Consiliul de familie - instituţie introdusă de noul Cod civil

În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie, prevede articolul 124 din noul Cod civil al României.

Atribuţiile consiliului de familie sunt prevăzute la articolele 124-132 din Codul civil.

Consiliul de familie din noul Cod civil este cu totul diferit ca şi componenţă, rol, şi situaţii în care se constituie, de instituţia cu aceeaşi denumire reglementată prin Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, definită ca fiind "asociaţia fără personalitate juridică şi fără scop patrimonial, formată din membrii familiei care au capacitate deplină de exerciţiu", cu rol de prevenire a situaţiilor conflictuale şi de medierea înte membrii familiei.

Din conţinutul textelor care se referă la consiliul de familie rezultă că acesta este un organ consultative (fără personalitate juridică), constituit de instanţa de tutelă, cu rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. Până la înfiinţarea instanţelor de tutelă, aribuţiile acestora sunt exercitate de către judecătorii.

Pot face parte din consiliul de familie rudele, afinii, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte personae care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie.

Nu pot fi membri în consiliul de familie: tuturele; minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel pus sub curatelă; cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinţeşti sau declarat incapabil de a fi tutore; cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească; cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condiţiile articolului 158 din Cod; cel aflat în stare de insolvabilitate; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părinte care exercita singur, în momentul morţii, autoritatea părintească.

Poate refuza să facă prte din consiliul de familie cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfăşurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină.

Consiliul de familie se instituie atunci când minorul se află în situaţia de a se insitui tutela. Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi , necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.

În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie spcială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

Consiliul de familie poate fi constituit de către instanţa de tutelă numai la cererea persoanelor interesate; persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a fi membri ai consiliului de familie sunt convocate la domiciliul minorului de către instanţa de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror alte personae care au cunoştinţă despre situaţia minorului.

Instanţa de tutelă constituite consiliul de familie format din trei persoane dintre cele cu vocaţie, ţinând seama de gradul de rudenie al membrilor şi de relaţiile personale cu familia minorului. Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.

Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani este ascultat, iar pe lângă cei trei membri ai consiliului de familie, instanţa de tutelă numeşte şi doi supleanţi.

Consiliul de familie, prezidat de persoana cea mai înaintată în vârstă, îşi îndeplineşte rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului astfel: dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanţei de tutelă, şi ia decizii, în cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative şi deciziile se iau în mod valabil cu votul majorităţii membrilor săi. La luarea deciziilor, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat. Deciziile cosiliului de familie vor fi motivate şi consemnate într-un registru special constituit, ţinut de unul dintre membrii consiliului, desemnat în acest scop de instanţa de tutelă. Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Încheierea actului de nrespectare a avizului atrage numai răspunderea tutorelui.

Exemple de avize consultative: măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu excepţia măsurilor care au character curent; avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă sunt necesare pentru orice acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului făcute de tutore, pentru renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului şi pentru încheierea în mod valabil a oricăror alte acte ce deăşesc dreptul de administare; în cazul recunoaşterii capacităţii depline de exerciţiu minorului pus sub tutelă, care a împlinit vârsta de 16 ani, instanţa de tutelă va cere şi avizul consiliului de familie.

Instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ţinând seama de mărimea şi compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părţi a acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei personae fizice sau personae juridice specializate. Deşi tutela este o sarcină gratuită, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, tutorele poate primi o remuneraţie al cărei cuantum va fi stabilit de instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie şi tot cu avizul acestuia instanţa de tutelă va putea modifica sau suprima această remuneraţie.

Exemple de decizii: consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă; consiliul de familie indică instituţia de credit la care se depun, pe numele minorului, sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele financiare.

Totodată, consiliul de familie poate face plângere la instanţa de tutelă cuprivire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor; consiliul de familie sau oricare membru al acestuia pot promova acţiunea în anularea actelor de dispoziţie sau care depăşeşte dreptul de administare făcute de tutore. La numirea sau, după caz, în timpul tutelei, consiliul de familie poate formula o cerere la instanţa de tutelă pentru ca tutorele să dea garanţii reale sau personale.

Alte atribuţii: membrii consiliul de familie trebuie să fie prezenţi la inventarierea bunurilor minorului. Membrii consiliului de familie sunt ţinuţi să declare în scris, la întrebarea expresă a delegatului instanţei de tutelă, creanţele, datoriile sau alte pretenţii pe care le au faţă de minor. Dacă în aceste condiţii nu le-a declarat se înţelege că au renunţat la ele. În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a constituit consiliul de familie, tutorele va fi numit cu consultarea consiliului de familie.

În cazul în care nu se constituie consiliul de familie, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de către instanţa de tutelă.