiune este foarte slaba pregătire în străinătate şi în exterior - şi în Europa şi în America - şi este într-un fel şi reproşul pe care aliaţii şi partenerii noştri ni l-au făcut spunând că această pregătire nu a existat practic şi acest lucru a creat un câmp liber pentru contra-propagandă, pentru insinuare, pentru intoxicare din partea taberei care se apăra. Cred că aici a fost elementul de vulnerabilitate care în cele din urmă a costat din punct de vedere al deciziei finale.

Rep.: A mai existat un moment important - cel al demisie lui Ioan Rus de la MAI. Credeţi că această demisie a influenţat acţiunile guvernamentale în ceea ce priveşte listele electorale?

M.G.: Încă o dată consider că este un episod important, dar nu decisiv. Momentul decisiv a fost momentul în care din străinătate, aproape unanim, a apărut un element de dubiu cu privire la legitimitatea şi modul în care se derulează această operaţie. Cred că acolo a fost punctul slab şi tot ce a urmat ca şi convulsie de-a lungul acestui proces a reflectat de fapt această slăbiciune iniţială a operaţiunii de suspendare.

Rep.: Consideraţi că acest eşec al demersului iniţiat de USL poate afecta stabilitatea Guvernului pe viitor şi rezultatul de la alegerile parlamentare?

M.G.: Este evident că miza se mută acum către alegerile parlamentare şi este evident că USL, deşi a reprezentat voinţa, şi a exprimat voinţa a peste şapte milioane de români care au votat pentru suspendare, are o anumită dificultate şi în mod cert din sondaje deja se vede o anumită formă de cost politic al acestei operaţiuni.

Cred în continuare că USL are resurse şi în teritoriu are şi resurse de soluţii ca să poată să remedieze acest subiect până în decembrie. Aşa cum am spus şi în “New York Times”, când am publicat un editorial, ţinta de 50% este în continuare foarte importantă şi dacă ne uităm la scorul politic făcut la locale este clar că această ţintă este o ţintă care trebuie atinsă şi care va necesita o guvernare aproape impecabilă din partea guvernului USL.

Ceea ce mă frământă cel mai mult nu este atât de mult reverberaţia electorală şi politică a acestui moment şi mă preocupă şi sunt profund îngrijorat cum nu am fost de multă vreme cu privire la vulnerabilitatea pe care această criză politică - care va continua - o va avea asupra economiei româneşti şi o va avea asupra reputaţiei României în străinătate inclusiv faţă de investitorii străini care în ultima perioadă, în ultimii ani de zile, au părăsit în mod dramatic economia românească.

Sunt profund îngrijorat de această senzaţie de vulnerabilitate pe care o dăm. Sunt profund îngrijorat de evoluţiile care se întâmplă la graniţele noastre. Nu pot să fiu insensibil la faptul că în Georgia, în Ucraina, în Moldova sunt evoluţii extrem de complexe care riscă să afecteze interesele noastre. Nu pot să fiu insensibil la faptul că există zgomot de război din Iran până în Siria. Nu pot să exclud faptul că România este o ţară la graniţa NATO şi a Uniunii Europene şi acest sentiment de vulnerabilitate, de verigă slabă, s-a accentuat în această perioadă de criză.

De aceea, dincolo de scorul politic şi de performanţa electorală, sunt lucruri şi mai importante şi cred că este obligaţia celor care conduc Guvernul, obligaţia Parlamentului, obligaţia celor care sunt lucizi în această ţară să restabilească reputaţia României să stabilizeze situaţia pentru că în acest moment suntem într-un moment de vulnerabilitate deosebit de periculoasă pentru noi.

Rep.: De ce credeţi că PSD nu a fost la fel de vehement la momentul prezidenţialelor din 2009? Având în vedere datele, cifrele, criteriile luate în calcul pentru contabilizarea voturilor şi alegătorilor, credeţi că un demers similar celui de acum v-ar fi adus victoria atunci?

M.G.: Nu punem problema că PSD nu a fost vehement. Problema este că Parchetul a fost mut şi inactiv într-o situaţie comparabilă, într-o situaţie similară. Deci acuze masive de fraudă demonstrate cu ordinul sutelor de mii de voturi în care acelaşi Parchet, care astăzi spune că s-a autosesizat într-o manieră nobilă şi apărând democraţia şi dreptul de a vota sau nu vota al românilor, nu a existat în 2009. Nu a existat niciun fel de acţiune, nu am văzut pe nimeni din conducerea Parchetului General care să spună în 2009 - Da, avem dubii şi vrem să anchetăm.

