Tabără: Traian Băsescu îşi respectă partenerii, dar dacă faci greşeli e clar că nu te iartă

"De altfel, eu cred că, dincolo de ceea ce spun unii, preşedintele îşi respectă partenerii, dacă nu faci greşeli mari. Dacă faci greşeli, e clar că nu te iartă, nu? Şi e normal să fie aşa", afirmă Valeriu Tabără în interviu.

În ceea ce priveşte disputele din interiorul PDL, Tabără spune că majoritatea protagoniştilor sunt prieteni, iar "ceea ce se întâmplă acum este un mic diverstisment, nici măcar o stare conflictuală", deşi "campania este extrem de serioasă".

Ministrul apreciază că PDL se află "într-o situaţie extrem de inedită", deoarece, în mod obişnuit, conducerea partidului nu se schimbă decât într-un eşec electoral, "ori preşedintele Boc nu a trecut printr-un astfel de moment".

Valeriu Tabără susţine că Emil Boc nu le-a spus miniştrilor faptul că preşedintele Băsescu i-ar fi cerut demisia. "Emil Boc nu a spus chestiunea asta în faţa noastră, a Guvernului sau dincolo. (...) Îmi păstrez punctul de vedere pe care l-am spus cu ani în urmă: partidele serioase îşi numesc prim-miniştri preşedinţii partidului. Ei sunt cei care răspund de programul patidului. (...) Eu nu cred că partidul poate câştiga schimbându-şi premierul din mers, numai după faptul că, ştiţi, ne detaşăm de politica lui Emil Boc", consideră Tabără.

Ministrul Agriculturii vorbeşte în interviu şi despre mama sa, în vârstă de 81 de ani, care locuieşte la ţară şi are o pensie de 300 de lei, însă este "o mare susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu".

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără:

Reporter: Vom vorbi pentru început despre declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, care l-a criticat dur pe Vasile Blaga spunând că PDL nu poate fi condus de un caporal. Sunteţi politician vechi, ministru în Cabinetul Boc. Cum vedeţi dumneavoastră aceste declaraţii?

Valeriu Tabără: Cred că e vorba despre o luptă chiar dincolo de ce ne aşteptam noi, ca membri ai partidului, e o competiţie cu adevărat şi e luată extrem de în serios de către toţi candidaţii. În principal, desigur de cei care au cele mai mari şanse, respectiv Emil Boc şi Vasile Blaga. Cred că într-un astfel de moment nu putea lipsi preşedintele, care consideră că trebuie să-şi spună un punct de vedere mai ales că s-a şi speculat pe mai multe zone publice care ar fi putut fi punctul domniei sale de vedere şi, sigur, dânsul şi l-a spus în mod specific, nu a făcut excepţie de la modul de a se pronunţa şi, sigur, cu o anumită caracterizare pentru fiecare dintre cei doi candidaţi. Referitor la Emil Boc, a spus clar că este un partener din 2004, un partener cu care a construit şi va construi în continuare. A lăsat într-un anumit fel să se înţeleagă că dânsul merge spre zona premierului.

Rep.: Dar despre Vasile Blaga a spus că este un caporal. Îl vedeţi caporal pe Vasile Blaga?

V.T.: Vasile este un tip mai direct, întotdeauna, mai scurt în fraze, mai precis în acţiunile pe care le face. E un organizator bun şi nu se poate nega acest lucru, are o contribuţie importantă la evoluţia PDL-ului. Sigur că e vorba de două personaje extrem de puternice, care sunt Traian Băsescu, respectiv Vasile Blaga. Sunt convins că, dincolo de aceste cuvinte, dânşii vor putea colabora împreună. De altfel, şi unul şi altul au lăsat acest lucru să se înţeleagă, că este loc de colaborare, aşa cum întotdeauna a existat în PDL.

Rep.: Spuneţi că sunt două personaje extrem de puternice Traian Băsescu şi Vasile Blaga. Emil Boc nu este un personaj la fel de puternic?

V.T.: Cred că Emil Boc este într-un anumit fel mai elegant în a se adresa. Este şi premier, este şi omul care trebuie să facă faţă nu numai problemelor din perioada campaniei din propriul partid, să nu uităm conduce o coaliţie, de altfel şi-a asumat răspunderea pentru două legi extrem de importante în Parlament şi care au nevoie de a fi susţinute. Se ştie că numai PDL singur nu poate să susţină aceste legi. Ori, Emil Boc a câştigat destul de multă experienţă în negocieri şi mai ales în a traversa momentele extrem de dificile, dacă luăm numai cele 13-14 asumări de răspundere guvernamentală, care spun ceva, experienţă, dar aş spune că şi o toceală de nervi care trebuie să ţi-i calmezi, să te aşezi la masă, să negociezi chiar şi atunci când ai puţine şanse. Şi, din fericire, Boc a câştigat extrem de multe partide, să spunem noi aşa, de negocieri şi momente.

