DIICOT: Metodologiile preţurilor pentru energia electrică, bazate pe costurile marginale corect

Dosarul conţine 600 de volume, arhivarii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au încheiat numerotarea documentelor, astfel că, până la ora transmiterii acestei ştiri, nu s-a fixat primul termen de judecată al procesului Hidroelectrica.

În preambului rechizitoriului, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizată şi Terorism (DIICOT) explică strategiile Guvernului în domeniu şi cum a fost înfiinţată SC Hidroelectrica SA.

"Sistemul securităţii naţionale este reprezentat de ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului care au rolul de a realiza, proteja şi afirma interesele fundamentale ale României, aşa cum este definit în Strategia de securitate Naţională a României, adoptată prin Hotărârea de Guvern 36 din data de 18 decembrie 2001", notează procurorii DIICOT în rechizitoriu, obţinut de agenţia MEDIAFAX.

În 23 iunie 2003, în şedinţa Consiliului Superior de Apărare a Ţării (CSAT) a fost aprobat documentul intitulat "Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate şi societate civilă", care defineşte conceptul de securitate naţională ca fiind "starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitate economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio - politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de orice altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, a atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional".

Sintagma "securitate naţională" este sinonimă, din punct de vedere etimologic şi lexical, cu sintagma de "siguranţa statului", utilizată de legiuitor atât în denumirea titlului I al părţii speciale a Codului Penal, cât şi în Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României care, la articolul 1 defineşte sintagma de siguranţă naţională a României ca fiind "starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neângrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie".

Securitatea statului (siguranţa naţională) încorporează şi componenta de securitate economică, ca parte a securităţii naţionale unde, poziţia statului în circuitul economic şi comercial este esenţială.

La rândul său securitatea economică conţine componenta de securitate energetică care interferează cu situaţia regională, europeană şi globală în domeniu, în contextul integrării euroatlantice şi în Uniunea Europeană.

Garantarea securităţii energetice presupune asigurarea necesarului de resurse energetice şi limitarea dependenţei de cele din import, asigurarea suveranităţii naţionale asupra resurselor primare de energie şi respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei.

Resursele energetice trebuie să aibă un preţ relativ stabil şi acceptabil, deoarece aşa cum s-a constatat în urma efectuării unor studii de specialitate, cea mai importantă ameninţare la adresa securităţii energetice a unei ţări o reprezintă volatilitatea preţurilor resurselor energetice, acestea putând afecta, în mod direct, stabilitatea economiei la nivel mondial.

Securitatea energetică, blocarea sau limitarea accesului la resursele energetice pot aduce în discuţie consecinţe dificil de controlat şi cu efecte asupra securităţii naţionale a unui stat, cu referire directă la stabilitatea economică (raportul dintre costurile securităţii şi consecinţele producerii unui eveniment nedorit), necesară existenţei şi dezvoltării statului. Din acest punct de vedere sunt posibile riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări indirecte, netradiţionale şi asimetrice la adresa securităţii statului cum ar fi dependenţa energetică sau agresiunea economico - financiară.

Capacitatea statului român de a promova şi apăra valorile şi interesele naţionale se exprimă prin starea de securitate, element fundamental în prevenirea ameninţărilor la adresa statului în eliminarea riscurilor şi pericolelor ce ar putea aduce atingere securităţii naţionale, în scopul asigurării identităţii şi omogenităţii naţiunii române, a independenţei şi suveranităţii naţionale, integrităţii teritoriale, a ordinii constituţionale în statul de drept, ce protejează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Constituţia României, la articolul 136 intitulat "Economia", determină obiectul exclusiv al proprietăţii publice care este format din bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental precum şi alte bunuri stabilite de legea organică.

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale.

Prin emiterea Legii 15/1990 au fost reorganizate unităţile economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale iar prin Hotărârea de Guvern 266/1993, dată în aplicarea Legii 15/1990 privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regiile autonome de interes naţional, s-a prevăzut că producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică sunt ramuri strategice ale economiei naţionale.

Prin Protocolul 1 al COnvenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) se apără proprietatea, iar în paragraful 2 se recunoaşte dreptul statului de a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, iar domeniul energetic reprezintă, în sensul protocolului, un bun susceptibil de a fi protejat.

