Ultima zi a lui Geoană şef la Senat - de la singurătatea prezidiului la solitudinea biroului

Lui Geoană i se poate recunoaşte, după ziua de astăzi, doar "meritul" de a fi adus pe teren comun două tabere care, până acum, au dus divergenţele politice din Senat dincolo de limita responsabilă a boicotului reciproc.

Singur de o anumită parte a literei legii, Geoană a fost la fel de solitar şi la prezidiul Senatului, în timpul unei prelungite pauze de consultări pe marginea solicitării PSD de convocare a unui Birou Permanent cu misiunea unică de a constata sfârşitul preşedinţiei Geoană.

Geoană a părut, la un moment dat, atât de sigur că deznodământul îi va fi fericit încât, cu braţele încrucişate în scaunul de preşedinte, privea de sus agitaţia social-democraţilor şi liberalilor din plen.

Ba chiar şi-a permis luxul de a contoriza la sânge minutele scurse din prima pauză de consultări, anunţând reînceperea şedinţei exact atunci când cele cincisprezece minute solicitate s-au epuizat.

Între timp, în sala de plen nu se formase încă o masă critică în vreun fel sau altul. E drept că, printr-o excepţie, tabăra puterii părea că se mobilizase într-o măsură mai mare decât de obicei.

Erau prezenţi chiar şi miniştrii senatori, fapt care, de obicei, marchează un eveniment excepţional. Nu îi prinzi în fiecare zi la Senat, şi cu atât mai puţin în acelaşi timp, pe Marko Bela, pe Anca Boagiu şi pe Traian Igaş.

E drept că şi opoziţia a răspuns pe măsură, prin mobilizarea în forţă, dovadă incontestabilă fiind prezenţa în plen a lui Crin Antonescu şi a colegului de alianţă Dan Voiculescu.

Fără a remarca acest eveniment rarisim, Cristian Ţopescu, coleg de alianţă, la rândul lui, cu cei doi preşedinţi, citea imperturbabil un ziar. Într-o cu totul altă parte a sălii, democrat-liberalul Radu Berceanu răsfoia şi el un ziar.

Cei cărora subiectul revocării lui Geoană nu le stârnea interesul sau măcar spiritul polemic stăteau prin bănci, ocupaţi cu câte un laptop, o tabletă sau dosare.

Agitaţia cea mai mare era în rândul social-democraţilor. În partea lor de sală, erau adunaţi în jurul liderului lor, Ilie Sârbu. Gesticulau pe lângă el, aprobându-l de bună seamă, Georgică Severin, Titus Corlăţean, Ioan Chelaru. La un moment dat, grupul s-a lărgit, incluzându-i şi pe Alexandru Pereş, Gheorghe David, Orest Onofrei, Mihai Stănişoară de la PDL.

Liderul democrat-liberalilor, Cristian Rădulescu, se consulta cu senatorii UDMR.

Când toată lumea începuse să se întrebe dacă Geoană va sta "lipit" de scaun toată ziua, acesta părăreşte, pentru scurt timp, sala de plen.

Este momentul în care liderii opoziţiei, Ilie Sârbu şi Puiu Haşotti, devin mai agitaţi, vorbesc la telefon preocupaţi şi gesticulează larg. Cineva observă că din sală lipseşte şi Cristian Rădulescu şi se nasc câteva întrebări. Înainte ca răspunsurile să fie rostite, Geoană revine în sala de plen. Altcineva remarcă faptul că şi Cristian Rădulescu apare în sală, cu puţin timp înaintea lui Geoană, însă de pe altă uşă, dar nimeni nu mai ridică vreo întrebare.

Toată lumea este preocupată să îl urmărească pe Geoană, pentru că acesta a renunţat la singurătatea prezidiului şi face o baie de mulţime. Mulţime din care exclude, cu o obstinaţie făcută pentru a fi remarcată, submulţimea senatorilor PSD.

Geoană îşi face timp pentru a discuta cu democrat-liberalii, apoi, mai pe îndelete, cu senatorii UDMR. Dă mâna cu toată lumea şi vorbeşte degajat.

