Korodi: Ar fi mai confortabil să nu fie comentarii de nicio parte despre Roşia Montană

"Ar fi, desigur, mult mai confortabil dacă foarte multe comentarii n-ar exista pe nicio parte şi dacă Ministerul Mediului ar putea să lucreze înainte, dar, totuşi, realizez că este un proiect atât de mare, cu atâtea elemente critice care sunt abordate ori pozitiv ori negativ de opinia publică, încât este normal să existe o dezbatere. Noi facem treabă, asta este responsabilitatea noastră", a răspuns Korodi, întrebat dacă simte vreo presiune politică asupra sa în legătură cu proiectul de la Roşia Montană.

În interviu, ministrul Korodi spune în detaliu în ce stadiu se află evaluarea impactului investiţiei miniere asupra mediului şi admite că a cerut explicit colegilor săi din UDMR, într-o discuţie "normală" anterioară desemnării şi numirii sale în funcţie, să fie protejat de eventualele presiuni politice pe acest subiect.

Ministrul vorbeşte şi despre alte subiecte importante, precum expoatarea gazelor de şist, necesitatea investiţiilor de mediu în exploatarea de cupru a Cupru Min de la Roşia Poieni sau despre gestionarea pădurilor.

Agenţia MEDIAFAX prezintă integral interviul acordat de ministrul Mediului, Korodi Attila:

Reporter: Vă întoarceţi la minister după trei ani şi jumătate, aproape patru ani. Ce aţi găsit la revenire, domnule Korodi?

Korodi Attila: Teme noi şi teme vechi. Asta însemnând că sunt câteva teme prioritare, care în continuare sunt pe agenda ministerului, ori legate de fonduri europene, ori de programele de la fondul de mediu. Sunt şi teme tehnice propriu-zis, chestiuni tehnice, dar am găsit şi ceva foarte nou care înseamnă domeniul pădurilor, care pentru mine este o noutate ca şi acţiune administrativă, decizie administrativă.

Rep.: Vorbeaţi de chestiuni tehnice. Cum a fost afectată performanţa ministerului în anii aceştia, pentru că au fost tăieri de salarii, de venituri pentru bugetari pe fondul crizei. Ce aţi găsit, mai are ministerul specialiştii de care are nevoie?

K.A.: Sincer, într-o oarecare măsură n-am mai regăsit în minister oamenii foarte bine pregătiţi cu care eram obişnuiţi să lucrăm, dar am găsit şi oameni vechi, colegi vechi foarte buni. Şi am găsit şi oameni noi, cu multă dinamică, multă dorinţă de preluare a temelor şi de a fi parte a sistemului de mediu. Dar totuşi acest minister a suferit în ultimii trei ani de zile din cauza salarizării foarte mici. Care, desigur, se datorează crizei din tot sistemul bugetar, dar trebuie să spunem, şi este un adevăr, întotdeauna Ministerul Mediului faţă de alte ministere a avut salarii mai mici pe scara salarizărilor şi asta e şi mai problematic pentru noi.

Rep.: Cum vă înţelegeţi cu secretarii de stat, domnule ministru? Sunt noi pentru dumneavoastră, au rămas din mandatul trecut, dumneavoastră nu v-aţi ales încă o echipă. Cum lucraţi cu cei care au rămas?

K.A.: Am doi colegi care sunt secretari de stat din timpul domnului ministru Borbely. Un secretar de stat este implicat acum şi în alegeri, din cauza asta a cerut concediu şi este normal (Marin Anton, n.r.). Asta înseamnă că eu coordonez o parte importantă din ceea ce înseamnă mediu, iar pe păduri am secretar de stat cu toate elementele şi am aportul dumnealui, este un bun profesionist.

