Henri Paul: Admir poporul român pentru răbdarea cu care a suportat măsurile Guvernului

În ceea ce priveşte o întâlnire Traian Băsescu - Nicolas Sarkozy, diplomatul francez spune că "orice este posibil", dar că aceasta nu se află pe agendă.

El susţine că problema delincvenţei în Franţa generată de cetăţenii români - şi în mod special generată de minori - este "o serioasă îngrijorare" şi că fenomenul a crescut în raport cu anul trecut.

"Tocmai pentru că ştiam că e în creştere, am spus României «e nevoie să lucrăm pe această problemă». Poliţia franceză a constatat o creştere permanentă care continuă. Iar acum suntem în situaţia de a lua măsurile de eradicare a fenomenului. Dar, atunci când există reţele întregi de traficanţi, este complicat. De pildă, la reuniunea de săptămâna trecut, s-a menţionat cazul unui minor care, în decurs de 2 luni, a fost prins de poliţie de 50 de ori", a relatat ambasadorul.

Pe de altă parte, Henri Paul apreciază că rezultatele de la examenul de Bacalaureat din acest an constituie "un foarte frumos rezultat pentru lupta anticorupţie, chiar dacă nu este un rezultat frumos pentru elevii români".

De asemenea, ambasadorul francez spune că lipsa infrastructurii reprezintă un element de blocaj foarte important pentru dezvoltarea României.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de ambasadorul Franţei, Henri Paul:

Reporter: Avem acest interviu, domnule ambasador, înainte de a celebra Ziua Naţională a Franţei, la 14 iulie. Vă rog să descrieţi starea de spirit a poporului francez şi speranţele sale cu ocazia acestei sărbători.

Henri Paul: Cetăţenii francezi sunt la început de vacanţă. A fost un an dificil, francezii au reuşit să iasă din criză, poate că în Franţa criza nu a fost atât de dură precum a fost în România, dar au fost nevoiţi să facă sacrificii. Franţa este o ţară care se reformează, este o ţară care este în mişcare, în care lucrurile se transformă. De exemplu, anul acesta francezii au constatat că s-au dus mult mai puţin în străinătate în vacanţă. Deci, au făcut sacrificii. Pe de altă parte, cred că toate aceste reforme, schimbări au fost pozitive pentru Franţa, care pare o ţară tot mai modernă şi capabilă să facă faţă provocărilor.

Rep.: Şi aici, în România, cum veţi marca sărbătoarea naţională?

H.P.: Va fi o mare petrecere în două părţi. Una pentru invitaţii români, cu oamenii de afaceri francezi, cu toate contactele noastre cele mai importante, cu discursuri, cu imnul naţional "La Marseillaise", drapelele, am renovat grădina pentru această ocazie. În cea de-a doua parte vom primi comunitatea franceză cu concursul unei asociaţii foarte simpatice, numite Parada, care se ocupă de copiii străzii. Tema anului acesta este copilăria, pentru că, ştiţi, ne-am gândit să sărbătorim copilăria deoarece vom avea un liceu nou. Vom depune în curând autorizaţia de construcţie, şi am dorit, deoarece copiii francezi vor avea un liceu nou, să ne gândim şi la copiii români fără părinţi care sunt în stradă.

Rep.: Vă referiţi la liceul Ana de Noailles?

H.P.: Da.

Rep.: În ce stadiu se află?

H.P.: Am obţinut autorizaţia de construcţie pe terenul donat de autorităţile române şi la sfârşitul anului vom depune actele pentru a construi şi cred că în 2013 vom avea liceul gata, un liceu mare pentru 1.500 de elevi. Un liceu mare şi modern. Apropo, la liceul Ana de Noailles, promovabilitatea a fost de 100% (toţii elevii au obţinut punctaj de trecere: minim 10 puncte din 20 - n.r.) la Bacalaureat şi am avut un procent de 65% de menţiuni (elevi care au obţinut un punctaj de cel puţin 13 puncte din 20 - n.r.).

Rep.: Deci au trecut toţi.

H.P.: Toţi au luat bacalaureatul.

Rep.: Asta e foarte bine.

H.P.: Da.

Rep.: Apropo, ce credeţi despre rezultatele de la Bacalaureatul de anul acesta?

H.P.: Eu sunt sensibil la ce zice ministrul (Daniel Funeriu - n.r.), şi anume că pentru prima oară rezultatele sunt sincere şi că deci el a luptat împotriva corupţiei. Eu susţin acest ministru. Acum poate că este adevărat că este vorba şi despre altceva, adică poate că trebuie aranjate metodele de studiu pentru a diminua decalajul dintre nivelul de predare şi cel al elevilor. Poate că trebuie luate în considerare mai mult starea actuală a elevilor în momentul în care se fixează examenul.

Oricum, este un foarte frumos rezultat pentru lupta anticorupţie chiar dacă nu este un rezultat frumos pentru elevii români.

Rep.: Aţi menţionat contactele importante pe care le aveţi în România. Îmi amintesc că la sfârşitul anului trecut s-a vorbit despre o posibilă întâlnire între preşedinţii Sarkozy şi Băsescu. Este posibilă o astfel de întâlnire anul acesta?

H.P.: Vă reamintesc că atunci când s-a discutat acest lucru, anul trecut, nu era pe agendă, era o posibilitate. Rămâne în continuare o posibilitate. Nu există o dată şi nu există o agendă precisă.

Rep.: Dar este posibilă?

H.P.: Orice este posibil... Dar acest subiect nu se află pe agenda actuală.

Rep.: Acest interviu va fi într-o mare măsură bazat pe declaraţii de-ale demneavoastră pe care vă voi ruga să le detaliaţi, să le explicaţi. Una dintre aceste declaraţii, la 23 iunie, la Senat, când aţi spus că după părerea dumneavoastră ar trebui să avem în România o descentralizare mai puternică şi de asemenea un eşalon regional de gestiune şi de amenajare a teritoriului. Detaliaţi, vă rog.

