Denunţul lui Boerică în dosarul "Mătuşa Tamara" a ridicat suspiciuni, fiind înlăturat de ICCJ

În 15 decembrie 2011, instanţa supremă l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul "Mătuşa Tamara", în care a fost judecat pentru fapte de corupţie, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi şi de fostul şef al al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu.

Magistraţii instanţei supreme arată, în motivarea deciziei, că au aplicat pentru stabilirea acestei soluţii principiul juridic "in dubio pro reo", ceea ce înseamnă că dacă într-un caz planează suspiciuni, atunci acest aspect "îi profită celui judecat". Concret, instanţa supremă şi-a expirmat suspiciunea faţă de motivele şi modul în care Genică Boerică a făcut denunţul în anul 2006 în acest caz.

"Sub aspectul acestei infracţiuni, probele invocate de Parchet în actul de acuzare se limitează la cele mai sus evidenţiate. În cursul cercetării judecătoreşti, probele administrate nu au eliminat dubiul cu privire la verosimilitatea denunţului formulat de Genică Boerică", arată judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în motivarea deciziei, dată publicităţii joi.

Instanţa notează că la pronunţarea unei condamnări trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe baza unor probe sigure, clare, certe, or în această cauză probele în acuzarea lui Ioan Melinescu pentru săvârşirea infracţiunii de divulgare de informaţii nu au acest caracter.

Magistraţii precizează că evaluarea probatoriului "lasă loc nesiguranţei în privinţa existenţei faptei", pornind de la constatarea că principala probă a acuzării o constituie declaraţia lui Genică Boerică, însă credibilitatea acestuia poate fi pusă la îndoială întrucât denunţul acestuia a intervenit în cursul anului 2006, când martorul era arestat în altă cauză, iar testarea poligraf a acestuia a indicat note specifice comportamentului simulat, "cel puţin în condiţiile analizate în considerentele deja expuse".

Judecătorii arată cronologic pentru fiecare acuzat şi acuzaţie în parte motivele pentru care a decis la final achitarea.

Astfel, în cazul lui Ioan Melinescu, pentru fapta de divulgarea de informaţii, privind presupusa acuzaţie că acesta i-ar fi dat lui Adrian Năstase un dosar al Danielei Năstase aflat pe rolul instituţie, judecătorii arată că procurorii şi-au bazat în mare parte acuzarea prin prisma denunţului lui Genică Boerică, pe care magistraţii nu îl găsesc credibil.

Judecătorii arată astfel că deşi anchetatorii DNA au susţinut că credibilitatea afirmaţiilor lui Genică Boerică cu privire la divulgarea de către Melinescu a informaţiilor privitoare la lucrarea existentă la nivelul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor având ca obiect depunerea în contul Danielei Năstase a sumei de 400.000 de dolari este întărită de faptul că acesta a acceptat, fără rezerve, să fie supus unei testări poligraf pentru dovedirea sincerităţii susţinerilor sale şi că, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, făcut de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistică privind detecţia comportamentului simulat, la întrebările "Ai auzit când Melinescu i-a spus lui Priboi că-i va face cadou lui Năstase lucrarea cu privire la Dana Năstase?" şi "Ai văzut când Priboi a luat dosarul despre care Melinescu afirma că are legătură cu Dana Năstase?", răspunsurile subiectului examinat au fost afirmative, adevărate, fără a prezenta note specifice comportamentului simulat, lucrurile nu ar sta deloc aşa.

"În realitate, Înalta Curte constată că lucrurile nu stau deloc aşa. În raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nu există nicidecum concluzia că răspunsurile subiectului la cele două întrebări ar fi adevărate. Raportul conţine o singură concluzie, referitoare la întrebarea «În primăvara anului 2001, când te-ai întâlnit cu Melinescu lângă oficiu, acesta ţi-a spus că are dosarul cu privire la Dana Năstase?», la care subiectul a răspuns afirmativ, detectându-se indicii ale comportamentului simulat (întrebare asupra căreia vom reveni în considerente). Interpretarea că răspunsurile la cele două întrebări relevante pentru infracţiunea analizată ar fi adevărate aparţine procurorului, ea nu are niciun corespondent în concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică pentru detectarea conduitelor simulate la care a fost supus Genică Boerică. Nu se ştie în ce temei a făcut procurorul de caz această interpretare, cu atât mai mult cu cât nici diagramele anexate raportului nu indică o situaţie diferită a răspunsurilor ci, dimpotrivă, mai multe diagramele de la răspunsurile subiectului par să fie identice cu cele de la întrebarea numărul 8, apreciate în raport ca fiind nesincere", notează judecătorii, desfiinţând astfel credibilitatea denunţului lui Boerică şi a susţinerilor procurorilor DNA.

Mai mult decât atât, notează instanţa supremă, se arată că în discuţia post-test, subiectului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că a fost diagnosticat "Nesincer".

"Se mai arată în rechizitoriu că aspectele relatate de martorul Genică Boerică cu privire la divulgarea de informaţii de către inculpatul Melinescu Ioan se coroborează cu declaraţiile martorilor Drăgan Petre Constantin şi Stănescu Niculina Eugenia. O interpretare obiectivă a acestor probe conduce, însă, la constatarea că declaraţiile denunţătorului Genică Boerică se coroborează tot cu declaraţiile sale, pentru că ambii martori invocaţi de parchet nu au perceput aspectele relatate în mod direct, ci le cunosc tot din informaţiile primite de la denunţător", se mai arată în motivare.

Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut recurs la decizia de achitare a fostului premier Adrian Năstase, a lui Ristea Priboi şi a lui Ioan Melinescu, dosarul urmând să se judece la completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Adrian Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, preşedinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită.

Procurorii au stabilit că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Ristea Priboi şi pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase.

Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţineau procurorii.