Rep.: Vă întreb de secretarii de stat pentru că am observat o oarecare neconcordanţă între opinia dumneavoastră din trecut faţă de unul dintre proiectele importante (de pe agenda Ministerului Mediului şi Pădurilor, n.r.) şi despre care vom vorbi destul de mult şi astăzi şi opinia unuia dintre secretarii de stat, mă refer la domnul Marin Anton, despre acest proiect. Bănuiesc că ştiţi, a fost la un moment o emisiune la postul public de televiziune unde secretarul de stat Marin Anton - care este şi sursa deciziei, până la urmă, pentru că este preşedintele Comitetului de Analiză Tehnică a proiectului - a părut mai mult un avocat al acestui proiect decât un arbitru. Mă întreb cum vedeţi dumneavoastră asta, ştiind, repet, poziţia pe care aţi avut-o dumneavoastră în trecut pe tema asta. Lucrul ăsta nu l-am văzut doar eu, l-au văzut şi ONG-urile la conduita domnului Marin Anton, pe care dânşii au sancţionat-o, au organizat proteste.

K.A.: Orice poziţie personală ai asupra unui proiect, când eşti într-o poziţie responsabilă trebuie să te raportezi la ce responsabilităţi ai. Din acest punct de vedere, pe domnul Anton nu îl privesc altfel decât ca pe un om responsabil de a duce procedurile la bun sfârşit, în condiţiile legislaţiei de mediu. Şi punct! Orice alt comentariu al dumnealui nu cred că este important, pentru că procedurile sunt, din fericire, foarte clare, şi asta s-a şi demonstrat. Legislaţia de mediu este destul de bine dezvoltată. Desigur, de exemplu la nivelul proiectul Roşia Montană, (legislaţia, n.r.) nu poate să acopere elemente de dezvoltare durabilă, aici este o decizie a politicului, a Guvernului, dar strict pe elemente de mediu legislaţia actuală a României oferă ancorele la care te raportezi.

Rep.: Am atins puţin subiectul Roşia Montană dar nu este singurul subiect dintre cele trei mari teme de discuţie pe care vi le-a pus în faţă şi preşedintele României în momentul în care aţi depus jurământul. Haideţi să le luăm pe rând, toate trei sunt dezbătute aprig în ultima perioadă. Haideţi să începem cu Roşia Montană. În ce stadiu se află evaluarea?

K.A.: La nivelul evaluării suntem avansaţi, asta însemnând că în afara managementului deşeurilor, unde compania mai trebuie să vină cu un nou plan de management conform ultimei directive, şi la care trebuie să se parcurgă anumite elemente procedurale, celelalte teme au fost parcurse şi instituţiile sunt responsabile să emită puncte de vedere acum pe răspunsurile primite de la companie. Pe de altă parte, mai este un element foarte important, care se referă la pârâul care străbate valea unde se va crea iazul de decantare. Acolo Guvernul trebuie să decidă şi este abilitat să decidă conform legii, şi-aici Ministerul Economiei probabil va propune o decizie ca procedura să poată să meargă înainte. Şi, pe de altă parte, mai este un raport al Ministerului Culturii care trebuie finalizat, tocmai sunt foarte multe dosare şi pe masa mea, preiau pe fiecare instituţie în parte comentarii, elemente tehnice. Sper ca încet-încet, însemnând în perioada următoare, să ajungem ca fiecare instituţie în parte să poată să-şi emită scris elementele care pot fi încadrate într-un acord. Pozitiv sau negativ, nu dau o părere pentru că direcţiile ar trebui să-şi spună ele un punct de vedere fix.

Rep.: Deci de ce mai depinde (avizarea proiectului, n.r.) în prezent?

K.A.: Depinde de procedura pe deşeuri, depinde de hotărârea de Guvern pe tot ce înseamnă pârâul care străbate viitoarea locaţie a iazului de decantare, pe de altă parte depinde de decizia Ministerului Culturii, de procedurile sale proprii interne şi după aceea depinde de elementele tehnice care, ca şi o finalitate a procedurii, sunt date de fiecare instituţie, direcţie de la noi şi din alte instituţii care vor fi componente ale unei autorizaţii viitoare.

Rep. : Rămân la acelaşi subiect, e unul important pentru toată lumea în ultima perioadă. Cum comentaţi susţinerea de care se bucură titularul acestui proiect în mediul politic, domnule ministru? Şi preşedintele şi premierul au susţinut, aproape făţiş în anumite momente, investitorul, proiectul companiei canadiano-române. Cum vedeţi dumneavoastră aceste poziţii?