H.P.: Da, sunt foarte fericit că am citit ziarele şi am văzut că şi domnul Cioloş a zis la fel. Cred într-adevăr că, pentru amenajarea teritoriului şi îmbunătăţirea absorbţiei de fonduri europene, ar fi utilă crearea în România a unui nivel administrativ regional. Este ceea ce am făcut şi noi în Franţa, unde am avut o reformă foarte amplă. Am prezentat experienţa noastră la ultima reuniune de la Senat pe tema regionalizării (dezbaterea "Modele de regionalizare în România" organizată de Senatul pe 23 iunie 2011 - n.r.) .

Rep.: Aţi spus şi că Franţa susţine un astfel de proiect. Cum?

H.P.: Am susţinut deja, am invitat aici experţi francezi pentru a susţine conferinţe. L-am invitat pe domnul Dominique Perben, raportorul proiectul de lege privin descentralizarea din Franţa, un alt senator francez care a susţinut şi el o conferinţă, iar pentru reuniunea de la Senat l-am invitat pe directorul de cabinet (Etienne Guyot - n.r.) al ministrului responsabil cu descentralizarea (Philippe Richert - n.r.), şi, de asemenea, am facilitat vizita la Senatul Franţei a senatorului Petru Filip, responsabil de acest subiect, care cunoşte foarte bine domeniul.

Noi suntem disponibili să împărtăşim această experienţă şi să punem la dispoziţie experţi în acest sens. După cum am spus şi la Senat, la noi reforma a avut nevoie de mult timp. Noi am început marea noastră perioadă de reformă de descentralizare în 1981. Acum 30 de ani. De 30 de ani facem, progresiv, descentralizarea. Durează foarte mult. Într-o ţară atât de veche ca Franţa este greu. Şi cred că în fiecare ţară este la fel pentru că acest proces cere protejarea şi susţinerea comunităţile locale

Rep.: Deci va dura şi în România.

H.P.: Da, sunt sigur. Nu se va rezolva cu o atingere de baghetă magică.

Rep.: Pe de altă parte, eternul subiect Schengen...

H.P.: Încă mai e un subiect?

Rep.: Da şi nu. Din punctul meu de vedere, este vorba despre declaraţiile domnului Claude Gueant, ministrul francez de Interne. El a spus la începutul lunii iunie că aderarea României şi Bulgariei la Schengen ar putea avea loc la sfârşitul lui 2012 şi ar fi făcută pe etape.

H.P.: Da, preşedinţia poloneză propune acum acelaşi lucru.

Rep: Dar autorităţile române susţin în continuare că doresc integrarea definitivă până la sfârşitul lui 2011. De ce Franţa se opune încă?

H.P.: V-am mai spus că aderarea României şi a Bulgariei la Schengen nu depinde numai de Franţa. Ea depinde de un cadru de negocieri internaţionale, de alte ţări care au alte poziţii decât Franţa. Sunt nuanţe mari între noi.

Franţa a propus foarte clar disponibilitatea de a susţine o soluţie care ar putea fi eliminarea frontierelor aeriene. O soluţie care, din punctul meu de vedere, este foarte interesantă. Şi noi spunem aşa: dacă raportul MCV de anul acesta, din luna iulie, este unul favorabil - chiar dacă noi nu facem legătură între MCV şi aderarea la Schengen, ea există pentru unii dintre partenerii noştri... Deci nu ar fi inutil să existe un raport pozitiv. Şi am putea accepta la Consiliul JAI din septembrie eliminarea frontierelor aeriene. Cu alte cuvinte, pur şi simplu pasagerii care vin pe aeroportul din Bucureşti, venind din Franţa, de exemplu, nu vor mai fi nevoiţi să-şi prezinte sistematic paşaportul. Aceasta ar fi diferenţa.

Apoi, dacă un al doilea raport va fi favorabil cred că ne vom putea convinge partenerii să ajungem în stadiul eliminării tuturor frontierelor la sfârştiul lui 2012.

Rep.: Un al doilea raport MCV înseamnă cel din iarnă sau raportul final din vara?

H.P.: Înseamnă cel din iulie 2012. Asta înseamnă că la sfârşitul lui 2012 ne vom putea gândi că România va intra pe deplin în Schengen. Şi vă spun că dacă am ajunge la această soluţie ar fi foarte bine pentru România. De exemplu, când Grecia a vrut să intre în Schengen, Germania a respins-o de trei ori. România, în loc de 2011 va fi în 2012. La nivelul secolelor, al istoriei, nu înseamnă nimic.

Rep.: Sunt multe aspecte în ceea ce spuneţi. În primul rând, spuneţi că Franţa nu face o legătură între MCV şi aderarea la Schengen...

H.P.: Franţa nu face legătură.

Rep.: Dar Franţa a făcut acest lucru. Amintiţi-vă declaraţiile de aici. de la Bucureşti, din septembrie anul trecut.

H.P.: Nu, nu, nu. Franţa nu a făcut niciodată legătură între MCV şi Schengen. Vă asigur că Franţa nu a făcut niciodată.

Putem întotdeauna vorbi, desigur, despre lupta împotriva corupţiei. Asta e altceva. Noi credem că trebuie ca România să lupte împotriva corupţiei pentru a căpăta un nivel de credibilitate, de încredere care să permită aderarea ei la Schengen. E un lucru diferit de strictul mecanism juridic MCV. Dar pentru noi lupta împotriva coruţiei este foarte importantă. Şi este tot atât de adevărat că nouă Guvernul României ne-a explicat că a luptat în ceea ce priveşte corupţia în vămi şi la frontiere pentru a intra în Spaţiul Scghengen.

Rep.: Aşadar, spuneţi că a fi amânat doar o singură dată....

H.P.: Nu, nu este vorba despre o amânare. Înseamnă doar o intrare în 2012, când ideea iniţială era o intrare în 2011, nu este o diferenţă prea mare. O amânare de două ori este mai mult decât ceea ce s-a făcut chiar în cazul Greciei; aici nu este o amânare, se spune pur şi simplu că aderarea va fi completă în 2012. Mi se pare foarte simplu. De altfel, nici nu este o adevărată problemă, nu există un termen-limită. Trebuie să există un consens între statele europene pentru a ajunge la acest obiectiv.