Nu atât de mult atitudinea PSD-ului sau a liberalilor a contat atunci, ci practic inacţiunea instituţiilor statului. Nu cred că ceea ce ne-a dat ca răspuns atunci Curtea Constituţională, spre deosebire de atenţia minuţioasă şi timpul necesar suplimentar pentru liste, pentru verificare, de la referendum, s-a aplicat în 2009 când am cerut un lucru simplu: daţi-ne voie să renumărăm voturile din secţiile speciale şi din diasporă. Atâta tot, n-am cerut altceva. N-am cerut renumărare. Şi atunci Curtea a deliberat în câteva zeci de minute, acum a avut nevoie de aproape 30 de zile ca să delibereze.

Şi această diferenţă de comportament nu-mi indică decât faptul că aceste instituţii, atunci când este vorba de a-l proteja pe actualul locatar de la Cotroceni, o fac de o manieră foarte, foarte vehementă şi activă, când e vorba să apere dreptatea şi legea acţionează prin omisiune. Aceasta este adevărata problemă - lipsa de simetrie şi lipsa de răspuns echivalent a situaţiei echivalente pe care instituţiile statului au demonstrat-o.

Rep.: Date fiind cifele de la referendum credeţi că Traian Băsescu poate fi considerat un câştigător?

M.G.: Toată lumea a pierdut. Şi în această situaţie se află din păcate şi economia, şi cetăţenii români, şi întreprinderile care au dificultăţi de finanţare. Deci nimeni nu a câştigat din acest meci. Traian Băsescu, chiar dacă se întoarce la Cotroceni, se întoarce atât de vulnerabil, de slăbit, încât practic e o problemă de timp până când mandatul domniei sale se va epuiza fie din punct de vedere politic, fie din punct de vedere al duratei acestuia. Este o operaţiune costisitoare, e o operaţiune care costă şi care - încă o dată spun - a creat o vulnerabilitate importantă atât din punct de vedere al perspectivei economice a ţării cât şi al reputaţiei externe a României. Aici trebuie lucrat şi trebuie reparat un rău care s-a produs dintr-o cauză necesară şi o cauză utilă, dar care în cele din urmă ne costă pe toţi. Îi costă şi pe cei din USL şi pe liderii acesteia, costă în general tot climatul politic, economic şi social din România.

Rep.: Deci cum rămâne cu viitorul politic al lui Traian Băsescu, cum îl vedeţi?

M.G.: Este practic încheiat. În momentul în care şapte milioane de oameni votează împotriva unui politician din punct de vedere politic, practic mandatul respectiv este încheiat. Exprimarea sa juridică, exprimarea sa constituţională este altceva, dar ca generator de idei şi reforme, ca generator de acţiune politică mandatul este practic încheiat.

Rep.: Atitudinea domnului Crin Antonescu, ca preşedinte interimar, credeţi că a fost una corectă sau credeţi că a pierdut şansa de a contura un model de preşedinte diferit de cel al lui Train Băsescu?

M.G.: Preşedintele interimar nu reprezintă un portret de preşedinte ales. Îmi aduc aminte de perioada domnului Văcăroiu ca preşedinte interimar. Nu acesta este scopul. A fost o perioadă în care a ocupat interimar un fotoliu important dar care trebuie citit exclusiv din prisma competiţiei politice extrem de intense care s-a derulat în acea perioadă. Nu cred că spune mare lucru despre ce ar însemna comportamentul sau performanţa domniei sale sau a altcuiva în condiţii relativ normale.

Rep.: Atunci vă întreb cum aţi caracteriza atitudinea domnului Antonescu faţă de UE şi SUA. Din această poziţie de preşedinte interimar dânsul a avut nişte ieşiri.

M.G.: 2012 reprezintă un moment de amintire şi de reflecţie. Sunt 15 ani de la semnarea parteneriatului strategic cu SUA. Îmi aduc aminte, eram ambasador în America şi am fost unul dintre cei care au adus această relaţie la un nivel de parteneriat strategic dezvoltată de-a lungul timpului de toate administraţiile şi toate guvernele şi de toţi cei care înţeleg că rostul României este în occident.