Legislaţia naţională a calificat aceste bunuri ca fiind de interes strategic, ceea ce echivalează cu investirea de către statul român a autorităţilor administrative competente (Ministerul Economiei şi Comerţului, Agenţia Naţională de Reglementare în domenil Energiei, Operatorul Comercial al Pieţei de Energie Electrică - OPCOM) cu prerogativele de reglementare a unei bune organizări, management şi exploatare a resurselor de energie electrică.
Directiva Uniunii Europene nr. 92/1996 a stabilit pentru ţările membre şi pentru cele în curs de aderare obligativitatea creerii mecanismelor de piaţă concurenţială pentru activităţile de producere şi furnizare a energiei electrice.

Acest aspect, corelat cu necesitatea apariţiei şi consolidării pieţei concurenţiale de electricitate din România a impus, începând cu anul 1998, constituirea unor entităţi cu rol determinant în definirea regulilor de organizare şi funcţionare a sectorului energiei electrice, reglementarea accesului la piaţă, stabilirea criteriilor şi procedurilor cerute pentru ofertare, acordarea autorizaţiilor şi licenţelor pentru funcţionarea sistemelor energetice precum şi separarea financiar contabilă şi înregistrarea transparentă a costurilor pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 647/12 iulie 2001 s-a aprobat Strategia naţională de dezvoltare energetică a României pe termen mediu 2001 - 2004, dată fiind importanţa strategică a acestui sector în dezvoltarea bazei durabile a economiei naţionale.

În acest act normativ s-a făcut şi o analiză a evoluţiei consumului energiei electrice începând cu anul 1990 arătându-se că acesta a urmat evoluţia economiei naţionale în această perioadă, cu scăderi accentuate urmate de creşteri. Scăderea consumului de energie a indus fenomene de criză în sectorul energetic, manifestate prin deteriorarea suplimentară a situaţiei financiare a marilor agenţi economici din sector, siguranţa energetică a României fiind direct afectată de blocajul financiar rezultat ca urmare a lipsei capabilităţilor financiare. S-a arătat totodată că preţurile au fost stabilite prin reglementare directă, fiind însă necorelate cu costurile reale de producţie ceea ce a dus la înregistrarea de mari pierderi de către societăţile din domeniul producerii energiei electrice.

În consecinţă, ca principale obiective ale strategiei energetice naţionale au fost dezvoltarea durabilă a sectorului energetic prin satisfacerea necesarului de energie la un preţ competitiv, crearea unor pieţe eficiente de energie şi asigurarea unor resurse stabile şi diversificate şi formarea de stocuri necesare funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional.

În politica tarifară s-a stabilit ca metodologiile pentru stabilirea preţurilor pentru energia electrică să fie bazate pe costurile marginale corect fundamentate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 29/1998, aprobată ulterior prin Legea 99/2000 a fost înfiinţată Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE, - instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea primului ministru, având misiunea de a crea şi aplica sistemul de reglementări necesar funcţionării sectorului energiei şi a pieţelor de energie în condiţii de eficienţă, concurenţă şi transparenţă, precum şi cel necesar implementării sistemului de reglementări necesare asigurării eficienţei energetice. Principalele atribuţii şi competenţe ale agenţiei, conform actului normativ de înfiinţare sunt în: definirea regulilor de organizare şi funcţionare a sectorului energiei electrice; reglementarea accesului la piaţă; stabilirea criteriilor şi procedurilor pentru ofertare, acordarea autorizaţiilor şi licenţelor pentru funcţionarea sistemelor.

În exercitarea acestor atribuţii de reglementare, autorizare şi control în domeniul energiei electrice, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei trebuie să asigure totodată şi elaborarea legislaţiei secundare privind funcţionarea noilor structuri, apariţia şi consolidarea pieţei de electricitate, fiind emise în acest sens procedurile de funcţionare a pieţei de electricitate şi autorizaţiile participanţilor la piaţă, raportat la calitatea acestora de producători, furnizori şi consumatori eligibili.

De asemenea, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei avizează şi contractele comerciale între entităţile din domeniul energetic şi aprobă tarifele acestora în baza fundamentărilor elaborate de entităţile energetice precum şi cantităţile de electricitate pe care producătorii trebuie să le livreze pe piaţa reglementată, controlând totodată respectarea cadrului legal.

Legislaţia secundară emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, concretizată în ordine şi decizii emise de Preşedintele acestei autorităţi, stabileşte modalitatea de contractare pe piaţa reglementată, destinată consumatorilor captivi şi pe piaţa concurenţială pentru noii participanţi la piaţa energetică.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 63/28 decembrie 1998 privind energia electrică şi termică, a fost definit şi cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor din sectorul energiei electrice şi termice. Scopul emiterii ordonanţei a fost securitatea energetică a ţării, prin asigurarea corespunzătoare a economiei naţionale cu energie electrică şi termică, de calitate superioară, la standarde înalte şi la preţuri accesibile şi realizarea unui mediu concurenţial normal, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei fiind desemnată ca autoritate competentă în aplicarea prevederilor actului normativ.