Rep.: Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai devreme (aderarea la Schengen) va fi sfârşitul lui 2012.

H.P.: Da. Astăzi, din felul în care îi simt pe partenerii europeni şi din cum simt stadiul dosarului din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva nivelului real de pregătire, cred că sfârşitul lui 2012 este un termen bun.

Rep.: Este cel mai bun caz pentru România.

H.P.: Este cel mai bun lucru pe care îl poate obţine România, după părerea mea.

Rep.: Şi cazul rău?

H.P.: Să nu intre în Schengen niciodată

Rep.: Niciodată?

H.P.: Da. Niciodată. E suficient un singur stat care să spună nu. Ce vă pot zice este că Franţa nu va fi ultima care să spună "Nu". Dimpotrivă, noi întotdeauna încercăm să facilităm lucrurile. Dar trebuie să luăm în calcul şi realitatea.

Rep.: Dar de ce credeţi că nu e România gata?

H.P.: Ne vom petrece ziua vorbind despre Schengen... Să vă explic. De ce nu e România pregătită? Este pregătită absolut din punct de vedere tehnic. Franţa nu a susţinut contrariul. Dar, din punct de vedere politic, trebuie un consens al tuturor statelor membre care să spună "Da". Situaţia actuală înseamnă că nu toate statele au spus "Da" şi că sunt ţări în Europa care cred că nu a fost atins nivelul necesar de încredere.

Rep.: Care sunt acele ţări?

H.P.: Le ştiţi. Şi cred că enumerarea, detalierea acestora nu este un serviciu făcut României. Pentru că aşa cum se întâmplă întotdeauna în diplomaţie, există lucruri care trebuie să rămână în domeniul negocierilor. Aşadar, prefer să-i las pe ei să se declare.

Rep.: Domnul Gueant a mai spus, citez: "Avem nevoie de garanţii în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei în România". Daţi exemple concrete de astfel de garanţii.

H.P.: Ştiţi că au avut loc operaţiuni, foarte curajoase, de combatere a corupţiei în România. Au fost multe. Şi au fost numeroşi vameşi şi poliţişti puşi în cauză. De exemplu, ne-ar plăcea să vedem câteva procese încheiate cu o condamnare. De exemplu. Ar fi un semn pozitiv. Ar da încredere. Am sugerat de asemenea ideea ca poliţişti francezi să poată fi desfăşuraţi la serviciul de poliţie de frontieră în acelaşi timp cu poliţiştii români. Lucru pe care, de altfel, Guvernul român l-a acceptat. Este o serie întreagă de astfel de gesturi care să dea încredere şi care fac credibil dispozitivul. (...)

Ştiţi, sunt foarte detaşat în chestiunea Schengen, deoarece cred că noi ne-am comportat într-o manieră foarte pozitivă pentru România, am intervenit încercând să ne convingem toţi partenerii că trebuie să ajungem la o soluţie favorabilă. Dar trebuie să fim şi ajutaţi. Ştiţi, aveam un şef care spunea "Ajută-mă ca să te ajut". Serios, "Ajută-mă ca să te ajut" este un lucru foarte important în viaţă.

Rep.: Vorbiţi despre ajutorul de care aveţi nevoie pentru a ajuta România, vă referiţi la procese?

H.P.: Eu nu spun că toată lumea trebuie să intre în închisoare. O singură condamnare ar fi deja un lucru benefic, de exemplu.

Rep.: Iar poliţiştii la frontieră. Când se va întâmpla asta?

H.P.: Depinde de autorităţile române, nu depinde de mine.

Rep.: Dar aţi primit acordul pentru asta?

H.P.: Da, da. Categoric. Şi chiar vreau să menţionez că avem o cooperare foarte bună. Cooperăm foarte bine cu autoprităţile române, sunt foarte mulţumit.

Suntem foarte mulţumiţi de poliţiştii români trimişi în Franţa, care ne ajută foarte mult să luptăm contra traficului, contra reţelelor ilegale care acţionează în oraşele noastre. Suntem foarte mulţumiţi. Aşa cum s-a spus, iar eu voi repeta, vom face cu siguranţă o muncă foarte bună împreună. Lipsesc încă nişte elemente ale acestui dispozitiv: ne trevbuie un magistrat de legătură român la Paris, un magistrat de legătură francez la Bucureşti. Dar le vom face pe toate. Ştiţi, sunt foarte tenace.

Rep.: Fără Schengen dar despre corupţie, pornind de la declaraţia făcută de ambasadorul Mark Gitenstein pentru un cotidian central românesc. El a spus...

H.P.: Da, ştiu ce a spus. Am citit. A repetat acelaşi lucru la ziua naţională.

Rep.: Bănuiesc că nu puteţi da nume dar aţi avut oameni de afaceri francezi care au venit la dumneavoastră pentru a vă semnala...

H.P.: Am avut acelaşi sentiment ca ambasadorul american.

Rep.: Detaliaţi. Oamenii de afaceri francezi au venit la dumneavoastră şi v-au spus ce anume?

H.P.: Mi-au spus ce a spus ambasadorul american. Adică mi-au spus că au existat cazuri de corupţie.

Rep.: Cereri explicite de mită?

H.P.: Da.

Rep.: Din partea cui?

H.P.: Au fost propuneri aluzive/discrete ("appels du pied"), ştiţi cum se face.

Rep.: Cu piciorul?

H.P.: Da. Uitaţi aşa (ambasadorul a făcut semn pe sub masă cu piciorul - n.r.)

Rep.: Vreţi să spuneţi semne.

H.P. (râde): Da, semne. Iar eu le-am spus "Uitaţi, mergeţi şi spuneţi asta la poliţie. Duceţi-vă şi adresaţi-vă justiţiei. Eu nu sunt nici poliţia, nici justiţia".

Şi oricum, ceea ce este clar este faptul că Franţa a semnat toate convenţiile internaţionale contra spălării banilor, contra traficului... Deci, noi nu dăm niciodată mită. Niciodată. Nu putem. Nu este deontologia întreprinderilor franceze. Întreprinderile franceze care au venit în România vor să fie exemplare. Şi sunt exemplare.

