Uniforma de gală pentru diplomaţii români, între tradiţie şi exotism

Anunţul privind analizarea reintroducerii acestei uniforme, pe care şefii diplomaţiei şi ambasadorii României regale au purtat-o cu mândrie, până după Al Doilea Război Mondial, la evenimentele de gală sau protocolare din secolele XIX şi XX, a fost făcut miercuri de Diaconescu, în conferinţa de aniversare a 150 de ani de la înfiinţarea MAE, ocazie cu care au fost invocate tradiţia şi înaintaşii.

"Poate o să ne gândim şi o să ne sfătuim să reintroducem uniforma de gală a personalului diplomatic, poate ar fi o idee", a spus Diaconescu, în contextul în care anunţa că, printre evenimentele aniversare organizare de MAE în acest an, va fi şi o expoziţie în care vor fi prezentate publicului costumele de ceremonie şi decoraţii ale unor cunoscuţi diplomaţi precum Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Titulescu sau Grigore Gafencu.

Invocarea perioadei de glorie a diplomaţiei României moderne din a doua parte a secolului XIX şi prima parte a secolului XX a fost un laitmotiv folosit în ultimii ani şi de alţi miniştri de Externe, cum ar fi Mihai Răzvan Ungureanu sau Teodor Baconschi. Diaconescu este cel care s-a lăudat însă că a dat jos de pe pereţii ministerului, din galeria cu portretele predecesorilor din ultimii 150 de ani, pe cel al Anei Pauker, care a operat celebrele epurări de la sfârşitul anilor '40 şi a îngropat tradiţia regală, "burghezo-moşierească", punând bazele "diplomaţiei populare" româneşti.

Printre victimele de la începuturile MAE al Republicii Populare Română (RPR) s-a aflat şi uniforma de gală a diplomaţilor, rămasă ulterior - în anii de comunism şi postcomunism - o amintire, ascunsă prin depozitele muzeelor şi admirată doar în fotografiile de epocă. A devenit improprie cu idealurile comuniste şi purtarea de frac şi joben, păstrată de unele diplomaţii occidentale pentru evenimentele solemne.

România nu ar fi însă singura ţară din fostul bloc comunist care ar relua tradiţia uniformei diplomatice, devenită modă în ţările Europei în prima parte a secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut este al MAE al Federaţiei Ruse, care a adoptat în 2001 o uniformă, obligatorie pentru ambasadorii Moscovei la evenimentele de gală şi protocolare. Această ţinută aduce aminte de frumoasele uniforme purtate de diplomaţii Rusiei ţariste din 1834, considerate apoi în anii '20 de către bolşevici drept "relicve vetuste ale vechiului regim".

Uniforma diplomaţilor ruşi a fost remarcată inclusiv de către preşedintele Traian Băsescu, în noiembrie 2011, cu ocazia vizitei de rămas bun de la Palatul Cotroceni a fostului ambasador Alexander Churilin. "Domnule ambasador, îmi amintesc, când aţi venit prima dată în Bucureşti, eraţi îmbrăcat la fel", a spus Băsescu, privind la haina bleumarin, cu mâneci şi revere înflorate, amintind de uniformele ofiţerilor de marină. "Ştiu că sunteţi un om de marină şi vă place culoarea asta", a replicat elegant diplomatul rus.

Şeful statului, care primeşte frecvent la Cotroceni vizitele ambasadorilor pentru prezentarea scrisorilor de acreditare sau final de mandate, a fost impresionat în septembrie 2010 şi de kiltul (fusta scoţiană) purtat de Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii. Acesta a venit la Cotroceni, la prima sa întâlnire cu preşedintele Băsescu, îmbrăcat într-un kilt, asortat cu un frac, o ţinută folosită doar la marile ocazii. Marea Britanie, o ţară în care tradiţiile sunt venerate, a păstrat regulile privind diferitele ţinute pe care trebuie să le poarte ambasadorii. Sunt prevăzute inclusiv uniforme lejere, din material alb subţire, pentru diplomaţii trimişi la post în ţări cu climă foarte caldă.

Rămâne de văzut dacă şi viitoarea uniformă de gală a diplomaţilor români va reproduce fidel uniforma cu fireturi, ofiţerească, din perioada României regale, sau va prelua şi unele motive ale portului popular.

Moda costumelor tradiţionale purtate de oficiali la evenimentele de gală este prezentă îndeosebi în ţările asiatice şi africane, care se remarcă la recepţiile din Bucureşti sau alte capitale europene şi occidentale prin ţinutele lor viu colorate sau lejere.

De asemenea, urmează să fie clarificată modalitatea normativă prin care va fi introdusă această reglementare pentru diplomaţii români. În SUA, introducerea unei astfel de uniforme trebuie reglementată printr-o lege specială a Congresului, potrivit unui decret emis în 1937 de preşedintele Franklin D.Roosevelt, care interzicea purtarea de către diplomaţii americani a unor uniforme neautorizate. O astfel de lege nu a mai fost însă adoptată nici în prezent de Congres, ceea ce nu înseamnă că diplomaţii Washingtonului nu respectă regulile protocolare privind vestimentaţia.

Potrivit manualelor de protocol, normele privind ţinuta diplomatică diferă în mod considerabil de la o ţară la alta şi depind de tradiţie, obiceiuri, climă. Există anumite forme de ţinută standard, în afară de uniforma diplomatică sau de costumul naţional pe care îl poartă diplomaţii anumitor state. Acestea sunt de obicei indicate când se trimit invitaţii oficiale.

Costumul de zi este purtat la ceremoniile care au loc în timpul zilei, de exemplu în cadrul de întâmpinare a unor oaspeţi. Fracul, vesta şi jobenul, toate de culoare neagră, sunt pentru ocazii solemne.

La ocaziile formale de seară, precum dineuri, baluri sau recepţii, se poartă fracul negru, lung. El se asortează cu vesta, cămaşa albă scrobită, cu guler răsfrânt, papion, pantaloni negri şi pantofi negri de lac.