Sunt zece ani de la invitarea României în NATO. La Praga, acum zece ani, cu toţii eram bucuroşi şi mândri, indiferent de culoarea politică, că România în sfârşit îşi capătă locul său natural în familia euroatlantică şi că primeşte garanţii de securitate ferme din partea marilor puteri ale Occidentului, începând cu SUA. Şi sunt cinci ani de la intrarea în Europa, cu plusurile şi cu minusurile sale.

De aceea, pentru cine se uită dincolo de patima politică, este extrem de clar că nu există destin pentru România în afara familiei euroatlantice, că nu există vreo modalitate ca România să evolueze în afara familiei sale naturale.

Iar rolul de partener egal sau de vasal, rolul de partener influent sau de oaie neagră şi-l face fiecare singur. Nu cred că astăzi în Polonia, de exemplu, care a avut şi ea momente dificile în relaţia cu Occidentul, în relaţia cu Răsăritul, cu America şi cu Germania în precedenta administraţie, astăzi cineva se îndoieşte vreo secundă, la Varşovia, că Polonia nu este un jucător influent.

Depinde foarte mult de liderii pe care îi ai, de coerenţa pe care o ai şi cred că, indiferent de cât de multă patimă s-a pus în această campanie, nimeni nu cred că pune la îndoială la modul profund, la modul serios, intenţia, interesul de lungă durată şi aş spune eu istoric ca România să facă parte din aceste instituţii. Şi niciun fel de declaraţie sau de momente mai pasionale politic nu pot să deraieze România de la drumul său occidental.

Rep.: Domnului Crin Antonescu i se reproşează că ar fi avut ieşiri antiamericane, antieuropene, naţionaliste…

M.G: Las asta pentru comentatorii politici. Eu vorbesc de lucrurile profunde, de lucrurile de direcţie strategică a acestei ţări. România este parte a Occidentului, va rămâne parte a Occidentului şi, indiferent de episoade tumultoase sau mai calme, această direcţie nu va fi schimbată pentru că este interesul vital al naţiunii noastre să fie parte a Occidentului şi vom rămâne parte a Occidentului.

Rep.: Care credeţi că sunt şansele domnului Antonescu la alegerile prezidenţiale, atunci când vor fi acestea?

M.G.: Cred că în acest moment principalul subiect este economia. Era şi o vorbă de campanie în vremea lui Bill Clinton, la primul său mandat – “este vorba de economie”. E vorba de economie, de locuri de muncă, de investiţii, de management coerent la companiile de stat, de a pune în valoare resursele încă neexploatate ale acestei ţări, că e vorba de energie, de agricultură, de infrastructuri. Deci înainte să ne gândim cine va ajunge la fotoliul de la Cotroceni, trebuie să ne gândim cum reuşim să venim cu un proiect pentru România.

Şi aş face o singură observaţie: este evident pentru mine şi cred că este evident într-un fel şi pentru opinia publică şi pentru poporul român – şi cei din ţară şi cei din străinătate – că probabil românii vor simţi nevoia unui model de preşedinte probabil opus faţă de ceea ce a reprezentat actulul preşedinte.

Şi cred că momentul pentru această discuţie încă nu a venit, preocuparea principală trebuie să fie economia, buna guvernare, lupta împotriva corupţiei în continuare şi refacerea credibilităţii României în străinătate. Acestea sunt principalele obiective. Despre Preşedinţie, o să fie timp să discutăm şi mai târziu.

Rep.: Aţi fost cinci ani preşedinte al PSD. Credeţi că actualul preşedinte Victor Ponta a făcut eorori, ca lider al partidului, în acest demers de suspendare a lui Traian Bsescu?

M.G.: Evident că va exista şi o evaluare internă, sunt convins. Şi în 2007, după referendumul precedent, a existat o evaluare internă. Aici cel mai important lucru este cum reuşim ca ţară şi cum reuşim ca şi Guvern actual să ne întoarcem cât mai repede, pe lângă, evident, o luptă politică care nu se va linişti, o luptă politică brutală, dusă până la anihilarea adversarului, care se derulează în acest moment.