Prin Decizia 22 din 5 iulie 1999 a preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei a fost aprobat "Codul Comercial al Pieţei angro de Energie Electrică".

Conform prevederilor acestui prim cod, piaţa angro de energie electrică se realizează prin aranjamente comerciale angro de energie electrică şi cu servicii asociate între participanţi şi trebuie să devină competitivă la nivelul producătorilor şi furnizorilor de energie electrică şi reglementată pentru activităţile de transport şi distribuţie. Această piaţă are două componente şi anume: piaţa reglementată, prin contracte cadru şi preţuri reglementate, care acoperă circa 90% din energia electrică tranzacţionată; piaţa concurenţială a contractelor bilaterale negociate şi piaţa SPOT care acoperă circa 10 % din energia electrică tranzacţionată.

Orice participant la piaţă, deţinător de licenţă, inclusiv consumatorul eligibil este îndreptăţit să aibă acces liber reglementat la reţelele de transport şi distribuţie.

Piaţa trebuie să funcţioneze astfel încât să asigure, prin concurenţă, formarea unor preţuri cât mai scăzute ale energiei electrice la consumatorii finali, relaţii de piaţă corecte şi transparente între agenţii economici din sectorul energiei electrice şi să stimuleze un comportament de piaţă al agenţilor economici din sectorul energiei electrice.

Codul Comercial, aprobat prin Decizia amintită anterior, defineşte şi participanţii la piaţa energiei electrice astfel: producătorul este agentul economic înregistrat la categoria de producători de energie electrică la Operatorul Comercial şi deţinător al unei licenţe de producere a energiei electrice. Din punct de vedere al programării şi dispecerizării, producătorii sunt dispecerizabili şi nedispecerizabili.

Producătorii dispecerizabili au un program de funcţionare pe piaţa angro stabilit de către Operatorul Comercial, iar producătorii nedispecerizabili nu participă la piaţa de energie electrică dar şi programul său de funcţionare este cunoscut de Operatorul Comercial; cumpărătorul este agentul economic care cumpără energie electrică de pe piaţa de energie electrică pentru a fi utilizată în scop propriu sau pentru a fi furnizată consumatorilor finali.

În accepţiunea Codului Comercial, cumpărătorii sunt de trei categorii: a) furnizorii; b) producătorii; c) consumatorii eligibili.

Furnizorii sunt agenţii economici înregistraţi la Operatorul Comercial la categoria cumpărător de energie electrică în baza unei licenţe de furnizare a energiei electrice şi pot cumpăra energie electrică de pe piaţă, în baza contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice sau a tranzacţiilor încheiate pe piaţa SPOT şi furnizează energie electrică consumatorilor finali, în baza contractelor de furnizare a energiei electrice.

Producătorii cumpără energie electrică de pe piaţă în baza contractelor de portofoliu, de vânzare-cumpărare de energie electrică sau pentru serviciile proprii tehnologice.

Consumatorii eligibili sunt consumatorii finali care pot cumpăra direct de pe piaţa energiei electrice, în baza unui contract cadru de furnizare a energiei electrice şi în baza unui acces reglementat la reţelele de transport/distribuţie pentru transportul respectiv distribuţia energiei electrice contractate cu furnizorii. În relaţia comercială cu consumatorii eligibili, producătorul are calitatea de furnizor.

Operatorul de transport asigură serviciul public de transport al energiei electrice în baza autorizaţiei de funcţionare şi a licenţei de exploatare comercială a capacităţilor de transport a energiei electrice, fiind înregistrat ca atare la Operatorul Comercial.

Operatorul de transport asigură serviciul specific producătorilor şi consumatorilor eligibili dacă aceştia nu au convenit ca transportul să fie asigurat de către producători în calitate de furnizori. Operatorul de sistem asigură activitatea de coordonare a funcţionării instalaţiilor de producere, transport şi distribuţie, fiind înregistrat ca atare la Operatorul Comercial, în baza licenţei de dispecerizare.

Totodată, acest Cod Comercial defineşte la articolul nr. 74 cele două pieţe funcţionale în domeniul energiei electrice şi anume: piaţa reglementată, pentru activităţi de monopol natural (transport de energie electrică şi dispecerizare) şi pentru cea mai mare parte din activităţile cu caracter concurenţial (producere şi furnizare de energie, servicii de sistem); piaţa concurenţială, cuprinzând contractele bilaterale negociate ale consumatorilor eligibili şi aranjamentele comerciale ale pieţei SPOT de vânzare/cumpărare a energiei electrice.

