Legea răspunderii magistraţilor, cea mai mare victorie a ministrului Justiţiei

Independenţa prost înţeleasă de unii magistraţui şi absenţa unor pedepse persuasive în cazul judecătorilor şi procurorilor care au derapat de la rolul lor a condus la promovarea şi adoptarea unor modificări legislative privind răspunderea magistraţilor, validate, miercuri, de Curtea Constituţională.

Cu unanimitate de voturi, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că este constituţională hotărârea Plenului Senatului de adoptare a proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitor la răspunderea disciplinară a magistraţilor şi reorganizarea Inspecţiei Judiciare.

Astfel, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, obţine cea mai mare victorie, implicit în disputa sa cu lideri din sistemul judiciar.

Cătălin Predoiu afirma, la momentul adoptării modificărilor legilor 304 şi 317, că este nevoie de cenzură în privinţa derapajelor justiţiei şi de extinderea titularilor dreptului de acţiune în ceea ce priveşte iniţierea cercetării disciplinare a magistraţilor prin includerea ministrului Justiţiei, a procurorului general al României şi a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

Până astăzi, doar Consiliul Superior al Magistraturii putea iniţia o astfel de acţiune.

Reprezentanţii instituţiilor şi organizaţiilor profesionale ale magistraţilor susţineau că modificările Ministerului Justiţiei privind titularii acţiunilor disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. Concret, membri ai Executivului - ministrul Justiţiei şi procurorul general al României - s-ar amesteca în treburile justiţiei.

Cătălin Predoiu arăta că extinderea sferei titularilor de acţiune disciplinară şi la ministrul Justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi la procurorul general al României este cel mai controversat punct din acestă lege, contestatarii susţinând că acesta ar încălca independenţa magistraţilor şi ar fi un amestec al politicului în justiţie.

Demnitarul a subliniat că ceea ce poate iniţia ministrul Justiţiei în privinţa cercetării disciplinare se desăvârşeşte în secţiile CSM, "de către sistemul judiciar însuşi". "Nu există niciun fel de amestec în ceea ce priveşte modul în care se rezolvă aceste sesizări", a spus el.

"În acest moment nu există o răspundere eficientă şi aceasta produce derapaje şi trebuie să puneţi capăt acestui lucru. O puteţi face prin acest proiect într-un mod care prezervă separaţia puterilor, care asigură în continuare ultimul cuvânt justiţiei asupra oricărei cercetări disciplinare", le-a spus, în decembrie, Cătălin Predoiu senatorilor.

Ministrul Justiţiei a făcut apel la senatori ca, atunci când votează, să uite pentru o clipă de culoarea politică pe care o poartă. "Statul nu funcţionează dacă nu există o răspundere reală pentru fiecare dintre puteri. Guvernul este cenzurat de către Parlament. Actele Guvernului sunt cenzurate de către justiţie. Actele Parlamentului sunt cenzurate de către justiţie. Cine cenzurează derapajele justiţiei?", a întrebat acesta.

Pe de altă parte, Predoiu a menţionat că este falsă afirmaţia că magistraţii nu îşi doresc legea. "Fals. Unii dintre liderii lor nu doresc legea", a punctat el.

În argumentaţia sa, Cătălin Predoiu a dat, printre altele, exemplul bătrânului Octavian Dumitrescu, care a fost trimis să doarmă în pădure săptămâni pentru că în mod abuziv a fost deposedat de casa în care locuia şi asupra căreia avea drepturi, "dovedindu-se ulterior că este o eroare judiciară".

"Nimeni nu a răspuns", a precizat ministrul Justiției.

De asemenea, Cătălin Predoiu a menţionat "Cazul Tyssen" - "un dosar care stă în instanţe de 30 de ani şi pune probleme inclusiv sub aspectul credibilităţii României ca stat în raport cu partenerii externi, publici şi privaţi" (în acest caz CSM a constatat durata excesivă a cauzei, prin gestionarea defectuoasă a acesteia pe parcursul a 27 de ani şi a dispus sesizarea Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători pentru a analiza săvârşirea unor posibile abateri disciplinare în instrumentarea cauzei referitoare la dispoziţiile care reglementează repartizarea aleatorie a cauzelor, soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi nerespectarea normelor de procedură-n.r.).