Rep.: Dar responsabilii companiilor franceze din România s-au dus la poliţie ca să zică...

H.P.: Nu ştiu, nu sunt poliţia.

Rep.: Nu ştiţi ?

H.P.: Nu.

Rep.: Dar aţi vorbit cu oficialii români despre aceste cazuri, le-aţi spus "Fiţi atenţi că există acest sau acest caz"?

H.P.: Desigur.

Rep.: Şi ei ce v-au spus?

H.P.: Mi-au spus că nici ei nu sunt poliţia (râde din nou - n.r.). Da, exact aşa.

Rep: Îmi amintesc că domnul senator Titus Corlăţean a spus în iarnă despre un caz în care companiei Vinci i s-ar fi cerut mită în România. Ştiţi ceva despre acest subiect?

H.P.: Nu, sincer nu. Dacă ştiam, spuneam.

Rep.: Dar alte nume de companii care au avut astfel de probleme?

H.P.: Nu. V-am spus şi repet: nu sunt eu poliţia şi nici justiţia. Însă, în orice caz, cred că ambasadorul american a fost foarte curajos să spună acest lucru. Şi mai cred că este foarte bine că a spus. Ştiţi, este mult mai uşor pentru el decât pentru mine să spună asta.

Rep.: De ce?

H.P.: Pentru că Statele Unite reprezintă aici o putere.

Rep.: Şi dumneavoastră sunteţi o putere.

H.P.: Nu, nici pe departe. Franţa, aici, este o ţară europeană ca toate celelalte. Spun că românii iubesc, desigur, Franţa, dar iubesc şi Statele Unite. Dar Franţa nu are în România aceeaşi imagine pe care o au Statele Unite. Noi avem imaginea unei surori, a unui prieten, a unui aliat. Statele Unite au imaginea unei puteri mondiale foarte puternice. Aşa cred eu.

Rep.: Din ce cauză?

H.P.: Nu ştiu. Cred că din cauza războiului. Noi am fost aliaţii României în război întotdeauna.

Rep.: Şi Statele Unite, mai mult sau mai puţin.

H.P.: Ei, n-o să comentez acum istoria războaielor. Ar costa prea scump.

Rep.: Dar de ce? Este un subiect de actualitate.

H.P.: Nu şi pentru mine. Eu vreau să privesc spre viitor. Vine 14 iulie, privesc spre viitor.

Rep.: Bun. Vorbeam despre companii franceze din România. Ştiţi de vreo companie franceză din România care doreşte să se retragă de pe piaţă din cauza dificultăţilor legislative, fiscale?

H.P.: Ca şi mine, ştiţi că există dificultăţi legislative şi de natură fiscală sau birocratică. Dar nu am cunoştinţă de vreo întreprindere franceză care să fi decis să se retragă.

Da, este adevărat că există o încetinire a ritmului de investiţii, din cauza crizei, pentru că unele dintre companii sunt foarte expuse crizei. De exemplu, în ceea ce priveşte reducerea consumului, este evident că firma Carrefour va face mai puţine magazine mari, va face probabil unele mai mici. Sau de exemplu în domeniul hotelier, este foarte sigur că nu se vor mai construi atât de multe hoteluri cum fusese prevăzut, deoarece criza a afectat turismul; şi sunt şi alte exemple similare.

Dar există în schimb alte investiţii care se fac şi care sunt foarte pozitive. De exemplu, azi dimineaţă l-am primit pe vicepreşdintele companiei Axxa pentru această regiune şi el îmi spunea că pentru el, pentru Axxa, cea mai mare firmă franceză de asigurări, România este un loc de investit şi că are un acord din partea acţionarilor pentru a investi în România în domeniul asigurărilor de viaţă. Şi cred că este un domeniu în care Franţa va dobândi o poziţie foarte bună.

Franţa nu este în aceiaşi situaţie în care sunt alte ţări în România. Noi avem, în acelaşi timp, întreprinderi mari, mijlocii şi mici, suntem prezenţi în toate sectoarele, sau aproape. Investim mult. Suntem al treilea partener. Italienii investesc mai puţin dar fac mai mult comerţ. Germanii investesc mai mult dar fac mai puţin comerţ. Suntem foarte bine poziţionaţi. Nu avem mari dificultăţi sau veşti proaste de dat.

Rep.: Şi mai sunt şi alte companii franceze care doresc să intre pe piaţa românească? Înţeleg că uneori aici este un mediu competitiv.

H.P.: Uitaţi, sunt multe lucruri atractive pentru întreprinderile franceze. De exemplu, francofonia. Este un element foarte important pentru ca firmele franceze să investească. Şi apoi, cum v-am mai spus, este nevoie de un mediu de afaceri diversificat. Asta serveşte de sprijin de bază atunci când o companie vine pe piaţă pentru că ea va beneficia de o bancă precum BRD Societe Generale pentru finanţare, de un cabinet de avocatură francez sau franco-român pentru demersuri, un cabinet de experţi contabili condus de francezi pentru un audit al conturilor. Apoi e foarte important pentru copii, că iată se vor duce la un liceu francez până la bacaulaureat.

Sunt multe elemente care nu sunt legate de sistemul fiscal. Investiţiile vin în funcţie de o gamă întreagă de date care nu sunt legate exclusiv de sistemul fiscal.