Piaţa SPOT este componentă a pieţei concurenţiale pe care energia electrică este tranzacţionată prin licitaţie.

Preţul pe piaţa SPOT este preţul marginal de sistem (PMS), acesta fiind preţul ultimului MWh stabilit de ordinea de merit pentru acoperirea cererii de energie electrică în intervalul bază de decontare.

Programul de calcul al ordinei de merit este acel program pe baza căruia se stabileşte ordinea de merit în fiecare interval bază de decontare, în funcţie de cererea de energie electrică, oferta de producţie şi preţul producătorilor participanţi la piaţă.

Mecanismele de funcţionare ale pieţei SPOT sunt următoarele: pentru fiecare zi de tranzacţie, producătorii trebuie să facă oferte de producere a energiei electrice pentru fiecare din unităţile dispecerizabile pe care le deţin.

Ofertele vor preciza: disponibilităţile orare; preţurile de producere a energiei electrice active; oferta pentru servicii de sistem; modificări ale caracteristicilor statice şi dinamice de funcţionare.

Producătorii dispecerizabili ce deţin mai multe unităţi dispecerizabile pot să organizeze Centre de Management Energetic prin care să transmită centralizat Operatorului Comercial ofertele pentru întregul parc deţinut.

Ofertele se fac ferm pentru fiecare din cele 24 de intervale bază de decontare ale unei zile de tranzacţie şi se transmit până la ora 10.00 a zilei anterioare celei pentru care se face programul de funcţionare ("ziua D"). Ofertele vor conţine şi valorile propuse pentru ziua D+1, care însă nu vor fi considerate decât orientativ de către Operatorul comercial, putând fi ulterior modificate.

Operatorul comercial va întocmi programarea pentru 48 de ore.

Componentele ofertei, cu excepţia preţurilor, se pot modifica, cu acordul Operatorului comercial până la ora 14:00, dacă se justifică prin apariţia unor evenimente ce nu au putut fi anticipate de ofertant.

Operatorul de sistem poate solicita justificat programarea unui participant la piaţă în alte condiţii.

Operatorul comercial înregistrează în baza de date proprie toate ofertele de producere primite.

Determinarea ordinii de merit şi a preţului marginal de sistem pentru fiecare interval bază de decontare se va face prin rularea Programului de calcul al ordinii de merit şi preţului marginal de sistem (PCOMPS).

Responsabilul pentru stabilirea ordinii de merit şi a preţului marginal de sistem este Operatorul comercial.

Prin ordinea de merit se determină: puterea cu care participă fiecare unitate dispecerizabilă la acoperirea necesarului de energie electrică; pragul cererii de consum din sistem de la care intră în funcţiune fiecare unitate dispecerizabilă.

Ordinea de merit fără restricţii de reţea (OFR) şi preţul marginal de sistem se stabilesc de către Operatorul comercial, pentru fiecare interval bază de decontare al zilei de tranzacţie următoare, până la ora 13:00 a fiecărei zile calendaristice, în baza următoarelor criterii: se poziţionează în ordinea de merit unităţile dispecerizabile cu restricţii; pentru fiecare producător semnatar al unui contract de portofoliu se poziţionează în continuare unităţile dispecerizabile în ordinea preţurilor ofertate, până la acoperirea cantităţilor de energie electrică prevăzute în respectivele contracte; se poziţionează în ordinea preţurilor şi pe baza disponibilităţilor declarate toate unităţile dispecerizabile rămase, ofertate de producători; nu se ţine seama de restricţiile de sistem.

Preţul marginal de sistem se stabileşte pe baza OFR şi a prognozei consumului şi reprezintă preţul ofertat pentru ultima unitate dispecerizabilă poziţionată în ordinea de merit la realizarea echilibrului producere-consum.

Operatorul comercial transmite Operatorului de sistem prognoza de consum, OFR şi preţul marginal de sistem, precum şi sinteza ofertelor producătorilor până la ora 13:00 a fiecărei zile calendaristice.

Operatorul de sistem analizează, conform reglementărilor tehnice în vigoare, regimurile de funcţionare ale Sistemului Energetic Naţional, pe baza OFR şi a prognozei de consum.

Operatorul de sistem propune Operatorului comercial variante de eliminare a restricţiilor până la ora 16.00 a zilei D-1, pe cât posibil respectând producţiile contractate. Datele se transmit în format electronic (dischetă, modem, reţea de calculatoare).

