Identificarea unei metode pentru aflarea numărului real al copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate şi responsabilizarea persoanelor în grija cărora rămân cei mici, dar şi a cadrelor didactice, se numără printre măsurile ce trebuie reglementate, potrivit societăţii civile.
Membrii Fundaţiei Soros au susţinut, miercuri, în Capitală, o audiere publică în care au dorit să afle problemele întâmpinate de cei care lucrează cu copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, pentru a putea identifica soluţii privind protecţia reală a celor mici aflaţi în această situaţie.
Potrivit reprezentanţilor Fundaţiei Soros, aproape trei milioane de români se află în afara graniţelor ţării, migraţia pentru muncă a adulţilor având un impact social major asupra copiilor rămaşi acasă.
În acest context, deşi cifrele oficiale date de Direcţia pentru Protecţia Copilului indicau, la sfârşitul anului trecut, 83.000 de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, studiile efectuate de reprezentanţii fundaţiei indicau 350.000 de copii lăsaţi acasă în grija rudelor, vecinilor, a altor persoane care nu au grad de rudenie sau în centre de plasament.
S-a constatat că, pe lângă problemele de ordin emoţional şi educaţional, aceşti copii sunt expuşi la izolare, apatie, rezultate şcolare mai scăzute, comportament delicvent, devianţe comportamentale şi chiar riscului de abandon şcolar.
Urmare a acestor constatări, studiile au arătat că insuficienta intervenţie a instituţiilor statului sau a comunităţii pot afecta, pe termen lung, personalitatea copilului.
Potrivit reprezentanţilor Fundaţiei Soros, în practică au fost semnalate insuficienţa numărului de asistenţi sociali care să asigure servicii personalizate în funcţie de necesităţile copiilor, lipsa unui protocol de comunicare între instituţiile statului pentru abordarea nevoilor copiilor, dar şi dificultatea de reprezentare a acestora în relaţia cu instituţiile statului, în absenţa părinţilor.
La audierea publică de miercuri au fost prezentate câteva dintre răspunsurile pe care diverşi actori ai vieţii publice le-au dat la trei întrebări legate de acest subiect, şi anume "Ce tip de servicii ar trebui să ofere asistentul social copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate", "Care este responsabilitatea şcolilor faţă de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate?" şi "Ce criterii va trebui să îndeplinească persoana în grija căreia rămâne copilul?".
Toate opiniile adunate timp de câteva luni vor fi sintetitzate şi incluse într-un raport de către o comisie de experţi formată dintr-un sociologi, un psiholog, un expert în drepturile copilului şi adjunctul Avocatului Poporului.
În funcţie de răspunsurile primite la aceste întrebări şi a raportului ce urmează să fie elaborat, va rezulta modalitatea de modificare a legislaţiei în domeniu, în beneficiul acestei categorii de copii, au precizat reprezentanţii societăţii civile.