Eu, de exemplu, m-am ocupat la un moment dat de Eurodisney, când Disney dorea să investească în Europa, într-un parc de distracţii. În perioada respectivă mă ocupam de regiunea Ile-de-France. Era complicat, o investiţie grea. Ce a făcut Franţa pentru a atrage această investiţie? Pentru că nu era foarte atractivă deoarece în Franţa impozitele şi cheltuielile sociale sunt ridicate iar o investiţie costă mult. Cele două finaliste au fost Spania şi Franţa. În cele din urmă, Disney a ales Franţa, De ce? Pentru că statul a decis să intervină şi să ia lucrurile în mâinile sale alături de colectivităţile locale, adică autorităţile de la nivelul regiunii Ile-de-France. Aşadar, autorităţile regionale, împreună cu statul francez, au făcut totul pentru ca această investiţie să vină. Şi mai ales în estul Parisului, care era cel mai puţin dezvoltat, cel mai sărac, cu număr mare de şomeri, cu puţine reţele de comunicaţie. Aşadar, autorităţile regionale împreună cu statul au decis să crească investiţiile în zonă şi s-au construit străzi până la parcul de distracţii. S-a făcut chiar un punct special de racordare între austrăzi. Şi chiar a fost o dezbatere în Franţa dacă este permis să avem pe o autostradă indicatoare către un loc privat, către un parc de distracţii, sau dacă era potrivit să indicăm Disney, fiind o companie americană. Dar autorităţile publice şi comunitatea locală au acţionat, aşa că acum parcul de distracţii este în Franţa. Şi el a ajutat la dezvoltare, la crearea de noi localităţi, de noi locuri de muncă. Am făcut de exemplu o linie TGV. Iată deci că ceea ce contează atunci când discutăm despre o investiţie este să punem laolaltă toate mijloacele pentru a face sistemul să funcţioneze. Pe noi ne-a costat mult, dar astăzi avem un parc de atracţii formidabil care atrage mii de oameni.

Rep.: Se plâng oamenii de afaceri francezi din România că nu au mijloacele necesare, că nu au infrastructura necesară pentru a investi în anumite regiuni ale ţării?

H.P.: Este nevoie de infrastructuri, deoarece lipsa acestora reprezintă un element de blocaj foarte important pentru dezvoltarea României. Asta e sigur. De altfel, de-asta există fondurile structurale. Zicem mereu fonduri structurale, fonduri structurale. Până la urmă, la ce folosesc ele ? Ele folosesc la crearea structurii, a infrastructurii, a instrumentelor necesare pentru dezvoltare. Acesta este obiectivul fondurilor structurale. Atunci când nu sunt folosite suficient aceste fonduri structurale înseamnă că dezvoltarea nu este foarte rapidă. Atunci când s-a gândit crearea fondurilor structurale şi punerea lor la dispoziţie, aceste demersuri au fost făcut împreună cu autorităţile române şi cu Comisia Europeană, pentru a găsi cele mai bune metode de dezvoltare durabilă, de bună calitate, de amenajare a teritoriului etc.

Rep.: Dar apropo de întreprinderile franceze, am o declaraţie a dumneavoastră făcută la 11 aprilie, citez: "Companiile franceze îşi doresc o colaborare cu autorităţile române pentru a putea pune în aplicare măsurile concrete care vor permite o mai bună valorizare a potenţialului imens pe care îl are România în sectorul energetic şi care îi vor permite să devină competitivă la scară europeană". Detaliaţi mesajul.

H.P.: Iată despre ce este vorba: o cartă albă pe care am făcut-o noi. Adică noi am lucrat împreună cu întreprinderile franceze - cu toate întreprinderile franceze, nu doar cu cele din domeniul energiei - , împreună cu consilierii de comerţ exterior ai Franţei, cu misiunea economică, cu Camera de Comerţ şi Industrie Franco-Română, şi am făcut propuneri. Noi funcţionăm - şi sunt foarte mândru de asta - ca o echipă a Franţei, cum sunt "Les Blues", toţi împreună ne aşezăm la masă, lucrăm şi facem propuneri pozitive. Nu a fost o critică, nu am spus asta nu merge sau asta. Am făcut propuneri. Şi aveţi în acest document zece propuneri explicate. Am beneficiat de sprijinul MAE, a ambasadorului pe probleme de Energie, Mihnea Constantinescu, care ne-a ajutat.

Rep.: Şi autorităţile române v-au răspuns ?

H.P.: Am prezentat documentul mai întâi domnului Ariton. Care l-a găsit interesant. Iar la seminarul respectiv de prezentare a venit secretarul de stat Stafie. În orice caz, există deja o veste bună pentru întreprinderile franceze, şi anume că autorităţile române au acceptat să crească preţul gazelor pentru întreprinderi, recent, la 1 iulie, ceea ce este foarte important. De altfel, a fost şi una dintre propuneri, aceea de a garanta accesul transparent şi echitabil la gazul metal între operatori. Este primul răspuns pozitiv din partea Guvernului român pe care o îl consider bun, deci iată că nu totul este negativ. (...)

România are un avantaj, care este cvasi-unic în Uniunea Europeană, prin faptul că îşi produce singură o proporţie importantă din gazul pe care-l consumă. Noi credem că trebuie să încercăm să garantăm un mecanism de alocare a acestor resurse de gaz cât mai transparent posibil, astfel încât să fie favorizat un preţ de piaţă echitabil. Deci, nu trebuie să avem discriminare şi trebuie să avem transparenţă în stabilirea preţului la gaze. Aici nu este vorba despre nicio polemică. Este vorba exclusiv despre propuneri pozitive pentru ca energia să fie o şansă pentru România, aşa cum am precizat şi în Carte. Sunt propuneri pentru performanţa energetică, propuneri pentru armonizarea normelor, pentru definirea unor sisteme mai bune.

De exemplu, propunem pentru simplificare reunirea autorităţilor de control ale sistemului de încălzire într-o singură entitate. În România, azi, sistemul de încălzire este foarte dezvoltat şi este o şansă pentru România, dar pentru ca el să fie o şansă trebuie modernizat şi reglementat. Am lucrat asupra acestui lucru şi am constatat că astăzi resresponsabilitatea pentru controlul şi gestionarea sistemului de încălzire urbană aparţine unui număr de patru ministere şi două autorităţi de reglementare. Deci, noi am propus mici modernizări spunând că de exemplu ar fi foarte bine dacă ar exista o singură autoritate. Acest lucru ar permite ameliorarea sistemului de încălzire urbană şi ar fi un element de siguranţă pentru investitorii francezi.