Operatorul comercial este responsabil pentru stabilirea ordinii de merit cu restricţii de reţea (OCR).

Operatorul comercial înregistrează ambele forme ale ordinii de merit şi preţul marginal de sistem în baza de date proprie.

Operatorul comercial publică preţul marginal de sistem calculat pentru fiecare interval bază de decontare a zilei D în cel puţin două ziare cu difuzare naţională. Aceste date apar în ediţiile de a doua zi ale publicaţiilor (în ziua de tranzacţie).

Operatorul comercial transmite până la ora 17.00 ordinea de merit finală (OCR) pentru fiecare interval bază de decontare la: Operatorul de sistem – care urmează a asigura transpunerea în practică a OCR; fiecare producător care a licitat pentru ziua respectivă – pentru a cunoaşte programul de funcţionare a unităţilor dispecerizate pe care le deţine.

Codul Comercial stabileşte şi modul de rezolvare a disputelor apărute pe piaţa SPOT, motiv pentru care Operatorul comercial emite, pentru fiecare zi de tranzacţie, note de încheiere a tranzacţiilor (NIT) pe piaţa SPOT.

În cazul în care un participant la piaţă are obiecţii privind NIT, acesta se va adresa Operatorului comercial cu o notificare, în termen de trei zile financiare de la primirea comunicării. Operatorul comercial trebuie să răspundă notificării în termen de maxim cinci zile financiare de la data primirii acesteia.

Dacă părţile nu ajung la un acord, acestea se pot adresa pentru soluţionarea disputei Comitetului de Arbitrare a Disputelor pe Piaţa SPOT (CADPS). CADPS are obligaţia să arbitreze disputa şi competenţa de a emite o decizie obligatorie pentru părţi, în termen de cinci zile financiare de la sesizare.
Apelul la deciziile CADPS se face la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, în cinci zile de la data luării la cunoştinţă, soluţia autorităţii fiind definitivă. Aceasta se comunică în termen de cinci zile de la depunerea apelului.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 627/13 iulie 2000, a fost reorganizată Compania Naţională de Electricitate S.A., fiind înfiinţate mai multe societăţi comerciale, cu personalitate juridică, structurate pe tipuri de activităţi, respectiv de producere, transport, distribuţie şi furnizare de energie electrică, apărând necesitatea reglementării tranzacţiilor cu energie electrică şi cu serviciile asociate.

A fost astfel înfiinţată S.C. Hidroelectrica S.A., societate comercială cu capital integral de stat, aflată în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului, cu o pondere de 1/3 din producţia energetică a României şi având ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică, furnizarea acesteia la intern şi la extern precum şi asigurarea serviciilor tehnologice de sistem, pe bază de licenţe acordate potrivit legii.

La data înfiinţării, societatea a avut în componenţă un număr de zece sucursale fără personalitate juridică iar ulterior, în baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 7 din data de 25 mai 2002, au mai primit statut de sucursală alte două uzine hidroelectrice.

În conformitate cu prevederile statutului propriu de funcţionare, în perioada în care statul este acţionar unic, interesele acestuia în Adunarea Generală a Acţionarilor sunt reprezentate de Ministerul Economiei şi Comerţului, reprezentanţii în Adunarea Generală a Acţionarilor fiind numiţi şi revocaţi prin ordin al Ministrului Economiei şi Comerţului.

Administrarea societăţii este asigurată de un Consiliu de Administraţie compus din cinci membrii, numiţi pe o perioadă de cel mult patru ani şi este prezidată de un preşedinte iar conducerea societăţii se asigură de către un director general, care nu este şi preşedintele Consiliului de Administraţie dar reprezintă societatea în relaţiile cu terţii, în baza limitelor şi împuternicirilor date de Consiliul de Administraţie. De asemenea, Consiliul de Administraţie, poate delega, conform regulamentului, o parte din atribuţiile sale directorului general.

Prin acelaşi act normativ, respectiv Hotărârea de Guvern 627/13 iulie 2000 a luat fiinţă şi Operatorul Pieţei de Energie Electrică - O.P.C.O.M S.A., societate comercială pe acţiuni, filială a Companiei Naţionale Transelectrica SA, având ca scop administrarea pieţei de energie electrică, prin asigurarea desfăşurării continue, ordonate, eficiente, echitabile şi transparente a tranzacţiilor şi contractelor comerciale în condiţii de reglementare, cu privire la protecţia participanţilor licenţiaţi pentru producere sau furnizare, precum şi a consumatorilor eligibili.