Ajunge, în drum spre prezidiu, şi lângă grupul PNL, schimbând câteva cuvinte şi cu Crin Antonescu, ba făcând şi ceva glume cu Dan Radu Ruşanu.

Încrezător în forţa argumentelor juridice, întors la prezidiu, Geoană a refuzat în mod constant orice tentativă a PSD şi PNL de a convoca Biroul Permanent sau de a supune la vot orice altceva decât ordinea de zi.

Invocă în mod constant "dreptul preşedintelui Senatului" de a decide ora şi data convocării Biroului Permanent. Este aplaudat de o parte a senatorilor PDL şi UNPR.

Este admonestat de Ilie Sârbu: "Nu ştiu dacă înţelegeţi situaţia în care vă aflaţi". Ca să fie mai convingător, Sârbu continuă: "Faceţi un abuz. Nu mai aveţi calitatea de preşedinte. V-aţi autoinstalat în scaun. Vă puneţi într-o situaţie din penibilă în mai penibilă".

Geoană nu abandonează: este dreptul lui de a fixa ora şi data pentru Biroul Permanent, instituţia revocării nu i se poate aplica lui, propunerea PSD este nulă.

Încă pare a ţine lucrurile în frâu, aşa că îşi permite să îl trimită pe Ilie Sârbu să se "lămurească" în privinţa chestiunilor procedurale. Galant, îl asigură pe acesta că poate reveni la microfonul plenului, când îşi va fi "făcut lecţiile".

Direcţia balanţei este însă schimbată de senatorul UDMR Gyorgy Frunda. Acesta recunoaşte dtreptul exclusiv al lui Geoană de a stabili momentul convocării Biroului Permanent. Dar atrage atenţia asupra blocajului care ameninţă Senatul, grupul PSD fiind pe picior de plecare din sală. Udemeristul vorbeşte de un "incident" peste care nu se poate trece şi avansează "soluţia optimă": suspendarea plenului şi convocarea Biroului Permanent.

Geoană dă primele semne de slăbiciune. Dă înapoi şi le spune liderilor de grupuri că se va consulta cu ei pentru convocarea Biroului Permanent. Invocă faptul că, deşi toate partidele s-au pronunţat pentru convocare, nu există consens asupra datei şi orei.

Declicul se produce brusc. Din fundul sălii, se aude până la loja jurnaliştilor strigătul lui Radu Berceanu către un Cristian Rădulescu ezitant: "Cristi, Cristi, propune şi o zi şi o oră, ca să avem şi noi un candidat şi să îl dăm jos pe ăsta".

Dinspre grupul UDMR se aude ora 11.45. Rădulescu este de acord. Opoziţia la fel. Geoană mai are o ultimă încercare de a-şi exercita "dreptul exclusiv" ca preşedinte de Senat. Fixează Biroul Permanent cu un sfert de oră mai târziu, pentru ora 12.00.

Până atunci îşi face timp pentru a da o declaraţie de presă, atacând iar PSD.

Istoria Biroului Permanent e simplă: opoziţia şi puterea şi-au dat repede mâna. Zece voturi pentru eliberarea lui Geoană din funcţie. O abţinere: a celui în cauză. O şedinţă de plen de doar şapte minute pentru consfinţirea deciziei din Biroul Permanent. Încă zece minute la plen pentru votul de revocare a sa din funcţie.

Geoană se retrage în biroul de preşedinte. Mai iese o dată în faţa presei. Spune că nu va renunţa, respectă "votul politic", dar îşi va căuta dreptatea la Curtea Constituţională.

Apelează la epitete şi metafore ce nu te-ai fi aşteptat să le auzi din gura fostului diplomat de carieră.

Interesul presei se mută însă brusc: Când pleacă Geoană din birou? Ce îşi va lua cu el? În ce parte a sălii de plen va sta ca simplu senator? Mai stă în casa de la RA-APPS? Mai umblă SPP după el?