K.A.: Eu sunt ministrul Mediului, cel care trebuie să creeze toate elementele de siguranţă pentru o eventuală decizie pozitivă şi de derulare a proiectului, şi asta e responsabilitatea mea, toate celelalte nu le comentez.

Rep.: Simţiţi vreo presiune politică? Ştiu că înainte de numirea dumneavoastră, înainte de desemnarea dumneavoastră pentru funcţia de ministru al Mediului chiar, umbla o vorbă cum că aţi fi cerut explicit să nu se facă presiuni asupra dumneavoastră în legătură cu acest proiect.

K.A.: Am avut discuţii cu UDMR, lucru normal când preiei un minister, şi am abordat temele importante. Am cerut, este clar, ca pe teme foarte importante să pot să lucrez profesionist şi este normal, şi asta îmi cere şi UDMR. Deci nu este o divergenţă, ci era un week-end natural şi normal, o procedură naturală în care am apropiat puncte de vedere despre cum să mergem înainte, pentru că este un minister foarte important al României şi al Guvernului român. Pe de altă parte, desigur, orice comentariu în zona publică are o influenţă dar nu o cataloghez, nu o duc în zona presiunilor, ci pur şi simplu în zona poziţiilor, care sunt foarte multe şi diverse. Ar fi, desigur, mult mai confortabil dacă foarte multe comentarii n-ar exista pe nicio parte şi dacă Ministerul Mediului ar putea să lucreze înainte, dar totuşi realizez că este un proiect atât de mare, cu atâtea elemente critice care sunt abordate ori pozitiv ori negativ de opinia publică, încât este normal să existe o dezbatere. Noi facem treabă, asta este responsabilitatea noastră.

Rep.: Deci vă simţiţi la adăpost de ceea ce lumea din jur ar putea cataloga drept presiuni?

K.A.: Eu mă simt la adăpost, pentru că sunt oameni pricepuţi în minister.

Rep.: Cea de-a doua chestiune la care s-a referit şeful statului: exploatarea de cupru de la Roşia Poieni. Mulţi au băgat-o şi pe asta, cumva forţat, în agenda Ministerului Mediului. Cred că nu e tocmai treaba Ministerului Mediului.

K.A.: Nu, tocmai de aceea şi zâmbesc! Noi avem o treabă acolo, dar nu este o treabă critică. Pur şi simplu, pe orice procedură de privatizare, legislaţia spune că Ministerul Mediului trebuie să facă un fel de audit, adică autoritatea competentă trebuie să spună care este încărcarea cu responsabilităţi de mediu şi aceea trebuie dusă mai departe ca o responsabilitate, obligaţie a viitorului beneficiar al proiectului sau cumpărător al companiei respective.

Pe Cupru Min avem autorizaţie integrată expirată, cu câteva responsabilităţi foarte clare care se referă la iazul de decantare, şi acelea, indiferent dacă se privatizază sau nu, reprezintă o responsabilitate. Trebuie reîncepută procedura de reautorizare integrată şi pentru aceasta trebuie atinse anumite elemente investiţionale, este normal. Deci nu văd niciun element problematic pentru noi, Ministerul Mediului, instituţional.

Rep.: Corectaţi-mă dacă greşesc: cine cumpără Cupru Min va avea de băgat nişte bani în plus în ecologizarea a ceea ce este în prezent acolo.

K.A.: Trebuie! Trebuie, n-avem ce să facem. Vă spun şi de ce: nu se poate emite o nouă autorizaţie dacă nu sunt anumite elemente îndeplinite. Dar (se întâmplă, n.r.) pe un amplasament care funcţionează, nu vorbim de o investiţie nouă, nu vorbim de lucruri necunoscute, ci pur şi simplu de lucruri care sunt de ani de zile definite în autorizaţia integrată de mediu, deci nu este, din punctul meu de vedere, un element la care ar trebui să ne gândim. Pur şi simplu trebuie mers înainte, dar în momentul unei proceduri (de reautorizare, n.r.) cineva trebuie să-şi asume responsabilitatea de a le duce mai departe, ori un cumpărător nou, ori cine este actualul acţionar.