Operatorul Pieţei de Energie Electrică are ca obiect de activitate asigurarea unui cadru organizat de desfăşurare a tranzacţiilor comerciale pentru energia electrică pe bază de licenţă, în condiţiile legii şi care, în baza Licenţei 407/2001, emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, desfăşoară în principal următoarele activităţi: coordonarea activităţii de prognoză a consumului de energie electrică; stabilirea preţului marginal de sistem pentru fiecare interval; stabilirea cantităţilor de energie electrică şi de servicii tranzacţionate, a drepturilor de încasare şi a obligaţiilor de plată ale participanţilor la piaţă; programarea funcţionării unităţilor dispecerizabile, având drept scop atât acoperirea cererii de energie electrică prin respectarea criteriilor tehnice, comerciale şi concurenţiale cât şi asigurarea funcţionării sistemului electroenergetic naţional în condiţii de siguranţă şi calitate.

Începând cu acelaşi an 2000, s-a deschis piaţa energiei electrice către concurenţă, gradul iniţial de deschidere a pieţei fiind de 10%, conform Hotărârii de Guvern nr. 122/18.02.2000. Ulterior, gradul de deschidere a înregistrat creşteri ajungând până la 83,5% în anul 2005 şi a fost de 15% pentru perioada noiembrie 2000 – decembrie 2001; de 25% pentru luna ianuarie 2002; de 33% pentru perioada februarie 2002 – decembrie 2003; de 40% pentru perioada ianuarie – octombrie 2004; de 55% pentru perioada noiembrie 2004 – iunie 2005; de 83% pentru perioada iulie – decembrie 2005. Începând cu anul 2007 piaţa energiei electrice s-a deschis în procent de 100%.

Participanţii la piaţa energiei electrice care sunt licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei sunt producătorii/autoproducătorii, furnizorii, operatorii de transport şi de sistem, operatori de distribuţie şi consumatorii eligibili.

Prin apariţia Legii 318/8 iulie 2003, Legea energiei electice, s-a creat cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în condiţii de securitate şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie şi cu respectarea normelor de protejare a mediului, având printre obiectivele principale: asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale; crearea şi asigurarea funcţionării pieţelor concurenţiale de energie electrică precum şi asigurarea accesului nediscriminatoriu şi reglementat al tuturor participanţilor la piaţa de energie electrică şi la reţelele electrice de interes public; transparenţa tarifelor, preţurilor şi taxelor la energie electrică, în cadrul unei politici de tarifare, urmărind creşterea eficienţei energetice pe ciclul de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice; asigurarea măsurilor de securitate împotriva actelor de terorism şi sabotaj.

Articolul 3 pct. 41 din lege defineşte Sistemul electroenergetic ca fiind ansamblul instalaţiilor electroenergetice interconectate prin care se realizează producerea, transportul, conducerea operativă, distribuţia, furnizarea şi utilizarea energiei electrice iar Sistemul Electroenergetic Naţional (SEN), definit de acelaşi articol la punctul 42, reprezintă sistemul electroenergetic situat pe teritoriul naţional. Sistemul Energetic Naţional constituie infrastructura de bază, utilizată în comun de participanţii la piaţa energiei electrice.

Piaţa de energie electrică reprezintă cadrul de organizare înăuntrul căruia se tranzacţionează energia electrică şi serviciile asociate.
Participanţii la piaţa energiei electrice care sunt licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei sunt producătorii/autoproducătorii, furnizorii, operatorii de transport şi de sistem, operatori de distribuţie şi consumatorii eligibili.

În cadrul pieţei de energie electrică din România, tranzacţionarea energiei electrice între participanţii la piaţă se desfăşoară pe două segmente de piaţă reglementate şi definite de Legea energiei electrice nr.318/2003 şi anume: piaţa reglementată de energie electrică şi de servicii asociate care funcţionează prin contracte comerciale, cu preţuri reglementate pentru care autoritatea competentă stabileşte cantităţile contractate în tranzacţiile angro dintre producători şi furnizori şi piaţa concurenţială de energie electrică care funcţionează pe bază de contracte bilaterale negociate ale producătorilor de energie electrică cu furnizorii, cu consumatorii eligibili; contracte de import şi export; contracte ale furnizorilor, alţii decât cei care vând la tarife reglementate consumatorilor captivi; tranzacţii pe piaţa spot, la preţul marginal de sistem.

Modul de funcţionare a celor două pieţe de energie electrică a fost stabilit anual prin ordine şi decizii emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, autoritatea stabilind totodată şi metodologiile de reglementare a preţurilor şi tarifelor, în calculul acestora urmând să fie luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice.

