Credincioşii ortodocşi sărbătoresc vineri Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii, prima sărbătoare de după Înviere, datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. "Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului", a explicat joi, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica.

Se spune că Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. El a întâlnit un bătrân orb, care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon a căutat un izvor în apropiere, însă nu a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Leon a ascultat şi a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea. Cu aceeaşi apă, i-a spălat faţa, iar orbul a început să vadă.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică, aceasta primind hramul "Izvorul Tămăduirii". Mai târziu, împăratul Iustinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acelaşi izvor. Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare, distrusă însă de turci în 1453. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.

"Legătura dintre Vinerea Sfintelor Patimi ale Mântuitorului şi Vinerea Izvorului Tămăduirii ne arată taina Bisericii lui Hristos ca spaţiu de vindecare de boală şi eliberare de păcate. De fapt, Maica Domnului, care a stat lângă Crucea lui Hristos Cel răstignit şi a văzut rănile din mâinile şi picioarele Lui, precum şi rana din coasta Lui împunsă, din care a ieşit sânge şi apă, simboluri ale Botezului şi Euharistiei, a devenit icoana vie a Bisericii lui Hristos, plină de harul tămăduitor dăruit ei de Hristos Cel răstignit şi înviat. Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii ne arată că harul vindecător al lui Hristos Cel răstignit şi înviat se revarsă în Biserică, prin Sfintele ei Taine şi rugăciuni, în mod deosebit, prin milostivirea şi rugăciunile Maicii Domnului, după cum se spune în slujba Vecerniei din Vinerea Izvorului Tămăduirii: „Lucruri minunate şi uimitoare a săvârşit Stăpânul cerurilor, dintru început prin tine, cea cu totul fără prihană.În toate Duminicile care urmează după Sărbătoarea Învierii Domnului până la Sărbătoarea Înălţării Domnului, se arată, într-un fel sau altul, puterea vindecătoare a lui Hristos, atât pentru suflet, cât şi pentru trup", explică Patriarhul Daniel, în Pastorala de Paşti, importanţa sărbătorii de vineri.

Vineri, în toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială din Săptămâna Luminată, a mai spus părintele Stoica

Spre deosebire de Aghiasma Mare de la Bobotează - care, după ce a fost împărţită de preoţi, se bea dimineaţa, în primele opt zile - Aghiasma Mică poate fi băută ori de câte ori vrea credinciosul, dimineaţa, pe stomacul gol.

Preoţii prepară Aghiasma Mică de mai multe ori pe an şi o păstrează într-un vas din biserică, pentru cei care au nevoie de apa sfinţită. Tot Aghiasma Mică este şi apa sfinţită la slujba de sfinţire a caselor -Sfeştanie.