Noul Cod civil al României reglementează încheierea logodnei

Articolul 266 din noul Cod cuivil prevede că "(1) logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria; (2) dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă".

Alineatul (3) arată că încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

"(4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei. (5) Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie", mai prevede articolul citat.

Articolul 267 stipulează că "(1) logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria; (2) clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă; (3) ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă".

În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici, prevede articolul 268.

În continuare, articolul 269 reglementează răspunderea pentru ruperea logodnei.

"(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condiţiile alin. (1)", arată articolul citat.

Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 268 şi 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.