Noi avem în Franţa o societate care este cea mai mare companie de furnizare de servicii în acest domeniu, se numeşte Dalkia. Noi am vorbit cu Dalkia: ce v-aţi dori pentru a investi în România? Si ei ne-au spus asta - că sunt patru ministere şi două autorităţi de reglementare, ceea ce este într-adevăr prea mult. Aşadar, pentru a face faţă infrastructurii învechite, unele reţele sunt mai vechi de 50 de ani, pentru a defini mai bine metodele de îmbunătăţire şi de stimulare a performanţei, pentru a fixa mai bine remuneraţiile o autoritate unică de reglementare ar permite concentrarea la un loc a competenţelor.

Aici nu vorbim despre revendicări, ci despre eforturi de reflecţie asupra situaţiei României pentru a face propuneri pozitive.

Rep.: Şi această propunere a fost făcută în aprilie.

H.P.: Exact.

Rep.: Şi n-aveţi încă un răspuns.

H.P.: Ba da, iată decizia de la 1 iulie cu reglementarea preţului la gaze. Este un mic început. dar este un început interesant, pentru că nu este uşor.

Rep.: Anul trecut, într-o declaraţie pentru PRO TV, spuneaţi că Guvernul român nu a luat toate măsurile anticriză necesare în timp ce, în Franţa, erau mai multe astfel de măsuri.

H.P.: Da. În Franţa oricum a fost un caz particular. După cum ştiţi, preşedintele Republicii a explicat recent aşa-numitul "mare împrumut". În Franţa noi am mărit gradul de îndatorare pentru a face cheltuieli pentru viitor, investiţii pentru viitor. Nu au fost multe ţări care să facă asta. Doar Franţa a făcut acest lucru. Este un lucru benefic, deoarece permite susţinerea anumitor sectoare într-un mod mult mai pronunţat. Şi da, cred că în Franţa am avut o acţiune foarte pozitivă în confruntarea cu criza şi care a permis Franţei să sufere mult mai puţin decât multe alte ţări. În acelaşi timp, nu suntem în aceeaşi situaţie cu România. Eu privesc lucrurile cu multă obiectivitate. Poate că ar trebui făcute măcar reforme structurale, chiar şi reforme structurale necostisitoare - ca exemplul de adineauri cu transformarea mai multor autorităţi într-una singură. Asta nu costă bani şi este o reformă care poate fi pozitivă pentru investiţii. Când spun asta, mă gândesc că reformele structurale trebuie să poată fi făcute în România pentru a îmbunătăţi sistemul. Unele au fost făcute, însă au fost făcute pentru a atrage bani, dar eu cred că ele ar putea fi făcute şi pentru, de exemplu, a dezvolta creativitatea. Un exemplu: mai multă privatizare în domeniul economic.

Rep.: Mai multă privatizare?

H.P.: Da, pentru că aceasta ar permite atragerea investiţiilor. România are o infinită nevoie de capital străin, să ştiţi. Dezvoltarea sa în trecut s-a făcut, să ştiţi, cu investiţii private străine, cu fonduri regionale şi structurale. Dar şi cu banii românilor din străinătate. Acestea au fost cele trei motoare care au ajutat România să crească. Iar azi banii românilor din străinătate sunt mai puţini, fondurile europene nu se consumă prea bine, şi s-a văzut că şi investiţiile private străine au fost puţin reduse. Or, trebuie ca acestea să revină.

Rep.: Înţeleg din ceea ce spuneţi că măsurile luate de Guvernul român nu sunt suficiente.

H.P.: N-am spus asta. Spun doar că s-ar putea face mai mult. Nu e vorba că nu sunt suficiente, dar se poate face mai mult. Dar o să vedem.

Rep.: Guvernul spune că perioada de recesiune a trecut.

H.P.: Da, din punct de vedere tehnic. Asta înseamnă că nu mai este o scădere.

Rep.: Românii în schimb nu o duc prea bine.

H.P.: Românii nu o duc prea bine pentru că au trăit mărirea TVA, scăderea salariilor în sectorul public. Nici pensiile nu sunt prea bune. Şi, în aceste condiţii, sistemul social are de suferit.

Rep.: Credeţi că au fost măsuri bune cele legate de TVA, de salarii?

H.P.: Au fost măsuri de urgenţă pentru a evita intrarea în colaps a finanţelor publice din România. Pentru că se cheltuia mai mult decât se câştiga. Şi atunci când cheltuieşti mai mult decât câştigi vine un moment în care trebuie să faci ajustări, iar această justare a fost una dureroasă, foarte dureroasă. Eu admir poporul român pentru că a suportat această ajustare cu multă răbdare.

Rep.: A fost răbdarea românilor o surpriză pentru dumneavoastră?

H.P.: Nu. Ea este o trăsătură cunoscută din istorie. Totuşi a fost o răbdare foarte bună. Multe popoare nu au această răbdare, uitaţi-vă la greci. Ştiţi, pentru România poporul său este un avantaj.

Rep.: Apropo de popor şi de cetăţenii români care s-au dus în străinătate la muncă. Piaţa muncii din Franţa a fost deschisă doar parţial în Franţa.

H.P.: E piaţa muncii care, dintre toate, a fost cel mai mult deschisă. Şi o s-o deschidem şi mai mult în 2014. Sunt deja în total 156 meserii deschise, ceea ce este foarte mult.

Rep.: Oricum, la 1 ianuarie 2014 expiră perioada posibilă pentru restricţii pe piaţa muncii.

H.P.: Da, la acea dată va fi deschisă piaţa muncii.

Rep.: Deci nu veţi deschide piaţa muncii înainte de expirarea perioadei de restricţii permise.