Şi cred că şi acest lucru este oarecum periculos, dar, pe fondul fondului, judecata despre performanţa Guvernului care este asigurată azi la vârf de către preşedintele PSD, va fi dată de performanţa economică, socială,de locuri de muncă. Cred că lumea nu va judeca atât de mult prin prisma referendumului, ci prin prisma bunei guvernări, nu va judeca atât de mult prin prisma faptului că referendumul a avut s-au n-a avut succes, deşi contează, va judeca prin capacitatea de a readuce investitorii străini în România, de a recrea un flux de finanţare pentru companiile româneşti, de a veni cu o politică economică naţională cât mai robustă cu putinţă.

Deci nu aş face o fotografie a momentului. Cred că principala judecată a opiniei publice, inclusiv electoral vorbind, este perfomanţa guvernamentală. Aici cred că este principalul obiectiv, aici cred că trebuie să se concentreze energiile guvernării.

Rep.: Domnul Antonescu spune în mod clar „Nu” coabitării cu Traian Băsescu, în timp ce Victor Ponta lasă nişte „portiţe”. Consideraţi că USL ar treui să coabiteze cu Traian Bsăescu?

M.G.: Coabitarea este un termen fraţuzesc. Eu l-am trăit când eram tânăr student în Franţa…am trăit coabitare între preşedintele Mitterand şi premierul Chirac, am trăit ca ministru de Externe, coabitarea între preşedintele Chirac şi premierul Lionel Jospin.

Nicio coabitare nu seamnă cu alta, pentru că depinde foarte mult de personalităţi.
Cred că în acest moment, deşi raţiunea ar cere o minimă formă de calmare a jocului, realitatea opiniei publice românşti cred că apoape interzice orice formă de aparenţă, de colaborare cu Traian Băsescu. Cred că ar putea fi taxată de către opinia publică şi chiar de către formaţiunile politice din USL ca fiind inacceptabilă.

De aceea, eu cred că lupta politică va continua, cu metode tot mai brutale. În clipa în care se ajunge ca în conversaţia politică oficială, în retorica publică, să se vorbească despre puşcărie ca formă extremă de eliminare a adversarului este clar că pace nu poate exista între două tabere care vorbesc şi acţionează cu astfel de retorică.

Această violenţă a limbajului, această rană pe care decizia Curţii mai rău a adâncit-o decât a îngustat-o nu cred că va duce la calm şi la coabitare. O minimă funcţionalitae a statului trebuie să existe, acest lucru este evident.

Revin la îngrijorarea mea profundă: această vulnerabilitate triplă a unui sistem politic care nu s-a liniştit, a unei situaţii economice complicate şi a unei reputaţii în suferinţă în străinătate reprezintă un moment delicat pentru România şi cred că, cu cât această luptă politcă se va rezolva, în mod clar şi cu cât mai curând posibil, cu atât vom putea începe un nou capitol în care va fi enorm de mult de reconstruit, va fi enorm de mult de reclădit, în care va fi enorm de mult de muncit pentru a putea să readucem România pe drumul său normal.

Rep.: Date fiind recentele declaraţii ale premierul Ponta pe tema reformei constituţionale, credeţi că este posibil un schimb în acest moment - demisia lui Băsescu în contrapartidă cu modificarea Constituţiei?

M.G.: Eu sunt convins că nu 2014, decembrie, este data eliberării funcţiei supreme în stat. Sunt convins că este practic imposibil din punct de vedere al votului popular, al realităţii, al epuizării proiectului, ca cel care este azi cel puţin din pucnt de vedere formal încă preşedinte să-şi termine mandatul în condiţii normale.

Nu cred că este posibil pentru că este atât de multă dorinţă de a-l vedea plecat şi de a vedea plecate practicile sale încât nu văd cum…

Rep: Vedeţi o demisie, sau cum s-ar încheia acest mandat?

M.G.: Nu pot să spun în ce modalitate – poate să fie o demisie, poate să fie o demitere, poate să fie orice altceva, dar nu cred că din punct de vedere practic, politic, din punct de vedere al respirabilităţii atmosferei în societate, doi ani şi ceva suplimentari de mandat să fie posibili. Nu cred.

Cum se va ajunge acolo? Prin două metode, toate politice şi democratice, în mod cert: fie printr-un gest unilateral, fie printr-o impunere a acestei situaţii. Când se va întâmpla e o chestiune pe care o putem cu toţii vedea în diverse feluri.

Deci, din punctul meu de vedere, mi se pare destul de clar că actualul mandat este practic epuizat. Întrebarea ce mai mare este ce punem în loc, şi nu ce punem în loc ca persoană, ci ce punem în loc ca proiect. Întrebarea nu este dacă avem nevoie de un înlocuitor care să fie cât mai capabil să facă lucruri, ci de echipa care vine, de proiectul pe care îl avem.