Aş mai spune încă un lucru: noi ne găsim într-o situaţie extrem de inedită. În mod obişnuit, conducerea partidului nu se schimbă decât într-un eşec electoral, ori preşedintele Boc nu a trecut printr-un astfel de moment. Am traversat un moment de criză, într-un moment în care a trebuit să luăm nişte măsuri care nu întotdeauna au fost foarte populare. Iată că este un moment în care, sigur, timid, dar se văd rezultate pozitive. S-ar putea ca în câteva luni rezultatele să fie semnificative. Este un merit al celui care a putut să ducă un partid politic fără pierderi foarte mari, de fapt sunt nesemnificative, şi mai mult, traversând un moment parlamentar dificil, pentru că, iată, în Senat ne găsim la o limită foarte mică de majoritate, în Camera Deputaţilor de asemenea. Trebuie să ai un anumit joc, să spunem de glezne şi de minte ca să poţi să traversezi anumite momente. Pentru că e o diversivitate de opinii, inclusiv în zona colegilor parlamentari, unde nu de puţine ori erau probleme inclusiv în înţelegerea unor măsuri pe care Guvernul în care PDL-ul este reprezentativ trebuia să le ia.

Rep.: Cum vedeţi, cum simţiţi această campanie internă din partid?

V.T.: Eu vin mai puţin în contact cu partidul, prin prisma activităţilor mele de ministru. În puţine cazuri în care discutăm politică, de cele mai multe ori mă regăsesc în faţa propriilor parlamentari, legat de anumite probleme care probabil nu funcţionează cum aş dori eu în teritoriu. Am încă insule în ţară în care nu au fost achitate subvenţiile. Suntem în elaborarea unor decizii de agricultură şi în care de consultăm cu colegii parlamentari. În acelaşi timp, eu ţin legătură în general, dar n-aş spune că sunt foarte angrenat în aceste campanii. Oricum, ele se duc extrem de serios, mult mai serios decât au fost făcute cu alte ocazii în care PDL şi-a ales conducerea.

Rep.: Ce înseamnă „serios”?

V.T.: În primul rând, fiecare dintre cei doi sunt angajaţi cu trup şi suflet în competiţie, pentru a câştiga aceste alegeri. Şi nu este vorba de o competiţie de formă. E clară. Şi, dacă vreţi, eu aş reveni şi la afirmaţiile pe care le-am făcut în urmă cu 7-8 zile, în care spuneam că 80% din membrii partidului şi-ar fi dorit o armonizare a poziţiilor celor doi, pentru că eu, de pildă, şi o spun cu toată sinceritatea, cred în aceşti lideri. Sunt cu adevărat nişte lideri de partid, pornind de la Sorin Frunzăverde, căruia nu i se pot lua meritele în ceea ce a însemnat aducerea PDL spre zona de dreapta politică, în ceea ce a însemnat integrarea în Partidul Popular European şi în acelaşi timp, sigur, şi Vasile Blaga ca şi ceilalţi lideri. Dincolo de anumite păreri exprimate în media de anumite grupuri sau de opoziţie, ei sunt totuşi lideri puternici ai unui partid, poate ai celui mai puternic partid la această dată din România.

Sigur că a trebuit să traversăm un moment care nu s-a repetat din 90 încoace. Nici Convenţia Democrată nu a trecut prin aşa ceva, pentru că Convenţia Democrată nu a putut să ducă la bun sfârşit programul propriu cu care a venit la guvernare. PDL a fost pus în situaţia să-şi schimbe programul, să se adapteze la ceea ce a însemnat o criză, o criză care a fost extrem de greu de pătruns de a cunoaşte absolut toate elementele, care iată au izbucnit, au explodat practic în societatea românească. Şi nu numai. Pentru că nu ne găsim într-o criză politică sau într-o criză generată de anumite măsuri politice, ci sunt măsuri luate datorită unei crize în România din multitudinea problemelor care au fost create în zona celor mai mari puteri economice ale lumii. SUA, inclusiv Germania nu au scăpat de aşa ceva, de momentul acesta al crizei, şi, sigur, cred că cu atât mai mult cu cât la noi nu au funcţionat anumite instituţii, inclusiv ceea ce înseamnă elementele de prognoză.