Predoiu a invocat, pe de altă parte, sutele de memorii pe care ministerul le primeşte anual şi care primesc ca răspuns faptul că ministrul Justiţiei nu poate declanşa nici un mecanism care să verifice dacă în aceste cazuri există sau nu o eroare judiciară.

Pe de altă parte, el a subliniat că ministrul Justiţiei va putea declanşa o cercetare disciplinară, dar că acesta va fi judecată mai departe de secţiile CSM (secţia pentru judecători, respectiv cea pentru procurori).

Cătălin Predoiu menţiona, de asemenea, o scrisoare primită în urmă cu câteva zile de la Comisia Europeană, de la secretarul general al Comisiei care coordonează Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi în care se arată că "un sistem efectiv şi robust al Inspecţiei Judiciare şi al disciplinei în sistemul judiciar va fi cheia care arată că se abordează cu adevărat problema integrităţii în sistemul judiciar".

Senatul a adoptat, cu 75 voturi "pentru", 30 de voturi "împotrivă" şi şase abţineri, proiectul de lege care extinde sfera abaterilor disciplinare în cazul judecătorilor şi procurorilor şi înfiinţează Inspecţia Judiciară ca personalitate juridică.

Proiectul de lege extinde sfera abaterilor disciplinare în cazul magistraţilor, inclusiv prin introducerea sancţiunii disciplinare a suspendării din funcţie pe o perioadă de până la şase luni.

Proiectul înfiinţează Inspecţia Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM.

Senatul este Cameră decizională. Proiectul fusese respins de Camera Deputaţilor.

Prin proiectul de lege, promovat de Guvern, se înfiinţează Inspecţia Judiciară, ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM. Inspecţia Judiciară ar urma să acţioneze independent şi se va ocupa cu analiza, verificarea şi controlul magistraţilor.

Inspecţia Judiciară urmează să fie condusă de un inspector şef, ordonator principal de credite, numit de plenul CSM pe un mandat de trei ani, cu posibilitatea unei singure înnoiri, în urma unui concurs organizat de CSM.

Abaterile disciplinare definite de lege sunt: manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale, încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii, atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, personalul instanţei, inspectori judiciari, avocaţi, experţi sau martori.

De asemenea, constituie abateri disciplinare desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele depuse de părţi, nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor, nerespectarea secretului deliberării şi al altor informaţii de aceeaşi natură.

Absenţele nemotivate de la serviciu, imixtiunea în activitatea unui alt judecător sau procuror, folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor, participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor sunt şi ele considerate abateri disciplinare.

De asemenea, nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor ICCJ, precum şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă constituie abateri disciplinare.

Reaua-credinţă există, potrivit proiectului de lege, atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

Grava neglijenţă există, potrivit proiectului de lege, atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material şi procesual.

Sancţiuniile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt: avertismentul, diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20 la sută pe o perioadă de până la şase luni, mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an, suspendarea din funcţie pentru o perioadă de până la şase luni şi excluderea din magistratură.

Acţiunile disciplinare în cazul abaterilor săvârşite de un judecător se exercită de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul Justiţiei sau de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Acţiunile disciplinare în cazul abaterilor săvârşite de procurori se exercită de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul Justiţiei sau procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ.

Sunt introduse, de asemenea, noţiunile de exercitare a funcţiei cu gravă neglijenţă ori rea-credinţă, precum şi existenţa condiţiei "bunei reputaţii" ca o cerinţă de acces şi menţinere în funcţie.

Consiliul Superior al Magistraturii consideră că legea astfel adoptată are prevederi care aduc atingere independenţei judecătorului, atât din perspectiva controlului asupra fondului hotărârilor judecătoreşti, cât şi în ceea ce priveşte reanalizarea unor hotărâri definitive şi irevocabile, precum şi implicarea Executivului în declanşarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor.

Până în prezent, nicio acţiune de regres exercitată de stat împotriva magistratului care, în exerciţiul funcţiunii sale judiciare a cauzat eroarea judiciară, nu s-a materializat în practică din 2004 (când au intrat legile magistraţilor în vigoare).

Până miercuri, în România magistraţii erau printre puţinii care nu răspundeau pentru erori comise.