Băsescu a slăbit cureaua în faţa Parlamentului în continuare gol

Cireaşa glasată a expozeului prezidenţial - ferchezuirea veniturilor bugetarilor - a venit după o serie de temenele pe care preşedintele le-a făcut cu sârg Parlamentului şi după sfaturile cum că parlamentarii vor avea succes în campania electorală dacă se vor înfăţişa în cămăşile de martiri ai crizei.

Psihoterapia s-a stricat când nişte cetăţeni şi-au strigat dorul faţă de regele Mihai, ei fiind trimşi de către preşedinte direct şi "bărbăteşte" la sânul fostului rege.

A fost momentul în care noutatea şi viteza discursului s-au gripat, căzând în monotonia înşiruirii fixaţiilor prezidenţiale: reorganizarea administrativă, legea sănătăţii, parlamentul unicameral, uninominalul pur, noul minerit şi eşuând în subiecte ca proprietatea asupra fibrei optice, finanţările pentru aducţiunile de apă şi canalizări şi "moara d-aia care produce energie alternativă".

Cum stă bine unui discurs care s-a vrut, în esenţa sa, încrezător, termenele de îndeplinire a dorinţelor evocate au fost cam după 2014, cu trimitere către 2020.

Suplimentul discursului a fost un scurt expozeu despre cine este, cum poate fi şi pe cine iubim din Europa. Am aflat că cel mai mult iubim Comisia Europeană. Dacă am fi rămas cu portofoliul copiatoarelor şi nu l-am fi avut pe cel strategic al agriculturii, nu cred că preşedintele s-ar fi îndrăgostit aşa subit de Executivul comunitar.

Efectele discursului? Împărţite.

Asupra Parlamentului? Nul. Opoziţia rămâne tot dusă. Nici să-i fost date pletele blonde ale Robertei Anastase pe tavă de cristal nu ar fi făcut cale întoarsă. Partidele din coaliţie sunt prea apăsate de grijile pământene ale apropierii alegerilor ca să înghită cu poftă şi să mai ceară vot uninominal pur şi Parlament redus. Nu fac parte din calculele sale.

Asupra Guvernului? Red Bull. Guvernul Ungureanu funcţionează pe bază de îmbrânceli. Deciziile care se reţin sunt luate sub imperiul evenimentelor, nu în urma unor justificări, argumentaţii solide şi inspirate. Sau în urma unor cerinţe exterioare, căci guvernul nu pare că gândeşte autonom. Premierul este foarte grijuliu cu beneficiile de imagine, nu cu hotărârile de substanţă. Mai curând va scoate o decizie "hei-rup" de domolire a celor 5000 de mineri furioşi de la Petroşani, decât să se perpelească de preocuparea faţă de asigurarea serviciilor în bandă largă la sate, de exemplu.

Asupra populaţiei? Cât să-ţi întinzi zâmbetul de la 5 lei la 10 lei. Antrenamentul de a trăi pe sponci este atât de puternic, încât un zâmbet mai larg ar speria şi deruta.

Asupra preşedintelui însuşi? De teleportare. În discurs, preşedintete şi-a depănat amintirile despre viitor. Despre cum va fi România când dumnealui nu va mai fi preşedinte. Deja, Traian Băsescu trăieşte în viitor.