Eu cred că într-o societate, mai ales în evoluţie, trebuie să ai elementele de prognoză şi de previziune, ori la noi au fost momente în care n-ai ştiut exact, de la preşedinte şi până la ultimul parlamentar, n-ai ştiut efectiv care va fi evoluţia peste o lună sau două. De multe ori eu cred că parlamentarii au tratat cu multă uşurinţă anumite decizii, mergând mereu spre ceea ce însemna elementul esenţial, obiectivul esenţial care este votul, şi nu este simplu să te desprinzi de acest obiectiv şi să te duci în realitatea în care trăieşte cetăţeanul zi de zi.

Rep.: Cum vedeţi implicarea preşedintelui Traian Băsescu în această campanie internă din PDL, faptul că susţine un candidat, pe Emil Boc, şi îl critică pe celălalt, pe Vasile Blaga?

V.T.: Cred că preşedintele a răspuns, nu s-a implicat direct, a răspuns unor afirmaţii. Şi ştiu sigur că ele au fost făcute. Şi atunci a vrut să rupă această chestiune. De fapt, el s-a şi referit la o concluzie, sper că am auzit bine aseară - am prins foarte puţin, am venit mult mai târziu în faţa televizorului - şi a vrut să clarifice situaţia ambiguă care s-a creat. Adică, a spus „am fost partener, sunt partener în continuare”, s-ar putea ca anumite dispute care au avut loc să fi creat această tendinţă a preşedintelui de a spune un anumit punct de vedere faţă de colegul Vasile Blaga.

Rep.: Nu este destul de aproape graniţa între a răspunde unor afirmaţii şi a te implica?

V.T.: Sigur că momentul de ieri (duminică – n.r.) nu este unul fără urmări. Vocea preşedintelui este una puternică, pentru că până la urmă elemente esenţiale de abordare politică a guvernelor Boc, inclusiv a grupurilor parlamentare, au mers pe idei care au fost susţinute în totalitate de preşedintele Traian Băsescu. Să nu uităm că preşedintele chiar şi-a asumat anumite poziţii pe care Guvernul nu le... anumite poziţii pe care nu se ieşise. Cu aproape doi ani în urmă a apărut acea ieşire a preşedintelui la Cotroceni care s-au făcut previziunile cele mai bune, după care Guvernul şi întregul partid a trebuit să le pună în practică. Eram obligaţi să le punem în practică. E greu să spui că iese cineva să facă rău. Uitaţi-vă la ţările care n-au reuşit să ia măsurile la timp. Eu cred că dincolo de ce înseamnă disputa şi până la urmă faptul că mulţi oameni din această ţară au suferit datorită acestor decizii, dar cred că momentul acesta al suferinţelor a trecut. Şi eu cred că va veni un moment de reaşezare, de normalitate. Să nu uităm, după părerea mea, a fost mai gravă afirmaţia fostului premier Adrian Năstase, în plin avânt economic, că românii să plece spre străinătate să aducă valută. Sunt de notorietate acele îndemnuri de a pleca la muncă în străinătate să descongestioneze economia naţională, prin 2003 dacă nu mă înşel. (...)

Eu cred că ieşirea preşedintelui şi mai ales faptul că dânsul a afirmat că nu va mai lua altă poziţie, însă a avertizat că trebuie să rămână pe poziţia pe care o are şi căreia i-o conferă Constituţia. Repet, nu fără să aibă curajul să spună «da, domn’e, eu am colaborat excelent în 2004 cu Emil Boc» şi într-adevăr a fost un parteneriat care a funcţionat după părerea mea cel mai bine după 1990. Pentru că nici în perioada Iliescu, Văcăroiu...

Rep.: Un partener foarte bun pentru preşedintele Traian Băsescu?

V.T.: N-aş spune pentru preşedinte. În mod sigur şi pentru preşedinte, dar în abordarea unor programe grele, ori disfuncţionalitatea între instituţiile statului, ale Executivului, între Preşedinţie, respectiv Guvern ar fi fost o catrastrofă mare. Gândiţi-vă ce s-a întâmplat în timpul Convenţiei Democrate, acea dispută între preşedintele Constantinescu şi premierii pe care i-a avut, exceptându-l pe domnul Isărescu, în ultima etapă, dar şi cu domnul Ciorbea au fost probleme şi cu Radu Vasile au fost probleme, de un anumit tip. Poate că sunt chestiuni care nu sunt prevăzute în Constituţie.

Rep.: Apropo de această dispută despre care vorbiţi pe timpul CDR între preşedinte şi premier. S-a tot vehiculat, au existat tot felul de zvonuri, dumneavostră faceţi parte din Cabinet şi ştiţi mai bine, s-a tot vehiculat faptul că preşedintele i-a cerut premierului Emil Boc să-şi dea demisia din funcţia de prim-ministru.