În 29 iulie 2003, prin Hotărârea de Guvern 890, a fost aprobată "Foaia de parcurs din domeniul energetic din România". Din Nota de fundamentare care a stat la baza aprobării acestui act normativ rezultă că elaborarea foii de parcurs s-a făcut în urma unor consultări ample avute cu Uniunea Europeană şi Banca Mondială şi a pornit de la necesitatea alinierii setului de reglementări care guvernează piaţa energiei la cele ale Uniunii Europene în vederea accederii României la această uniune în anul 2007.

S-a precizat faptul că dezvoltarea sectorului energetic trebuia susţinută şi făcută pe baza unui set de politici şi criterii care să asigure: un climat concurenţial echilibrat care să promoveze producţia şi accesul la energie competitivă, într-o piaţă aflată în deschidere; un set de mecanisme şi reglementări care să răspundă principiilor de stabilitate şi transparenţă; protecţia consumatorilor captivi sau a celor care nu optează pentru eligibilitate după deschiderea completă a pieţii, împotriva acţiunii unor monopoluri de tip natural; satisfacerea criteriilor de eficienţă şi siguranţă energetică, prin promovarea unor investiţii susţinute în domeniul energetic şi care să poată fi recuperate prin preţul energiei şi tarifelor de transport şi distribuţie;

În ceea ce priveşte producţia de energie hidro, prin Foaia de parcurs s-a prevăzut că aceasta îşi va menţine structura existentă la S.C. Hidroelectrica S.A. până în anul 2007, fiind reglementată, regimul de reglementare constând în: utilizarea costurilor reale scăzute ale producţiei hidro în beneficiul tuturor consumatorilor, captivi sau eligibili, fără discriminare; optimizarea exploatării apei prin folosirea de soft dedicat – optimizarea centralizată a producţiei hidro – şi luând în considerare oferta producţiei termo.

S-a arătat că, primul pas în reglementarea societăţii Hidroelectrica S.A. s-a făcut, în sensul încetării obligaţiilor din contractele deja încheiate la acea dată pe piaţa competitivă, inclusiv contractele de export.

În conformitate cu prevederile art. 2, pct. 13, 14, şi 18 din Legea energiei electrice nr.318/2003, următorii termeni se definesc astfel: consumator eligibili: consumatorul care poate să aleagă furnizorul şi să contracteze direct cu acesta energia necesară, având acces la reţelele de transport şi de distribuţie; consumator captiv: consumatorul care din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul de energie electrică; furnizor: persoană juridică, titulară a unei licenţe de furnizare care asigură alimentarea cu energie electrică a unuia sau mai multor consumatori, în baza unui contract de furnizare.

Prin Ordinul nr. 25 din 22 octombrie 2004 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei a fost aprobat noul Cod Comercial al pieţei angro de energie electrică care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2005, abrogând totodată Decizia Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 22 din 05.07.1999, pentru aprobarea Codului Comercial al pieţei angro de energie.

În conformitate cu noul Cod Comercial, pe piaţa angro de energie electrică au acces, în vederea efectuării de tranzacţii, producătorii şi autoproducătorii de energie electrică, furnizorii şi operatorii de reţea iar tranzacţiile pe piaţa angro de energie electrică au ca obiect vânzarea – cumpărarea de energie electrică, servicii de sistem tehnologice, servicii de sistem, servicii de transport şi servicii de distribuţie.

Noul Cod Comercial a adus multiple îmbunătăţiri prevederilor vechiului Cod Comercial, îmbunătăţiri care au creat premisele unei funcţionări mult mai bune ale pieţei de energie electrică.

Astfel, potrivit articolului nr. 3.1.4 piaţa angro de energie electrică a fost compusă din următoarele pieţe specifice: piaţa contractelor bilaterale, denumită şi piaţa angro de energie electrică, în care titularii de licenţă sunt liberi să se angajeze în tranzacţii bilaterale cu energi electrică inclusiv în tranzacţii bilaterale de export sau import de energie electrică în conformitate cu legislaţia specifică şi cu condiţiile lor din licenţă; piaţa de echilibrare. În această piaţă administrată de Operatorul pieţei de echilibrare, Operatorul de transport şi de sistem cumpără/şi/sau vinde energie electrică de la/către participanţii la piaţă deţinători de unităţi/consumuri dispecerizabile în scopul compensării abaterilor de la valorile programate ale producţiei şi consumului de energie electrică; piaţa centralizată de servicii de sistem tehnologice. Această piaţă are ca scop asigurarea unei cantităţi suficiente de servicii de sistem tehnologice disponibile pentru Operatorul de transport şi de sistem, asigurarea reglajului primar şi menţinerea disponibilităţii rezervei de reglaj primar; piaţa centralizată pentru Ziua Următoarea (PZU).