Rep.: Statul.

K.A.: Statul în cazul acesta, da.

Rep.: Aţi făcut cumva şi un studiu în minister, să vedeţi la cât se ridică nevoia asta de investiţie în mediu?

K.A.: Nu am o crifră să vă zic acum, eu am zis numai tema. Tema se referă la iazul de decantare.

Rep.: Un ordin de mărime?

K.A.: Nici vreun ordin de mărime nu am. Desigur, vorbim de milioane de euro, deci nu vorbim de sute de mii de euro, vorbim de mărimi mari. Dar la un proiect industrial, care oricum lucrează cu ordine de mărimi foarte mari.

Rep.: Cea de-a treia temă a speriat foarte multă lume în ultima perioadă, este vorba despre povestea asta cu gazele de şist. Poate ar trebui să vedem părerea ministrului Mediului. Suntem în vreun pericol apropiat, urmează vreo exploatare, apar sonde? Se vorbeşte mult despre asta, lămuriţi dumneavoastră.

K.A.: Proceduri la ora actuală care să vizeze exploatarea gazelor de şist şi în care să fie implicat Ministerul Mediului încă nu există. Ca să faci exploatare a unei resurse naturale în cazul gazelor naturale sunt trei etape, prima etapă este prospecţiunea, după aceea explorarea şi după aceea exploatarea. Prospecţiune înseamnând măsurători, dar fără foraj de mare adâncime, măsurători, prospecţiuni ale terenului. Pentru acestea nu este nevoie de autorizaţie de mediu, pentru că este o activitate fără impact de mediu.

Când vorbim de explorare acolo deja vorbim despre foraje şi la ora actuală în industria de gaze se fac aceleaşi măsuri de explorare, nu este o diferenţă. Acolo trebuie să există o autorizaţie de mediu simplă.

Rep.: Locală? Când spuneţi simplă vă referiţi la o autorizaţie emisă de o autoritate locală?

K.A.: Nu, nu, vorbim de procedura normală. Când după aceea vorbim de exploatare - şi asta vizează exploatarea de gaze indiferent dacă sunt de şist sau este una clasică, obişnuită, convenţională în România - atunci avem nevoie de autorizaţie integrată, care se dă la nivel regional, adică agenţia de mediu regională este responsabilă să ducă procedura la capăt.

Se pune întrebarea dacă se doreşte exploatarea din straturile de şist. Sunt câteva elemente care trebuie clarificate, verificate. Eu cred că procedurile vor da totdeauna un răspuns pe tema aceasta, eu cred că n-ar trebui să fim reticenţi de la început. Pentru că sunt exemple şi exemple care privesc această exploatare şi explorare. Din punctul meu de vedere va conta localizarea fiecărei investiţii în parte. Probabil pe anumite considerente de structură de sol, de elemente de seismicitate şi-aşa mai departe, autorizaţia de mediu poate să difere. Poate să fie mai restrictivă, poate să fie mai permisivă. Vorbim de lucruri care depind foarte mult de morfologia terenului pe care lucrăm şi de cum arată până la urmă resursa naturală în sine şi unde este localizată.

Rep.: Controversa în povestea asta este legată de acea fracturare hidraulică. Dumneavoastră, ca principiu, cum vedeţi chestiunea asta? Ca principiu, lăsând la o parte detaliile legate de morfologia unui teren sau a altuia.

