Circa 3.000 de copii din România dispar anual de acasă, multe cazuri nu sunt raportate în 24 de ore

Directorul Centrului Român pentru Copiii Dispăruti şi Exploataţi Sexual FOCUS, Gabriela Coman, a declarat, miercuri, că numărul sesizărilor privind dispariţia copiilor a crescut începând cu anul 2008, de la 200 - 300 de cazuri pe an la peste 3.000 în prezent.

În 2009, departamentul de call-center al Centrului FOCUS a operat 34.620 de apeluri, reprezentând de 13 ori mai multe apeluri ca în 2008.

Centrul Român pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual a instrumentat, în patru ani de existenţă, 1.937 de cazuri de dispariţii, dintre care 89 sunt încă în lucru iar 1.848 au fost găsiţi.

Din numărul total de cazuri, 1.169 au fost fete. În ce priveşte mediul de rezidenţă al copiilor dispăruţi, 1.351 sunt din urban şi 586 din rural.

O parte dintre copiii dispăruţi au fost găsiţi în străinătate, cei mai mulţi în Italia (49) şi Spania (14).

În ce priveşte distribuţia pe regiuni a acestor cazuri, cele mai multe au fost în Muntenia (774), urmată de Transilvania (662), Moldova (386) şi Dobrogea (89).

"Din totalul de 1.937 de cazuri instrumentate, 1.778 (reprezentând 92 la sută din total) au fost plecări voluntare ale copiilor de acasă sau din sistemul de protecţie socială", a mai spus Gabriela Coman.

Ea a atras atenţia că în peste 40 la sută dintre cazuri părinţii anunţă Poliţia după 24 de ore de la dispariţie.

Un lucru îngrijorător este că cei mai mulţi minori dispăruţi fac parte din categoria de vârstă 12 - 15 ani, aceştia expunându-se unor riscuri extreme, pe care nu le conştientizează.

Potrivit Poliţiei Române, restul cazurilor vizează dispariţiile nevoluntare, accidentale (rătăcire la joacă sau la plimbare, accidente auto, înec) şi dispariţiile în circumstanţe alarmante, când copiii pot fi victimele unor infracţiuni.

Cauzele care favorizează dispariţia copiilor sunt nesupravegherea de către părinţi, aparţinătorii legali sau unităţile de ocrotire, lăsarea în grija bunicilor, părinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate sau lipsa unei comunicări autentice cu părinţii. Alte cauze favorizante sunt abandonul şcolar şi teama faţă de reacţia părinţilor în cazul acumulării de rezultate negative la şcoală, influenţa negativă a anturajului, situaţia economică precară a familiei şi conflictele cu părinţii.

În perioada estivală există cazuri în care adolescenţii pleacă de acasă, atraşi fiind de posibilitatea câştigării unor sume de bani din munca pe litoral.

Majoritatea copiilor dispăruţi sunt găsiţi de poliţişti în primele 24-48 de ore de la primirea sesizării. Şansele ca un copil dispărut să fie găsit scad odată cu trecerea timpului, de aceea este important ca sesizarea privind dispariţia unui copil să fie primită cât mai curând de la constatarea dispariţiei.

Începând cu anul 2007, în România funcţionează numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi - 116.000. Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de către orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene iar din acest an este funcţional şi un mecanism de alertă publică în cazul răpirii unui copil.