Şi aici cred că este de fapt marea întrebare pe care românii şi-o pun în acest moment.
Eu unul aş paria că vom avea alegeri prezidenţiale mai devreme decât 2014.

Rep. : Vă întoarceţi în PSD?

M.G.: Într-un fel, dacă mă uit la relaţia mea cu cei care m-au votat, cu cei cu care am lucrat, cu colegii şi colegele mele, din punct de vedere practic, din punct de vedere sentimental, din punct de vedere ideologic, eu nu am plecat niciodată din PSD. Sunt acelaşi om, care am un crez politic clar şi am aceeaşi relaţie normală cu colegii şi colegele mele. A…strict formal, putem discuta acest lucru.

Deci eu nu mă dezic niciodată de crezul meu şi de oamenii cu care am lucrat. Aşa cum nu mă dezic nici de intenţiile mele de a consturi într-o zonă extrapolitică, dintr-o zonă civică, dintr-o zonă a respiraţiei şi a oxigenării politicului dinspre mediul civic şi profesional pe care am început să-l fac.

Deci răspunsul este destul de simplu: eu mă consider în continuare un social-democrat şi relaţia mea de inimă, relaţia mea intelectuală, ideologică, emoţională este în continuare cu publicul pe care l-am reprezentat şi care m-a votat într-un număr atât de mare în 2009.

Rep.: Din punct de vedere al acestei apropieri, cum vedeţi mandatul domnului Ponta? A evoluat partidul?

M.G.: Partidul este la guvernare. Acesta este întotdeauna un element de măsurare a unei situaţii. Acest lucru este un lucru bun pentru PSD. PSD la guvernare reprezintă în mod cert un lucru mai bun pentru ţară decât PDL aflat la guvernare. Acest lucru este evident.

Repet: adevărata porvocare în acest momemt, după ce acest episod paroxistic - care nu se va încheia prea curând - al luptei între cele două tabere va continua, cum faci ca în paralel cu continuarea luptei politice să te întorci la problemele guvernării. Cred că aici este de fapt adevărata miză, care depăşeşte persoana liderului actual al PSD. Este o problemă legată de ţară, de economie, de societate. România are nevoie de un Guvern cât mai performant, cât mai coerent, cât mai integru, cât mai credibil. Şi acest lucru, evident, cade pe umerii celor care co duc azi Guvernul Românei.

Rep.: Candidaţi pentru un nou mandat? Independent? Susţinut? Tot în colegiul din Dăbuleni, vi-l păstraţi?

M.G. Eu atât de mult ţin la oamenii de acolo încât mi s-ar părea, cum să spun, indecent din partea mea să nu continui să încerc să-i reprezint pe oamenii din zona de sud a Doljului şi a Olteniei, că e vorba de Dăbuleni sau de Segarcea sau de Bechet sau alte comunităţi. Sunt oameni excepţionali şi sunt oameni atât de apropiaţi de inima mea şi de crezul meu încât voi continua să lucrez alături de dânşii. Sub ce flamură? De fapt, este tot o candidatură într-o zonă foarte puternic pesedistă, într-o zonă în care avem foarte mulţi oameni de bună calitate şi chiar şi cei care sunt în comunităţi conduse de primari de altă culoare politică dincolo de USL, cred că există extrem de multă lume cu care am stabilit o relaţie de prietenie, de dragoste, de afecţiune şi îmi doresc din suflet ca acest lucru să continue.

Rep.: Vroiam să vă solicit un comentariu vizavi de acest război procedural de la CSM. Credeţi că se merge pe un schimb: CSM ia act de demisia doamnei Pivniceru şi, în contrapartidă, Parlamentul ia act şi se citeşte în plen hotărârea CCR privind invalidarea referendumului?

M.G.: CSM este o altă victimă a acestui război politic. Practic, nu văd o instituţie a statului român care să fi scăpat în această perioadă de o degradare a percepţiei publice şi de o degradare absolut inacceptabilă a modului de minimă decenţă în care funcţionează.

CSM este o instituţie importantă, care ar trebui să reprezinte esenţa independenţei Justiţiei, dar pare să fie antrenată şi cred că este antrenată într-un război politic de blocare a unei numiri din partea USL într-o poziţie importantă de ministru al Justiţiei.