K.A.: Dacă vorbim de un teren cu toate elementele solide, adică un teren cu toate elementele de siguranţă, fără o problemă mare de seismicitate, vorbim de lucruri care, desigur, sunt provocate de activitatea industrială, dar care se întâmplă şi în natură, deci nu vorbim de lucruri cu elemente tehnice foarte aparte. De exemplu, s-a vorbit de elemente care se leagă de lichidele care sunt introduse. Şi la ora actuală în extracţia ţiţeiului se folosesc lichide. Desigur, aici sunt altele, trebuie proceduri speciale, tehnologie cu care după aceea acestea (lichidele, n.r.) sunt captate, reciclate. În sine, tehnologia unde diferă realmente este la elementul de fracturare hidraulică. Aceasta poate să creeze o anumită vibraţie locală. De aceea spun că este nevoie de o abordare a specialiştilor, care să spună "pentru această zonă georgrafică este bine, pentru aceasta nu, pentru că are o varietate foarte mare din punct de vedere al structurilor geologice". De aceea n-ar fi corect să dăm un verdict înainte să intrăm în analiză pe faţa locului.

Rep.: Acestea trei sunt cele mai importante, dar nu sunt singurele proiecte pe care le are ministerul. Ce mai aveţi în plan dumneavoastră pentru mandatul acesta?

K.A.: Pentru mine este important ca tot ce a definit auditul pe fonduri europene cu privire la derularea Programului Operaţional Sectorial de Mediu, toate elementele să fie îndeplinite de managementul Programului Operaţional Sectorial. Este important să nu avem probleme în derularea programelor, pentru că avem programe mari şi trebuie să mergem înainte. Deja am început discuţia cu direcţiile de specialitate, datele care sunt confirmate de dânşii spun că trendul este pozitiv, în sensul că toate elementele care au fost înşirate de audituri sunt corectate, ajustate. Vă daţi seama, vreau să mă asigur şi eu pe teren, adică să văd propriu-zis acestea implementate, dar am intrat în discuţii deja. Pentru mine chestiunea asta este prioritară.

Pe de altă parte, avem pentru România un lucru care va fi foarte important: avem întâlnirea părţilor la Convenţia internaţională RAMSAR privind zonele umede. Vor fi două mii de specialişti din toată lumea adunaţi în vară la Bucureşti, unde vor discuta noile elemente ale Convenţiei, implementarea ei. Noi suntem gazde ale acestui mare eveniment din cauză că Delta Dunării este un sit RAMSAR şi este foarte important.

Intrăm pe zona pădurilor. Am o sarcină de la primul-ministru de restructurare a companiei, a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, şi aici am început şi am cerut deja o analiză din partea conducerii Romsilva, să vedem unde sunt elemente de ajustare. Totul pleacă de la ce înseamnă până la urmă administrarea bună a pădurilor. Ce înseamnă ca statul român să beneficieze de această avere imensă, care înseamnă pădurile naţionale ale României, pentru că la ora actuală, se pare, costurile sunt destul de mari. Şi aici trebuie să găsim elemente noi care, pe managementul instituţiei, pot să aducă îmbunătăţirea. Dacă suntem la subiectul legat de păduri, vreau ca din punct de vedere instituţional tot ce înseamnă activităţi ilegale silvice să fie contracarate! Nu numai de ministerul nostru, vreau să colaborez cu Ministerul de Finanţe, cu Ministerul de Interne şi cu Ministerul Justiţiei - desigur, cu procuratura, ca să existe o alianţă de instituţii strategice care poate să vină împotriva unor structuri care sunt organizate pe infracţionalitatea în silvicultură. Şi aici nu vorbim de Romsilva, vorbim de toate proprietăţile din România şi de toţi cei care acţionează împotriva proprietăţii - a statului sau proprietate privată - şi vorbim de organizaţii mari. Aici am propus ca în următoarele opt luni de zile să putem să facem paşi importanţi.

Pentru mine este important ca să ofer o derulare cât mai corectă a proiectelor care sunt finanţate de fondul de mediu. De ce? Pentru că anul acesta voi lucra cu buget mult mai mic în comparaţie cu anii trecuţi la fondul de mediu. Şi sunt programe mari care nu pot să meargă mai departe, vor avea o perioadă de stand-by, de nederulare.

Avem programe, proiecte şi decizii care se leagă de procesul integrare şi interacţionare cu UE. Vorbim desigur de tot ce înseamnă emisie de gaze cu efect de seră. Aici România şi-a făcut temele, deja de la începutul lunii aprilie - sfârşitul lunii mai tot ce înseamnă teme de acasă pentru România au fost îndeplinite, aşteptăm o decizie pozitivă când se întruneşte, la începutul lui iulie, Corpul decizional al Secretariatului General pentru Schimbări Climatice, şi atunci să redeschidem registrul, să meargă înainte toată procedura.