V.T.: Eu am spus atunci, la grupurile parlamentare, probabil că n-a fost înregistrat, eu am spus atunci că momentul nu era pentru a demite sau a-i cere lui Emil Boc să-şi dea demisia.

Rep.: Dar a existat acest moment în care preşedintele Traian Băsescu i-a cerut premierului să-şi dea demisia?

V.T.: N-aş putea să vă spun. Niciodată Boc nu a spus chestiunea asta în faţa noastră, a Guvernului sau dincolo. În Guvern, chiar l-am admirat atunci când era dezbaterea cea mai mare în presă pe demitere ş.a.m.d., cu destul de mult calm a condus Guvernul în evaluarea unor iniţiative legislative extraordinar de dificile. Nu ştiu de câte ori n-am dezbătut Codul Muncii, Legea salarizării în învăţământ, Legea educaţiei. Eu aici am admiraţia faţă de Boc, pentru că, chiar dacă de afară erau nişte presiuni cărora nu oricine le poate face faţă foarte uşor, şedinţele de Guvern au fost şedinţe de o analiză impecabilă şi eu aş spune cu rezultate foarte bune pentru legi, chiar dacă au unele mici fisuri, sunt legi excelente care au venit, sunt legi de reformă.

Rep.: După părerea dumneavoastră, ar trebui separată funcţia de prim-ministru de cea de preşedinte de partid?

V.T.: Îmi păstrez punctul de vedere pe care l-am spus cu ani în urmă: partidele serioase îşi numesc prim-miniştri preşedinţii partidului. Ei sunt cei care răspund de programul patidului. Eu cred că două mandate au fost la acest nivel. Şi Năstase, dar Năstase mai avea şi alţi şefi pe lângă el. Tăriceanu şi cu Emil Boc rămân responsabilii pentru politicile pe care le-au dus în perioada de gestionare a Guvernului. Cred că numai atunci îl poţi judeca corect pe Emil Boc, când şi-a încheiat mandatul şi când te-ai prezentat cu un mandat încheiat şi cu un program pe care ţi l-ai asumat în alegerile parlamentare în urma cărora ai putut să devii prim-ministru şi ai format Guvernul, pentru acest program ţi-ai asumat răspunderea în faţa cetăţenilor, după care te duci să culegi aprecierile. Dacă ele sunt pozitive, poţi continua pe o treaptă superioară, dacă nu, atunci se impune chiar înlocuirea preşedintelui, aşa cum este cazul în ţările cu tradiţie democrată, cazul Marii Britanii, în Germania. (...)

Eu cred că Emil Boc poate fi apreciat ca rezultat, după un scrutin electoral. Eu nu cred că partidul poate câştiga schimbându-şi premierul din mers, numai după faptul că, ştiţi, ne detaşăm de politica lui Emil Boc. Eu fac parte din acest Guvern, n-aş putea spune că sunt un prieten, un apropiat a lui Boc, sincer nu sunt, sunt momente de discuţii în special pe probleme de agricultură, dar responsabilitatea acestui program şi-a asumat-o cu destul de multă forţă.

Rep.: Cu alte cuvinte, până după alegeri...

V.T.: Eu nu împărtăşesc acest punct de vedere, de schimbare a premierului. Trebuie să-şi ducă responsabilitatea până la capăt. E o asumare a unei oferte electorale din 2008, noi va trebui să o finalizăm. Că între timp s-au făcut reajustări la acest program, din motive obiective, dintr-o situaţie care a fost reală şi de care nu este responsabilă doar o persoană politică şi chiar un partid politic. E un ansamblu de probleme, care s-au manifestat în societatea românească, în economia românească. Emil Boc trebuie să ducă acest program şi să arate „da, am putut duce până atunci angajamentele, de acolo am avut alte angajamente care de asemeni le-am realizat şi în acelaşi timp aceste angajamente”. Eu sunt convins că 2011 va fi la acel obiectiv de 1-1,5 la sută creştere şi acest lucru este extrem de important pentru societate. Să nu uităm reformele acestea importante din sănătate şi, chiar dacă ministrul Cseke, după părerea mea unul dintre cei mai buni miniştrii, un tip tânăr care şi-ar putea rata cariera politică, e convins că ce face acum va fi un rezultat pozitiv în reforma din sănătatea românească în anii viitori.

Rep.: Deci, Emil Boc ar trebui să-şi ducă mandatul până la capăt?

V.T.: Absolut. Emil Boc ar trebui să-şi încheie mandatul, mandat de 4 ani, cu un program teribil de greu şi angajamentul PDL în oferta electorală n-a fost unul simplu, dar pe parcurs au apărut alte pietre de moară care au fost ridicate şi urnite din loc.