H.P.: Nu am sentimentul că ar fi nevoie să facem altfel. Nu am sentimentul că e nevoie să deschidem mai mult piaţa muncii. Nu am cunoştinţă de niciun caz în care să fi fost probleme pentru românii care au dorit să se stabilească în Franţa. Deci, dacă vreţi, aş spune că vorbim despre o problemă teoretică. Dar cele 156 de meserii deschise în prezent acoperă o parte importantă din piaţa forţei de muncă. Pe de altă parte, credeţi că este bine că atâţia români migrează în străinătate? Puneţi-vă această întrebare. Cred că ştiţi de deficitul de medici, pentru că medicii români pleacă în străinătate, inginerii pleacă, oamenii calificaţi. De exemplu, am discutat cu ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, şi el mi-a spus: "Obiectivul meu este ca cercetătorii români care au plecat în străinătate să se întoarcă în ţară". Iar eu îl înţeleg, chiar îl înţeleg. Europa nu are rolul de a absorbi fără încetare toată substanţa intelectuală a României. Nu este simplu, ţara are nevoie să se dezvolte, iar pentru asta creierele trebuie să rămână în România, să aibă încredere în România.

Rep.: Şi cum pot fi convinşi să se întoarcă?

H.P.: Creând proiecte. Asta facem noi. Eu de exemplu am încercat să fac mari proiecte în România. De exemplu, Dacia-Renault are azi în România un lanţ întreg de creare de automobile. Şi ce se întâmplă? Se întâmplă că vin ingineri ucraineni care să muncească în România pentru centrul de cercetare al Dacia-Renault. Uite un exemplu bun. Şi trebuie să avem mai multe astfel de cazuri. Asta funcţionează, decât să asişti resemnat la plecarea românilor în străinatate, trebuie create proiecte pozitive, mobilizatoare pentru români. Ceea ce încercăm noi să facem. Încerc să fac prin cooperările universitare, în domeniul laserului etc. Modernizând România, se dă de lucru creierelor româneşti, făcându-le să rămână aici. (...)

Rep.: Din punctul de vedere al Franţei, populaţia roma care provine din România reprezintă încă o problemă?

H.P.: Cred că vreţi să vă referiţi aici la problema delincvenţei. Da, problema delincvenţei în Franţa generată de cetăţenii români - şi în mod special generată de minori - este o serioasă îngrijorare.

Este o îngrijorare pe care astăzi o abordăm în prezent cu maximă seriozitate, alături de autorităţile române, care nu ignoră acest fenomen. Am aplicat toate metodele pentru a lupta împotriva acestei delincvenţe cu acordul autorităţilor române. De exemplu, foarte recent, săptămâna trecută, s-au reluat reuniunile grupului de lucru privind problemele minorilor, cu o delegaţie întreagă de la Ministerul de Interne, de la Ministerul Justiţiei. Mai avem, cum am spus deja, proiectele de schimb de magistraţi de legătură, cu poliţiştii români trimişi în Franţa. Există, deci, o serie întreagă de măsuri luate, cu acordul şi cu implicarea autorităţilor române pentru a lupta împotriva acestui trafic şi a delincvenţei, care este un fenomen real şi grav.

Rep.: A scăzut delincvenţa faţă de anul trecut? Anul trecut ne-am confruntat cu o criză.

H.P.: Nu a scăzut, ci este în creştere, Tocmai pentru că ştiam că e în creştere, am spus României „e nevoie să lucrăm pe această problemă”. Poliţia franceză a constatat o creştere permanentă care continuă. Iar acum suntem în situaţia de a lua măsurile de eradicare a fenomenului. Dar, atunci când există reţele întregi de traficanţi, este complicat. De pildă, la reuniunea de săptămâna trecut, s-a menţionat cazului unui minor care, în decurs de 2 luni, a fost prins de poliţie de 50 de ori.

Rep.: De 50 de ori?

H.P.: De 50 de ori! Era un specialist. Da, de 50 de ori a fost prins furând din poşetele doamnelor. Dar pentru că este minor şi are 50 de identităţi diferite este imediat lăsat în libertate. Din punctul meu de vedere, el este demn de un record în Guiness Book. Dar ceea ce mă mulţumeşte pe mine este faptul că putem coopera, iar autorităţile române răspund foarte bine, au înţeles că sunt probleme şi că trebuie să muncim împreună pentru a încerca să anihilăm aceste reţele.

Şi am vorbit doar despre problemele legate de copii, dar avem şi reţele de prostituţie, de trafic de femei.

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, repatrierea lor în România este singura soluţie?

H.P.: Nu. Deloc. Dimpotrivă, traficanţii trebuie să meargă la închisoare. Şi ei îşi pot ispăşi pedeapsa în România, în închisoare.

Rep.: Vă întrebam pentru că anul trecut a fost această criză în relaţia bilaterală...

H.P.: Vorbim despre două lucruri diferite. Eu vă vorbesc despre traficanţii pe care suntem pe cale să-i eliminăm prin metodele poliţieneşti. Reîntoarcerile românilor în România au fost voluntare. Sunt oameni care nu aveau mijloace de supravieţuire în Franţa şi care s-au întors aici, în România, pe banii statului francez.

Rep.: Comisia Europeană a criticat dur Franţa anul trecut.

H.P.: Ba deloc. Nu este adevărat. Informaţiile dumneavoastră sunt greşite. Nu a existat nicio critică din partea Comisiei Europene.

Rep.: Vă reamintesc declaraţiile comisarului Viviane Reding.

H.P.: Doamna Viviane Reding şi-a cerut scuze pentru ele. Nu, nu. Aici serviciul de presă vă poate oferi informaţiile corecte.

Rep..: A fost şi un început de procedură de infringement împotriva Franţei pe această temă.

H.P.: Da, care s-a terminat prin nimic. Prin absolut nicio măsură. Franţa a fost în deplină conformitate cu toate reglementările europene. A fost într-o conformitate deplină.

Rep.: Acum, câteva întrebări puternic legate de experienţele dumneavoastră aici, în România. Sunteţi ambasador de mai mulţi ani.

H.P.: O să mă întrebaţi dacă-mi plac sarmalele? Astea sunt întrebările rele.

Rep.: Nu. Ştiu că sunteţi ambasador aici de mult timp...

H.P.: De foarte mult timp, de prea mult timp. Am obosit pe toată lumea

Rep.: Vorbiţi-mi puţin despre relaţia dumneavoastră cu foştii miniştri, cu miniştrii actuali.

H.P.: Ce vreţi să vă spun? Am avut relaţii foarte bune cu ei.

Rep.: Care v-au fost cei mai buni parteneri de dialog.