Pe acest nou tip de piaţă se încheie în fiecare zi de tranzacţionare, tranzacţii ferme cu energie electrică pentru fiecare interval de tranzacţionare al zilei de livrare corespunzătoare, pe baza ofertelor transmise de participanţii la această piaţă.

Conform regulilor şi principiilor stabilite prin noul Cod Comercial, Piaţa Zilei Următoare devine o piaţă voluntară. Noua PZU este organizată cu licitaţie atât la vânzarea cât şi la cumpărarea de energie electrică iar tranzacţiile sunt considerate contracte pe termen scurt.

Regulile Pieţei pentru Ziua Următoare (PZU) creează un cadru centralizat de piaţă pentru vânzarea şi cumpărarea energiei electrice de către participanţii la piaţa angro de energie electrică din România, necesar pentru: a facilita formarea unei pieţe angro de energie electrică în condiţii de concurenţă, transparenţă şi nediscriminare; reducerea preţurilor de tranzacţionare a energiei electrice; stabilirea preţurilor de referinţă pentru alte tranzacţii din piaţa angro; optimizarea utilizării capacităţilor limitate de interconexiune cu ţările vecine, prin integrarea utilizării capacităţilor respective în cadrul PZU centralizată.

Participarea la PZU este permisă Titularilor de Licenţă care au fost înregistraţi ca Participanţi PZU.

Tranzacţiile pe PZU se încheie în fiecare Zi de Tranzacţionare şi determină o obligaţie a respectivului participant la PZU de a livra energia electrică, în cazul în care tranzacţiile s-au bazat pe Oferte de Vânzare sau o obligaţie de a accepta livrarea energiei electrice, în cazul în care tranzacţiile s-au bazat pe Oferte de Cumpărare în conformitate cu specificaţiile respectivei Tranzacţii.

Fiecare tranzacţie corespunde unei Zile de Livrare, unui Interval de Tranzacţionare şi unei Zile de Tranzacţionare.

Tranzacţiile sunt finalizate prin livrarea fizică, în Ziua de Livrare, a energiei electrice în Sistemul Energetic Naţional.

Piaţa Zilei Următoare este administrată de operatorul comercial S.C. OPCOM S.A. care este şi operator de decontare.

Noul Cod Comercial stabileşte reguli privind dispecerizarea obligatorie şi tranzacţionarea cu prioritate a energiei electrice produse în unităţile de producţie prioritară, calificate potrivit prevederilor Regulamentului aprobat prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei. nr. 33/26.11.2004.

Atât Piaţa Zilei Următoare cât şi Piaţa de Echilibrare se bazează pe o nouă platformă de tranzacţionare (hardware şi software), care înlocuieşte vechea piaţă SPOT, operaţională din anul 2000. Într-o primă etapă noile mecanisme au fost testate, funcţionând în paralel cu vechea piaţă SPOT după care, începând cu 01.07.2005, noile pieţe, respectiv Piaţa Zilei Următoare şi Piaţa de Echilibrare au devenit operaţionale potrivit prevederilor Ordinului nr. 30 din 24 iunie 2005, aprobat de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei.

Astfel, în perioada 2002 - 2005, SC Hidroelectrica SA a efectuat tranzacţii comerciale cu energie electrică pe următoarele segmente de piaţă: piaţa reglementată, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu filialele de distribuţie ale SC Electrica SA şi a contractului de transport încheiat cu C.N. Transelectrica SA; piaţa concurenţială, atât în baza contractelor bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate cu furnizorii licenţiaţi şi consumatorii eligibili cât şi în baza contractelor de vânzare a energiei electrice la export; piaţa SPOT, în perioada 2002 - 2005, piaţă componentă a pieţei concurenţiale pe care energia electrică a fost tranzacţionată prin licitaţie; piaţa pentru ziua următoare (PZU), în perioada iulie - decembrie 2005, piaţă voluntară organizată cu licitaţie atât la vânzarea cât şi la cumpărarea de energie electrică; piaţa de echilibrare (PE), în perioada iulie - decembrie 2005, piaţă obligatorie pentru producătorii care exploatau unităţi dispecerizabile, utilizată de operatorul de transport în scopul compensării abaterilor de la valorile programate ale producţiei şi consumului.