Rep.: Chiar dacă ar pierde preşedinţia PDL, să zicem, tot ar trebui să-şi după mandatul de premier până la capăt?

V.T.: Atunci este o chestiune legată de poziţia PDL. Însă, părerea mea este că Emil Boc va continua şi în calitate de preşedinte, şi în calitate de premier.

Rep.: Există riscul scindării PLD în cazul în care ar ieşi Vasile Blaga preşedinte al partidului?

V.T.: Nu cred. Eu îi cunosc pe lideri, chiar dacă ei sunt mai aprigi uneori, e o unitate în diversitate, se potrivesc aceste două sintagme la nivelul conducerii PDL. Se cunosc de prea mult timp. Marea majoritatea dintre ei sunt prieteni, ceea ce se întâmplă acum este un mic diverstisment, aş spune, nici măcar o stare conflictuală, chiar dacă, spuneam, campania este extrem de serioasă. Dar cred că este extrem de important de urmărit ce înseamnă democraţia şi dezbaterea dintr-un partid politic, care este cea din actualul PDL.

Rep.: Ceea ce se întâmplă este „un mic divertisment”, spuneţi dumneavoastră, între cele două tabere?

V.T.: La o primă vedere. Pentru că, vă spuneam că dincolo de acest divertisment pe care îl tratează unii ca divertisment, problema este extrem de serioasă, iar competiţia este una extrem de aprigă, să nu spun dură. Dacă şi preşedintele a avertizat asupra unui mod de comportament şi sunt convins că această poziţie a preşedintelui a venit ca un element de corecţie.

Rep.: După părerea dumneavoastră, preşedintele s-ar teme de Vasile Blaga, n-ar mai găsi partenerul la fel de loial şi de potrivit?

V.T.: Părerea mea este că preşedintele, dincolo de ceea ce a însemnat această voce un pic mai dură, şi-a păstrat o apreciere deosebită, repet încă o dată, faţă de un partener care în momente dificile a fost un partener serios pentru preşedinte, în momente dificile, grele. Să nu uităm că şi preşedintele a trecut printr-un moment de suspendare, atacurile împotriva Preşedinţiei şi a preşedintelui sunt în continuare puternice, sunt exprimări de poziţie. Premierul şi Guvernul au fost un sport pentru preşedinte. Nu cred că preşedintele a uitat. De altfel, eu cred că, dincolo de ceea ce spun unii, preşedintele îşi respectă partenerii, dacă nu faci greşeli mari. Dacă faci greşeli e clar că nu te iartă, nu? Şi e normal să fie aşa. În politică nu trebuie să fie prietenia sau alte sentimente legate de o anumită persoană, politica îţi cere uneori să sacrifici.

Rep.: Credeţi că ar trebui schimbate sigla partidului, denumirea partidului?

V.T.: PDL s-a dus clar spre dreapta şi numeni nu mai poate nega, decât cei care nu vor să privească sau cei care nu vor să facă analiza corectă. Şi aici este meritul multor lideri ai PDL, începând cu preşedintele Băsescu. Eu am avut ocazia să fac parte din Biroul Permanent al PDL la vremea aceea şi ştiu cât efort s-a făcut atunci când s-a schimbat orientarea PDL. O deschidere foarte puternică pentru Sorin Frunzăverde, au mai fost şi alţi membri ai partidului care au acţionat şi au lucrat în relaţiile cu Partidul Popular. Şi sigur că sunt din însemnele partidului care trebuie să fie adaptate în continuare sau în pasul următor spre ceea ce înseamnă poziţia doctrinară şi de program a PDL.

Rep.: Cum vedeţi cea de-a treia candidatură, cea a domnului Paleologu, pentru şefia PDL?

V.T.: Într-un sistem democratic, mă surprind că nu sunt mai multe candidaturi. Domnul Paleologu este un politician de un anumit tip, de un anumit stil, de o anumită strategie şi, sigur, a venit cu o ofertă de moţiune pe care probabil o va aprecia mai mult sau mai puţin Convenţia Naţională a partidului.

Rep: Are şanse?

V.T.: E şansa candidatului. Orice candidat care pleacă la drum, pleacă cu şansa lui. Sigur că bătălia se dă, în opinia mea, între cei doi lideri, şi e normal să fie aşa. În mod sigu,r vor capta atenţia membrilor de partid şi, iată, filialele sunt destul de individualizate în ceea ce priveşte susţinerea celor doi candidaţi.

Rep.: Aş vrea să vă întreb legat de agricultură şi legat de ceea ce spunea preşedintele Traian Băsescu, care a afirma: „când vom învăţa că trebuie să muncim opt ore, când vom învăţa să nu mai lăsăm 3 milioane de hectare nemuncite, că nu vin miniştri să cultive pământul, când vom învăţa că decât să stăm la cârciuma satului mai bine mă duc şi bag plugul în hectarul jumătate din spatele casei” ...

