Decăderea instanţelor în cauzele împotriva HG privind colegiile uninominale, incompatibilă

În 25 ianuarie, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea referitoare la Legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile publice locale şi a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din anul 2012, precum şi pentru modificarea şi completarea Titlului I al Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale 215/2001 şi a Legii 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Curtea Constituţională a constatat că sesizarea privind dispoziţiile art.I alin.(3)-(6) din legea criticată, referitoare la decăderea instanţelor judecătoreşti din dreptul de a soluţiona acţiunile formulate împotriva hotărârilor de Guvern menţionate de lege, sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art.I alin.(5) din lege, "Acţiunile prevăzute la alin.(4) [şi anume cele formulate împotriva hotărârilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile
pentru Camera Deputaţilor şi Senat din anul 2012] se judecă de urgenţă şi cu precădere şi se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare, termenul fiind unul de decădere. Hotărârea se afişează, în mod vizibil, la sediul instanţei care a pronunţat-o".

Totodată, potrivit art.I alin.(6), "recursul se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare, termenul fiind unul de decădere".

"Aceste prevederi sunt neconstituţionale deoarece stabilesc, sub sancţiunea decăderii, o serie de termene procedurale, inclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea de către instanţa de judecată a unor acţiuni prevăzute de lege. Or, sancţiunea decăderii nu este opozabilă instanţei de judecată, pentru că aceasta este autoritatea care înfăptuieşte justiţia şi, prin urmare, normele criticate consacră o imixtiune a legiuitorului în activitatea instanţei de judecată", scrie CCR în motivarea deciziei sale.

Judecătorii Curţii spun că, astfel cum este redactat, textul de lege menţionat instituie o sancţiune pentru instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea acţiunii împotriva hotărârilor de Guvern în cauză, sancţiune incompatibilă cu rolul şi statutul instanţelor judecătoreşti. Decăderea reprezintă pierderea unui drept sau privarea de un drept privitor la îndeplinirea unui act de procedură, din cauza nerespectării termenului, a etapei procesuale sau a ordinii procesuale stabilite de lege pentru exercitarea sau conservarea lui.

Astfel, decăderea este o sancţiune procesuală având, pe de o parte, o funcţie preventivă, în sensul că stimulează activitatea procesuală al părţilor şi buna lor credinţă în exercitarea drepturilor
lor procesuale, iar, pe de altă parte, o funcţie sancţionatorie, constând în pierderea dreptului sau privarea părţii de un drept procesual.

"Decăderea este, prin urmare, o sancţiune care priveşte părţile în proces, iar nu instanţa care soluţionează procesul şi care trebuie să aplice dispoziţiile legale care reglementează sancţiunea procedurală în cauză', scrie CCR.

Potrivit judecătorilor CCR, care admit că, în mod evident, raţiunea legii este aceea de a imprima o anumită celeritate procedurilor pe care le consacră, celeritate impusă de materia
reglementată, redactarea acesteia este defectuoasă, asemenea prevederi aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi principiului independenţei justiţiei.

Totodată, se încalcă şi liberul acces la justiţie al titularilor acţiunilor formulate împotriva hotărârilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile pentru Camera
Deputaţilor şi Senat din anul 2012, persoane care, în ipoteza în care instanţa de judecată este decăzută din dreptul de a le soluţiona acţiunile, se află în imposibilitatea de a-şi valorifica în justiţie dreptul consacrat de lege.