H.P.: Nu, nu, nu fac paradă de miniştri români. Uitaţi, eu am relaţii nu numai cu foştii sau actualii miniştri. Am relaţii şi cu liderii opoziţiei, cu liderii de la putere, relaţii instituţionale, nu avem nicio problemă cu nimeni.

Rep.: Descrieţi puţin clasa politică.

H.P.: Nu pot să vă spun decât că avem relaţii foarte bune cu toată lumea. Cunosc bine şi foştii preşedinţi, şi puterea. şi opoziţia. Până la urmă, care-i rolul unui ambasador? Acela de încerca să aibă în faţa sa interlocutori de încredere, care să răspundă întrebărilor sale pentru a-şi informa Guvernul despre ceea ce se întâmplă. Ştiţi, eu nu fac Wikileaks. Nu sunt aici ca să descriu caractere ale unuia sau altuia, să le descriu personalitatea. Nu asta contează, ci calitatea relaţiilor, iar calitatea relaţiilor noastre este una bună. Faptul că sunt aici de mult timp mă ajută să înţeleg psihologia oamenilor şi să prezint lucrurile poate într-un fel diferit.

Rep.: Încercam să vă provoc să faceţi un portret al clasei politice româneşti. nu din punctul de vedere al ambasadorului. ci din punctul de vedere al străinului venit aici de mai mulţi ani şi care a cunoscut multă lume.

H.P.: Dar nu putem schimba lucrurile. Eu sunt ambasadorul, nu străin ca toţi ceilalţi. Nu sunt nici ziarist, nici caricaturist. (...)

Rep.: Aveţi locuri preferate în România?

H.P.: Locuri preferate? Sunt multe locuri diferite care îmi plac. Ce să vă spun ? Locurile în care am fost în vacanţă, de exemplu? Da, am fost la Mamaia, ca toată lumea. Am fost, ca toată lumea, şi în Bucovina. Şi la Târgu-Jiu. Şi aproape în toate locurile turistice. Există un loc în care nu am fost şi mi-aş dori să merg: la Porţile de Fier. Sper că va fi într-o călătorie viitoare.

Rep.: Dar ce credeţi despre turismul nostru?

H.P.: Dacă vreţi să vorbim despre potenţialul turismului românesc, ei bine, eu cred că România ar trebui să se orienteze spre un turism de calitate, nu spre un turism de masă. Pentru că trebuie foarte bine conservat mediul. România are un mediu particular, specific şi ar fi păcat să îl strice cu turismul de masă. Cred că ar trebui un turism de calitate, cu "case de oaspeţi", cu pensiuni, cu plimbări prin pădure, pentru a profita de floră şi de faună care sunt cu adevărat excepţionale. Şi trebuie evitată distrugerea acestora prin construirea de mari hoteluri foarte urâte, cum s-a întâmplat în anumite ţări.

Rep.: Şi cum vi se pare Bucureştiul ?

H.P.: Am şi scris despre Bucureşti. Eu iubesc enorm Bucureştiul şi de altfel toţi prietenii pe care i-am invitat aici au avut aceeaşi părere.

Rep.: Veţi reveni aici în vacanţă după ce veţi încheia misiunea?

H.P.: Dacă mă vor invita, am să vin.

Rep.: Dacă vă invită cine?

H.P.: Cei care mă apreciază.

Rep.: Pentru final aş vrea să revenim la ceva

HP: Nu la Schengen!

Rep.: Nu la Schengen. La ce spuneaţi cu războaiele. Pentru că ştiţi, avem mai multe tipuri de războaie. Primul dintre ele, cel din istorie şi schimbul de replici, de declaraţii dintre România şi Rusia

H.P.: Haideţi să vă zic. Azi, este nevoie ca Rusia să fie ancorată în Europa. Rusia este marele furnizor de gaze al Uniunii Europene şi avem nevoie ca ea să fie ancorată în Europa, trebuie să facem din Rusia un partener al UE. Şi să avem cu ea legături normale, pacifiste. Lucru care este în curs de realizare, pregătim dialogul Rusia-UE, avem nevoie să dialogăm cu Rusia pe numeroase subiecte. De exemplu, fratele meu e la Moscova şi conduce Veolia pentru Rusia. Rusia este o ţară care are enormă nevoie de investiţii ale Uniunii Europene. Avem nevoie să dezvoltăm economia mondială, economia europeană. Nu putem neglija această posibilitate de investiţie. Şi el lucrează zilnic pentru dezvoltarea investiţiilor franceze în Rusia. Nu mai suntem în epoca Războiului Rece. S-a încheiat. Cred că avem interesul să dezvoltăm dialogul cu Rusia. Rusia are interesele ei. Rusia are poziţiile ei, dar acesta nu este un motiv. Trebuie luate ca atare, dar ele nu constituie un motiv pentru a nu dialoga cu Rusia. Este foarte important să aducem Rusia cât mai aproape de UE, să rezolvăm anumite subiecte, ca de exemplu pe cel al Transnistriei. Nu vom reuşi acest lucru fără un dialog cu Rusia. Nu este uşor nici pentru Franţa. Ştiţi că nici Franţa nu a avut mereu aceleaşi poziţii cu Rusia, de exemplu în ceea ce priveşte Libia. Dar acum dialogăm, Rusia este un mare actor, trebuie să discutăm cu ea.

Rep.: Un alt război, Libia. Din perspectiva Franţei care sunt rezultatele acţiunii din Libia?

H.P.: Până acum am avut satisfacţii, avem şi aşteptări. Este o mare satisfacţie pentru noi faptul că pe plan diplomatic Consiliul naţional de tranziţie de la Benghazi este acum recunoscut de toată lumea ca un partener credibil de discuţie. Astăzi, toată lumea consideră că domnul Kadhafi trebuie să plece. Există chiar şi un mandat internaţional împotriva sa. Acestea sunt marile satisfacţii. Ştim că soluţia nu poate fi militară, ci politică şi cred că o soluţie politică avansează. Cred că Franţa şi Marea Britanie au fost motoarele în rezolvarea acestei crize.