V.T.: Am o singură corecţie, pentru că eu am dat de vreo zece zile ceea ce am spus în urmă cu vreo două săptămâni, la o întâlnire cu fermierii, am spus atunci, după observaţii, pentru că am format ochiul câmpului nu numai din avion, ci şi atunci când trec peste câmp, să spun că anul acesta nu mai avem 3 milioane teren necultivabil, ci coborâm sub un milion. Deci, mult sub un milion va rămâne teren necultivat, vorbesc din arat. Pentru că ani de zile la suprafaţa despre care a vorbit preşedintele, şi aş spune că în parte are dreptate. Foarte multă lume de la nivelul satului ajunsese să-şi cumpere strictul necesar, inclusiv pătrunjel şi roşii din butic, de la butic unde era o secvenţă cu câteva lădiţe de zarzavat. Sau cei mai tineri să nu cunoască foarte bine aceste plante, care trebuie să se regăsească inclusiv în glastrele din apartament. Se ştie că foarte mulţi au un ghiveci cu frunze de pătrunjel, ca să fie pătrunjelul proaspăt. Şi pe mine m-a surprins în multe sate şi în special în Banat, în anii trecuţi am avut suprafeţele cele mai mari necultivate într-o zonă cu un potenţial excepţional. De cele mai multe ori vorbesc cei care n-au pus mâna pe sapă, şi vorbesc de zona rurală, să nu uităm că spre zona rurală PDL a orientat acea pensie socială, cred că a fost unul dintre beneficiile cele mai mari despre care se vorbeşte prea puţin, pensia ţăranilor. Se ştie că ea nu provine din contribuţie, ci direct de la bugetul de stat, şi eu sunt şi am fost unul dintre susţinători. Şi nu e vorba de a da ceva gratuit acestor oameni care au dat atât de mult ţării înainte de 89. Dacă ne gândim cum a fost risipită producţia agricolă şi câte probleme avea atunci de neaprovizionare, iar ei care lucrau pentru 3-4 lei pe zi sau pentru 150 kg de grâu pe an, aceşti oameni au dat până la urmă o pâine pentru toată ţara. Nu poţi acum să le spui că le iei pensia, dar în acelaşi timp nu se justifică să ţii pământul doar aşa, ca să am nu ştiu câte hectare. El trebuie să fie introdus în circuitul productiv, pentru că este până la urmă nu bun propriu, este un bun naţional. Pământul face parte din aceste bunuri care, chiar dacă sunt în proprietate privată, cu consecinţele proprietăţii, el are totuşi consecinţele naţionale, modul de folosinţă al lui.

Din păcate, eu aş spune că în România se lucrează cel mai puţin şi susţin punctul de vedere al preşedintelui, nu pentru a mă asocia cu dânsul. Gândiţi-vă că începem ziua, săptămâna de lucru luni la amiază şi o terminăm poate joi la amiază, nu vineri la amiază. Cred că suntem la nivel european ţara care lucrează ca timp util cel mai puţin şi aici aş spune mai mult referindu-mă la sectorul public, nu la cel privat.

Rep.: Şi parlamentarii încep luni după-amiază şi termină miercuri la prânz.

V.T.: Da, e valabil pentru toată lumea, pentru toate instituţiile publice. Nu mă feresc. Parlamentul numai în România are sincopele lui datorită disputelor care sunt, însă problema mare este productivitatea. Pentru că eu am păţit-o, să spun aşa, în ghilimele, în perioada aceasta de aproape opt luni de ministeriat. Dacă economia sau celelalte sectoare nu asigurau suficiente venituri, nu ălea erau de vină, era ţăranul de vină că vinde mai scump. Eu nu pot să împărtăşesc un asemenea punct de vedere. Şi aş spune că anul acesta, ţinând această protecţie, în ghilimele, asupra producătorului de materie primă, că este animală sau vegetală, a fost de altfel succesul pieţei şi al producţiei agricole româneşti din 2010. Se ştie că au crescut exporturile foarte bine. E un pas excepţional, importurile doar cu 2%, iar deficitul comercial de produse agro-alimentare s-a redus la jumătate (...)