Rep.: Să putem să tranzacţionăm din nou certificatele...

K.A.: Să putem să trazacţionăm. Desigur, tot ce înseamnă sub "acoperişul" Kyoto. Adică România să-şi poată valorifica tot ceea ce are surplus, pentru a beneficia de noi resurse financiare pentru a finanţa zona de mediu, dar, pe de altă parte, şi companiile care sunt sub directiva europeană de certificate de emisii cu gaze cu efect de seră să poată să aibă mobilitatea normală a unei companii din orice ţară a Uniunii Europene.

Şi mai sunt, vă daţi seama, dar am zis doar câteva care deja pentru mine fac parte din agenda zilnică.

Rep.: Ce planuri aveţi cu instituţiile din subordine, domnule ministru? În ultimii ani au fost destule probleme în zona asta, tot felul de fapte de corupţie, unele dintre ele chiar sancţionate, şi chiar cu închisoare pentru fostul director al INHGA, de exemplu. Nici la Apele Române lucrurile nu sunt tocmai în regulă, chiar predecesorul dumneavoastră a plecat în urma unui scandal pornit de la suspiciuni legate de contracte date de ANAR.

K.A.: Nu fac comentarii. Un lucru sigur ştiu: am un Corp de Control foarte bine structurat şi foarte puternic şi va acţiona la orice sesizare vine legată de funcţionarea instituţiilor din subordinea Ministerului Mediului. Corpul de Control va acţiona. Atât în zona silviculturii cât şi în zona gospodăririi apelor, în zona cercetării sau agenţiilor sau a Gărzii de Mediu. Pentru că este normal (să acţioneze, n.r.). Suntem un minister foarte mare, chiar dacă în dezbaterile publice Ministerul Mediului este poziţionat undeva ca un minister - zic în ghilimele, dar adevărat - anexă. Avem responsabilităţi foarte mari şi aş dori ca toate instituţiile din subordinea mea să aibă o funcţionare corectă şi continuă.

Rep.: Urmează evaluare sau eventuale restructurări, v-aţi gândit deja? Poate e prematur să vă întreb, nu aveţi nici două săptămâni de la preluarea portofoliului.

K.A.: Am opt luni de mandat. Pentru opt luni de mandat nu poţi să-ţi propui ceea ce mi-am propus când am avut doi ani de mandat. Desigur, în viaţa politică pot fi scurt-circuitări, decizii care îţi scurtează mandatul ... Este normal. Dar acum maximum a ceea ce pot să proiectez este pe opt luni de zile. În opt luni de zile trebuie să fac ceea ce înseamnă beneficiul pentru România şi pentru minister şi să însemne decizii cu finalitate. Dacă deschid prea multe fronturi, prea multe idei, n-o să pot să le finalizez şi las în urma mea mai degrabă un mic haos decât lucruri structurate, restructurate.

Rep.: Vorbeaţi de opt luni, dar şi de posibilitatea de scurtare a acestui mandat proiectat pe opt luni. Guvernul din care faceţi parte ajunge la primul obstacol, zilele astea urmează un vot la moţiunea de cenzură.

K.A.: Parlamentul este suveran, decide, sper să mergem înainte.

Rep.: E coaliţia pregătită să treacă de hopul ăsta?

K.A.: Eu sper... UDMR este pregătită să treacă de hopul acesta. Sper ca toate partidele din Coaliţie să poată să meargă înainte, pentru că sunt teme care încă trebuie să fie finalizate şi să avem un an electoral cu un Guvern stabil.

Rep.: E Coaliţia suficient de unită ca să depăşească această moţiune?

K.A.: Dacă răsfoiesc ziarele, deschid ştirile, îmi dau seama că nu neapărat ceea ce văd mă şi încântă. Dar sper în seriozitatea partidelor care alcătuiesc Coaliţia.