Fotbalul primează, morţii au timp să aştepte

La începutul săptămânii, România s-a dat de ceasul morţii că nouă fotbalişti au rămas blocaţi într-un tren înzăpezit. În afara lor mai erau vreo 400 de călători dar subiectul a fost motiv de breaking news evident doar pentru că fotbaliştii erau în tren. După două zile, armata a reuşit să-i scoată din nămeţi şi să-i ducă la un spital din Făurei dar doar pe cei nouă fotbalişti. Ceilalţi călători? Au mai rămas o zi acolo. Fotbaliştii au avut întâietate. Să nu mai zică cineva că Guvernul nu alocă o atenţie deosebită sportului.

E revoltător, e nedrept, e inuman. Aşa a procedat statul român, a găsit o modalitate să scoată din tren doar o parte din oameni, "mai celebri" decât ceilalţi. Ca întotdeauna, notorietatea ne face mai egali decât ceilalţi.

Pentru fotbalişti s-a găsit, evident cu bani plătiţi de către club, un elicopter care să-i aducă în 20 de minute la Bucureşti. Statul român, sărăcit aşa cum e de criza economică, nu mai găsea oare un ban pentru carburant să-i scoată pe amărâţii ăia din zăpadă. Poate chiar cu elicopterul cu care se duce preşedintele la Predeal?

Fotbaliştii s-au simţit vinovaţi când i-au lăsat pe ceilalţi călători în nămeţi şi au făcut un apel către autorităţi. Ce cuvânt banal şi lipsit de responsabilitate! În acest timp un director din preamăreţul CFR, instituţie care a trimis un utilaj de deszăpezire fără motorină, ca şi cum te-ai duce la război fără muniţie, anunţa că trenul va avea o rută ocolitoare, dar călătorii să stea liniştiţi, nu vor plăti niciun ban în plus. Şi totuşi, după trei zile de stat în zăpădă au fost voci care le-au mulţumit fotbaliştilor. Şi aveau şi de ce, dacă nu erau ei în tren, poate nu auzea nimeni de 400 de anonimi blocaţi pe un câmp de lângă Făurei.

Pentru a deszăpezi Arena Naţională s-a găsit o soluţie: deţinuţii au fost puşi la muncă. Steaua are unde să joace în condiţii optime meciul de importanţă capitală, cu FC Twente din Liga Europa. Poporul e beat de fericire, nu mai are timp de ştirile din coada jurnalelor, că sunt copii, bătrâni blocaţi în case sub nămeţi de cinci metri. Le dau unii voluntari pâine pe coşul casei.

O bătrână plânge cu un perete de gheaţă în spate că nu-şi poate scoate lemne să pună pe foc, nişte copii dârdâie în casă. Asta vezi la televizor dacă ai rădare până la finalul buletinelor de ştiri. Dar marile probleme ale României de zilele astea sunt despre învestirea noului guvern, despre noul val de politicieni tineri anunţat de preşedinte, despre discursul opoziţiei blege, despre cai verzi pe pereţi. Despre oameni care mor, mai târziu.

Vreau să aud un glas, la Cotroceni, în Parlament, la Palatul Victoria, de la opoziţie, la "televiziunile mogulilor", la "portavocile puterii", la "televiziunea poporului", oriunde, unul, măcar unul, care să urle: "Bă, treziţi-vă, mor oameni sub zăpadă!". Pentru că sigur se va găsi unul care să-i anunţe pe morţi să stea liniştiţi că nu vor mai fi obligaţi să plătească impozitele.