Orice om din România, la potenţialul pe care îl are, nu trebuie să rabde de foame. Este o anomalie să rabzi de foame, şi iar revin la chestiune că mai zilele trecute, înainte ca preşedintele să iasă public, discutam cu un prieten de-al meu, trecând printr-o comună în care de dimineaţă de la opt şi până seara la zece crâşma e plină. Deci, crâşma e plină. Dacă te duci la Ianova - dau acum exemplu locul unde stă mama şi unde merg şi eu de vreo 40 de ani - să cauţi pe cineva să sape în grădină pentru o sută de lei pe zi plus masă, plus mâncare, nu găseşti. Da’ la birt e prezentă lumea. Asta e o vină şi a noastră, pentru că zona rurală nu va trăi şi nu va evolua chiar dacă vor fi producţii mari. Acolo trebuie să găseşti şi activităţi care să ducă dincolo de ce înseamnă activităţi sezoniere agricole. Grâul îl recoltezi în luna iunie-iulie. Păi ce faci până în octombrie, mă duc la birt? Ce fac? Ar trebui să avem acea perioadă ocupată. Şi este acea experienţă a Ţărilor de Jos, Belgia de pildă, care pentru perioada respectivă a găsit tot activităţi în agricultură, de pildă în serii solare, un fel de legume-fructe. Deci, acest lanţ de activitate în zona rurală se impune să-l dezvolţi şi cred că la acest lucru s-a gândit preşedintele, preşedintele s-a gândit la ceea ce înseamnă elementul esenţial al rezultatului economic şi aici cred că poate fi judecat Guvernul Boc, creşterea productivităţii muncii. Asta înseamnă şi calitate şi cantitate, înseamnă tehnicitate şi înseamnă seriozitarea celui care produce bunul respectiv.

Rep.: Vor fi sancţionaţi cei care nu vor lucra terenurile agricole? Vă gândiţi la aşa ceva?

V.T.: Nu cred că va mai fi nevoie. Deci, dacă problemele merg aşa cum au început să meargă, şi suprafeţele devin nesemnificative, nu se impune sancţiune. O sancţiune s-ar putea impune atunci când terenurile agricole pot să fie neîngrijite, şi asta e valabil şi pentru unii primari, e valabil şi pentru unele instituţii ale statului, de-a lungul căilor ferate, de-a lungul şoselelor, locuri publice care n-au fost igienizate. Sau pe şosea, aţi văzut că se curăţă o jumătate de metru de-o parte şi de alta. Acolo nu e vorba numai de o vegetaţie, este vorba despre o sursă de prejudiciu, de o sursă extraordinară de prejudiciu care se aduce agriculturii, pentru că pe acest prejudiciu apar boli, apar dăunători care înseamnă costuri ale tratamentului, înseamnă poluare. Oriunde în lume nu vezi suprafeţe cu ciulini, nu poţi să lucrezi, nu trebuie să te duci să pui terenul în circulaţie pentru ca el să ajungă să producă. Astfel, trebuie să ştii sigur că pâinea de pe masă ţi-o pune altcineva şi o vrei şi ieftină. Deci, eu nu-mi lucrez terenul, nu fac producţie, dar aştept să-mi vină foarte ieftine produsele. Nu e o relaţie din cele mai normale. Şi, repet, din acest punct de vedere, preşedintele a avut dreptate, avem mari probleme cu ceea ce înseamnă timpul util de muncă, efectiv folosit pentru producerea unui bun şi apoi câte bunuri produc în acel bun util de muncă şi ce calitate dau ei produsului respectiv, este vandabil în piaţă sau nu este, nu-l produc pentru a fi pe stoc. Şi apoi urmează un lucru, este respectul între ramurile economice, că de multe ori văd tratată agricultura la marginea economiei.

Rep.: Tratată de către cine la marginea economiei?

V.T.: N-aş vrea acum să spun. O parte cu cei care am lucrat o viaţă, deşi nu vroiam să mă fac agronom, vroiam să mă fac altceva, dar odată ajuns agronom, unii dintre colegii mei îmi spun că mă duc undeva spre fundamentalism şi credinţa că agricultura României este cu un potenţial formidabil, dar o spun că de cele mai multe ori agricultura nu a fost tratată la nivelul, nu de prinţesă, dar oricum de primadonă, pentru că oricare dintre marile state ale lumii industrializate şi, imediat după război, dacă vă uitaţi cu atenţie la măsurile luate de Germania sau Japonia, au fost legate de agricultură. Agricultura dă siguranţă, dă stabilitate, îţi dă timpul necesar de a gândi normal. Dar eu gândesc că n-am ce pune pe masă copiilor, mai pot gândi normal, indiferent cât aş fi de lucid?

Rep.: Guvernul Boc tratează agricultural la nivel de primadonă?