Sunt absolut îngrijorat , în condiţiile în care instituţiile statului sunt decredibilizate, în condiţiile în care ai probleme economice severe, ai o problemă de reputaţie externă. Trebuie făcut ceva, pentru că în ritmul acesta ne vom trezi că nu avem niciun fel de altă instituţie, ce s-a întâmplat la MApN, cu acele avansări în grade, şi dincolo de gradele onorifice, acordate unuia şi altuia în rezervă, inclusiv în ierarhia Armatei Române (…).

Armata română, Biserica, au fost dintotdeuna elementele care au ţinut acest stat împreună, indiferent că a fost război sau pace, că a fost communism sau democraţie, că am fost aliaţi cu unii sau cu alţii.

Sunt preocupat de decredibilizarea instituţiilor fundamentale şi de faptul că una după alta îşi arată şubrezenia, îşi arată gradul de politizare – acest lucru este periculos pentru ţară şi el trebuie să înceteze neîntârziat.

Şi reconstrucţia instituţioanlă a României, şi recredibilizrea statului român, în ochii propriilor cetăţeni, şi modul în care facem politică, şi modul în care facem politică economică, şi modul în care ne reprezentăm şi ne purtăm în exterior trebuie să revină la o atitudine de stat normal, democratic, şi încrezător în propriile sale forţă.

Altfel, aici, la graniţă, la graniţa care este atât de asaltată în acest moment, şi evoluţiile din Moldova. Ne putem gândi, într-un an sau doi, într-o formă de Republică Moldovă oarecum mai confederală,. Este un lucru foarte bun că Transnistria se întoarce, şi este un lucru legitim, dar din punct de vedere al costului unei republici confederale, sunt consecinţe pe care trebuie să le evaluăm.

Sunt alegeri în Georgia, sunt evoluţii în Ucraina, sunt evoluţii în Orientul Mijlociu, sunt evoluţii peste tot. România nu-şi poate permite să fie într-o stare de vulnerabiliate şi trebuie să se întoarcă cât mai curând, începând de la politic, la agenda firească, normală de recredibilizare a statului, de întărire a economiei, de atenţie pentru problemele sociale şi de reputaţie externă a României - care depăşeşte cancelariile occidentale - care reprezintă credibilitatea faţă de investitori.

Riscul ca România să fie ocolită de rutele strategice de comerţ, de investiţii, de infrastructuri transcontinentale este foarte mare. Nu suntem de neînlocuit din punct de vedere al acestor trasee. Oricând cineva poate să facă o buclă şi într-un stat în care nu există credibilitate investitorii economici sau strategici au ezitări să investească. E o perioadă complicată pentru ţară şi sper din toată inima că acest război care nu s-a terminat să permită cât mai repede cu putinţă întoarcerea la un nou plan pentru România şi la un început pentru România.

Iar acest lucru se va întâmpla în opinia mea doar în clipa în care vom avea şi un nou preşedinte al acestei ţări.

Rep.: De proiectul dumneavostră Casa România, de la lansare, din martie, nu s-a mai prea auzit de el. De ce?

M.G.: Pentru că este un proiect la care ţin prea mult şi în care am investit eu şi colegii care fac parte din această mişcare România noastră şi Casele România care au început fucnţionbeze şi în străinătate, în marile comunităţi româneşti, şi acasă.

Adică ţinem prea mutl la această operaţiune care este civică pentru a o expune unui dubiu cu privire la scopul său aşa-zis politic. Şi am preferat să construim şi să muncim şi ea există, este activă, suntem chiar la sediul său, cu foarte mulţi tineri de foarte bună calitate, tineri profesionişti, oameni din ONG-uri, oameni cu care mă bucur că pot să colaborez, oarecum mai relaxat.

Deci faptul că am un proiect politic şi că voi continua să fac politică sper eu la un nivel cât mai înalt cu putinţă nu exclude posibilitatea ca un om politic să aibă o privire deschisă şi dorinţa de a lucra şi de a fi credibil şi de a încuraja dimensiunea profesioniştilor, dimensiunea non-guvernamentală şi acest lucru îl facem în continuare cu foarte mult succes şi sunt mândru de faptul că această mişcare se dezvoltă şi va veni fără îndoială cu propuneri şi cu proiecte foarte interesante dinspre mediul civic către mediul politic.