Numărul românilor întorşi în ţară din cauza crizei e nesemnificativ şi doar 22 la sută vor să rămână

Studiul "Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti", realizat de Friedrich Ebert Stiftung, arată că la nivelul a şase judeţe studiate (Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui), mai mult de 26 la sută din total gospodării au cel puţin o persoană plecată la muncă în străinătate şi 4,5 la sută din gospodării au cel puţin o persoană întoarsă din cauza crizei, în perioada septembrie 2009 – august 2010.

"Dintre migranţii întorşi, doar 22 la sută sunt hotărâţi să rămână în ţară «pentru totdeauna», iar şase la sută vor să stea acasă mai mult de un an de zile. Alţi 20 la sută nu sunt hotărâţi, dar mai mult de jumătate (52 la sută) vor să meargă din nou la muncă în străinătate după 3‑12 luni sau după ce se termină criza", se arată în studiu.

Pe perioada şederii în România doar 11 la sută au găsit un loc de muncă, în timp ce 32 la sută caută de lucru, iar o mică parte se ocupă sau au de gând să se ocupe cu agricultura.

Doar puţini (19 la sută) au sau intenţionează să deschidă o afacere, iar dintre aceştia doar unul din trei are de gând să rămână în ţară şi să se ocupe de afacere, ceilalţi doi din trei vor să plece din nou la muncă în străinătate pentru a trăi şi a‑şi finanţa afacerea.

Rate de plecare semnificativ mai mari sunt înregistrate în Maramureş şi Neamţ (peste 35 la sută din gospodăriile din judeţ), în mediul rural, cu precădere în comunele cu nivel de dezvoltare comunitară mediu sau peste medie, precum şi în oraşele mici, sub 30.000 de locuitori.

Rate de revenire semnificativ mai mari decât în celelalte judeţe studiate sunt înregistrate în judeţele din Moldova (Neamţ şi Vaslui).

"Ratele din aceste judeţe, de circa şapte la sută sunt de mai mult de trei ori mai mari decât rata de revenire de doar 1,7 la sută din gospodării din judeţul Braşov. (..) O pondere semnificativ mai mare a gospodăriilor cu persoane care se întorc de la muncă din străinătate găsim în localităţile în care emigraţia a fost mai extinsă şi în care economia locală nu oferă oportunităţi reale localnicilor", se arată în studiu.

Persoanele revenite din cauza crizei au plecat mai recent decât ceilalţi migranţi, deci au avut mai puţin timp să câştige experienţă, să cunoască persoane relevante şi să dezvolte abilităţi pentru a face faţă crizei de pe piaţa muncii din ţările de destinaţie.

"Distribuţia în funcţie de ţara de destinaţie (sau ţara de unde s‑au întors) este foarte asemănătoare între cele trei tipuri de migranţi. Italia este de departe ţara preferată şi tot din Italia se întorc cei mai mulţi migranţi. Spania ocupă locul doi în ierarhia preferinţelor şi, în acelaşi timp, Spania este statistic supra‑reprezentată la nivelul migranţilor reveniţi în ţară. În Canada sunt suprareprezentaţi migranţii care nu se întorc (nici în concediu şi nici pe o perioadă mai lungă), iar Franţa şi Grecia sunt supra‑reprezentate la nivelul migranţilor aflaţi în ţară în concediu", se mai arată în studiu.

Decizia de a pleca la muncă în străinătate nu o iau pensionarii, ci elevii şi studenţii care nu au intrat încă pe piaţa muncii din România, persoanele ocupate (mai ales cele de 35‑44 ani), afectate de restructurările economice şi şomerii cu poziţii marginale pe piaţa muncii din ţară.

"Înainte de prima plecare din ţară la muncă în străinătate, elevii şi studenţii reprezentau 17‑ 18 la sută din migranţi şi doar şase la sută din populaţia generală. Muncitorii meseriaşi reprezentau 16‑21 la sută din migranţi, faţă de doar nouă la sută din populaţia generală, iar şomerii erau 10‑14 la sută din migranţi, prin comparaţie cu şase la sută din populaţia generală", rezultă din studiu.

Între migranţii rămaşi în străinătate şi cei întorşi în ţară în perioada crizei economice există câteva diferenţe semnificative, care indică faptul că migranţii rămaşi erau încă de la prima plecare din ţară mai bine calificaţi. La momentul primei plecări, 40 la sută dintre cei rămaşi în străinătate erau calificaţi, fiind lucrători în servicii (13 la sută), muncitori meseriaşi (21 la sută) sau operatori pe maşini, echipamente sau instalaţii (şase la sută).

În străinătate, migranţii rămaşi şi migranţii reveniţi au ocupaţii foarte asemănătoare. Aproape trei sferturi sunt lucrători în servicii, muncitori meseriaşi sau muncitori necalificaţi.

"Este mai corect să vorbim despre o «migraţie a braţelor» (de muncă) decât despre o «migraţie a creierelor», cel puţin pentru migranţii din cele şase judeţe studiate. Structura ocupaţiilor pe care le au migranţii români pe pieţele muncii din străinătate arată că migranţii pentru muncă din România se constituie în interiorul pieţelor muncii din ţările dezvoltate ca un segment aparte ce are o structură ocupaţională foarte asemănătoare cu cea a pieţei muncii din ţară", arată iniţiatorii studiului.

Deşi în economiile capitaliste dezvoltate predomină ocupaţiile nonmanuale, mai ales cele specializate, migranţii români se concentrează pe ocupaţiile mediu şi slab calificate, pe ocupaţiile manuale şi, în mare parte, pe ocupaţii necalificate, deci pe poziţii inferioare şi vulnerabile, după un pattern foarte asemănător cu cel al pieţei muncii din România.

Doar 14 la sută dintre migranţii români au mobilitate ascendentă, adică găsesc de lucru în străinătate pe o poziţie sau o ocupaţie mai bună decât cea din ţară, fie pentru că între timp urmează o şcoală/cursuri de calificare, fie pentru că aveau cunoştinţe şi abilităţi pe care reuşesc să le folosească în contextul unor economii dezvoltate.

"Marea majoritate a migranţilor români în străinătate (cel puţin a celor din judeţele studiate) construiesc, încarcă şi descarcă, curăţă, îngrijesc copii şi persoane cu nevoi speciale, culeg legume şi fructe, păzesc, pun şi strâng mesele", se mai arată în studiu.

Studiul a fost realizat în 2010 în 71 de comune şi 30 de municipii şi oraşe din judeţele Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui. În total au fost intervievaţi 2.974 de români din ţară şi 980 de migranţi.