V.T.: Fără a fi o relaţie specială nici cu ministrul Finanţelor, dacă n-ar fi fost deschiderea astă toamnă să dăm bani imediat către agricultori, n-aş fi avut certitudinea şi nici rezultatele de la sfârşitul anului. Să nu uităm că în anul 2011 am plătit pentru 2010 aproape tot până în luna martie, peste 90% din bani sunt în conturile fermierilor şi unii din aceşti bani sunt în câmp deja, materializat în sămânţă, în erbicide, în îngrăşăminte, de-asta arată câmpul mai bine ca oricând. Pentru că prima problemă pentru fermieri este să aibă sursa financiară. Şi asta a făcut Boc la sfârşitul anului 2010, cel puţin eu de când sunt ministru, pe problema legată de fermieri, de producţia agricolă românească n-aş putea să mă plâng. Şi acum toţi banii, pentru zonele defavorizate avem deja toate controalele făcute, sunt finalizate şi eu cred că până la sfârşitul lunii mai să dăm aceşti bani.

Rep.: Să înţeleg că agricultura primadonă nu este, dar ce este?

V.T.: A devenit o chestie serioasă, cel puţin faţă de cum a fost tratată până acum. Noi avem alte probleme pe agricultură, cum sunt îmbunătăţirile funciare, pentru că avem multe probleme acolo nerezolvate (...)

Rep.: Domnule Valeriu Tabără, sunteţi politician vechi, sunteţi pentru a doua oară ministru al Agriculturii, dacă s-ar scrie într-o carte de istorie, dacă ar fi scris numele dumneavoastră şi copiii şi generaţiile viitoare ar citi despre dumneavoastră, ce aţi vrea să fie scris?

V.T.: Că am ţinut la agricultura României şi am făcut-o cu tot sufletul. Foarte puţini ştiu că eu am pierdut enorm din veniturile mele, nu mai am dreptul să conduc programe, inclusiv lângă studenţi nu mai pot sta acum. De la Parlament am pierdut enorm de multă linişte şi, dacă nu era această obligaţie pentru fermierul român, căruia eu am îndrăznit mereu să-i dau sfaturi şi am făcut-o public, în calitate de profesor, de agronom cu experienţă, în calitatea mea de vicepreşedinte al Academiei Silvice, am scris cărţi. Aş fi extrem de mulţumit să-mi spună „ministrul respectiv şi-a făcut datoria faţă de agricultură, că tot ceea ce a spus şi nu a reuşit să facă trebuie făcut”.

Eu am venit în Ministerul Agriculturii ca o datorie, şi nu ca o plăcere. Sigur că în primul mandat mi-au făcut plăcere două lucruri: că-ţi încununezi o carieră, o meserie, un agronom să ajungă de la inginer agronom, sigur eu eram profesor conferenţiar în 1997, cercetător şi să ajungi ministru, ce vrei mai mult, pentru o carieră profesională? Şi am fost un ministru bun (...)

Rep.: În timpul mandatului dumneavoastră sau după acest mandat vor mai fi situaţii în care ferminerii să iasă în stradă să-şi ceară drepturile?

V.T.: Mi-aş dori să nu iasă. La mine, cu o mică excepţie, ministerul a fost ocolit, nu au fost probleme, pentru că am un dialog aparte cu ei. Sigur că există şi în zona lor nuanţele politice, le înţeleg, trecem peste ele, dar în general structurile profesionale mari sunt de dialog şi am construit împreună. Foarte importantă a fost relaţionarea cu sistemul bancar. Dacă până la venirea mea erau relaţii încordate, acum lucrez bine cu băncile, cu cele două fonduri de garantare.

Rep.: Deci, nu vor fi cazuri de fermieri care să iasă în stradă să-şi ceară drepturile?

V.T.: Eu spun că nu. Numai dacă partidele se joacă într-un anumit fel. Dar eu bănuiesc că pe agricultură nu. În rest, partidele au pe ce să se dispute. Nu poţi băga mâna în buzunar, cum le spun foarte multor fermieri, mamei mele care are pensie de 300 de lei şi plăteşte toate impozitele, dar mie nu-mi plăteşte impozitul la stat nici măcar simbolic.

Rep.: Şi mama dumneavoastră nu critică Guvernul pentru că are o pensie doar de 300 de lei?

V.T.: Nu. Mama a fost întotdeauna o susţinătoare a mea, orice am făcut. Este o mare susţinătoare a domnului preşedinte Băsescu, se ceartă încă în jur şi ea, la 81 de ani, este extrem de lucidă, vede greutăţile în stilul ţărăncii care a dus o viaţă dificilă şi grea pe umeri. Şi prinde foarte uşor ceea ce înseamnă disputele astea care n-au nimic cu esenţa.

Rep.: Vă critică uneori?

V.T.: Absolut. Mă critică în primul rând din punctul de vedere al meseriei. Mama este întotdeauna cea mai bună agronoamă din casă.