Preşedinte ICCJ: Noile Coduri - acte normative de care depinde eficienţa justiţiei

"În orice societate democratică, codurile - fie că vorbim despre cele care cuprind normele substanţiale civile sau penale, fie că vorbim despre Codurile de procedură civilă sau penală - reprezintă şi trebuie să reprezinte fundamentul legislaţiei unui stat democratic, trebuie să reprezinte elementul de stabilitate, spun eu, de continuitate a legislaţiei statului respectiv, trebuie să reprezinte totodată acel ansamblu, acel corp de norme juridice cu care toate celelalte acte normative emise în cadrul statului respectiv de către autoritatea legiuitoare, trebuie să se coreleze, să se armonizeze", a susţinut judecătoarea Livia Stanciu, în cadrul seminarului "Pregătirea implementării noilor coduri: instituţii noi procesual-penale", unde au participat judecători şi procurori.

În opinia judecătoarei, Codurile de procedură civilă sau cel de procedură penală, care guvernează sistemul juridicar în ansamblul său, "reprezintă acte normative de o importanţă covârşitoare de care depinde în foarte mare măsură, atât respectarea dreptului la un proces echitabil, cât şi judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, aspecte care reprezintă comandamente actuale ale instanţelor judecătoreşti în ansablu, ale parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti de care depinde eficienţa întregului sistem judiciar".

"În ultima perioadă cu toţii vorbim, dezbatem, discutăm despre modernizarea procesului judiciar în ansamblul său şi desigur astăzi discutăm despre modernizarea procesului penal, în principal. Vorbim, de asemenea, despre garantarea la nivelul standardelor europene a drepturilor procesuale recunoscute părţilor, vorbim despre asigurarea celerităţii judecării cauzei, a caracterului unitar al jurisprudenţei şi încercăm să găsim metode pentru realizarea acestor obiective. Consider că aceste obiective reprezintă obiective prioritare ale unui Cod de procedură penală, ale unui nou Cod de procedură penală şi pot să o spun cu toată convingerea, cu convingerea practicianului, care pe parcursul a peste 30 de ani am desfăşurat activitate şi ca judecător, dar şi ca procuror. Legea 135 din 1 iulie 2010 - lege de adoptare a noului Cod de procedură penală, pe care astăzi îl supunem noi dezbaterii, a reuşit şi reuşeşte într-adevăr să atingă aceste comandamente", a spus Stanciu.

Preşedintele ICCJ a invocat instituţiile noi introduse în Codul de procedură penală, care, în opinia sa, contribuie în egală măsură atât la modernizarea procesului penal în ansamblul său, cât şi la asigurarea eficienţei procedurilor judiciare.

Un prim element de noutate a Codului de procedură penală îl reprezintă acea instituţie a separării funcţiilor judiciare. "Vorbim despre o separare a funcţiei de urmărire penală, de funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, vorbim despre o funcţie distinctă de verificare a legalităţii trimiterii în judecată sau a netrimiterii în judecată dispusă de către procuror şi distinct de toate acestea de o funcţie judiciară de judecată", a explicat şeful instanţei supreme.

În mod corespunzător acestor funcţii, mai exact funcţiei judiciare de dispoziţie asupra drepturilor libertăţilor fundamentale ale persoanei în cursul urmăririi penale, precum şi funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată, Codul de procedură penală, instituit prin Legea 135, reglementează două instituţii de bază, de esenţă, respectiv pe aceea referitoare la instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi şi instituţia judecătorului de cameră preliminară, a continuat Livia Stanciu.

"Prin preluarea în mare parte a cererilor, a plângerilor cu care la ora actuală sunt aglomerate completele de judecată de la nivelul tuturor instanţelor, atât instituţia aceasta a judecătorulu de drepturi şi libertăţi, cât şi instituţia judecătorului de cameră preliminară vor contribui la o organizare mult mai eficientă a activităţi de judecată în cadrul instanţelor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, vor putea asigura un caracter fluent al derulării activităţii de judecată şi - ca să fiu mai concretă - judecătorul acesta de drepturi şi libertăţi, prin faptul că el va soluţiona cererile, plângerile formulate împotriva măsurilor preventive sau măsurilor asigurătorii formulate în cursul urmării penale, el va degreva practic complemente de judecată de la nivelul tuturor instanţelor de soluţionare a unor astfel de cereri. Va degreva, de asemenea, şi va înlătura multitudinea de incompatibilităţi, de cereri de recuzare sau de abţinere a magistraţilor, cereri cu care sunt încărcate la ora actuală instanţele de judecată", a explicat judecătoarea Stanciu.

În ce priveşte judecătorul de cameră preliminară, prin atribuţiile pe care le are - de verificare a legalităţii trimiterii în judecată sau a netrimiterii în judecată - degrevează completele de judecată de la nivelul tuturor instanţelor, de soluţionare a plângerilor întemeiate pe dispoziţiilor articolului 278 indice 1 din Codul de procedură penală. Totodată, el va degreva de soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, plângeri care au aglomerat rolul tuturor instanţelor, inclusiv a jurisdicţiei supreme, al celui mai înalt complet de la instanţa supremă - a completului de nouă judecători.

"De asemenea, acelaşi judecător de cameră preliminară, prin verificarea legalităţii trimiterii în judecată dispusă de procuror, prin verificarea administrării probelor sau a legalităţii efectuării actelor de urmărire penală va putea veni în sprijinul şi în asigurarea unei fluenţe în derularea activităţii de judecată în faţa primei instanţe ştiut fiind faptul că de cele mai multe ori cauzele trenează pe rolul primei instanţedin cauza multitudinii cererilor care vizează fie legalitatea trimiterii în judecată, fie nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală", a mai spus Stanciu.

Judecătoarea Stanciu a precizat că o reglementare deosebit de modernă a noului Cod de procedură penală este cea referitoare la "instituţia măsurilor preventive, mai exact lărgirea paletei acestor măsuri preventive".

"Introducerea în gama aceasta a măsurilor preventive a unor noi măsuri preventive, a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauţiune, a arestului la domiciu, reglementări care nu fac decât să reprezinte o concretizare a necesităţii, a nevoii practicienilor de diversificare a acestor măsuri preventive, de asigurare a unui caracter gradual al acestora la momentul luării de către magistrat. Mai mult, spun eu, că în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în Codul acesta de procedură penală adoptat prin Legea 135 găsim practic o reglementare clară, concisă, o reglementare deosebit de sintetică a principiului proporţionalităţii luării unei măsuri preventive în raport de gravitatea acuzaţiei adusă persoanei faţă de care se ia acea măsură preventivă", a susţinut şeful ICCJ.

În materia urmăririi penale o altă instituţie "de o importanţă deosebită" în opinia magistratei, este cea referitoare la principiul oportunităţii, care permite procurorului să renunţe la exercitarea acţiunii penale atunci când în raport de datele concrete ale speţei apreciază că nu mai există, că nu se mai justifică un interes public pentru continuarea exercitării acţiunii penale.

De asemenea, Stanciu a indicat alte două instituţii "care contribuie la simplificarea procedurilor judiciare", fiind reprezentate de procedura specială, de a acorda recunoaşterea vinovăţiei, precum şi de procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei. "Această ultimă procedură fiind introdusă într-o formă similară, în mod anticipat, cu sprijinul într-adevăr al Ministerului Justiţiei, care încă de anul trecut a răspuns solicitărilor Instanţei Supreme, a fost introdusă în actualul cod de procedură penală, în dispoziţiile art. 321 indice 1 din Codul de procedură penală prin Legea 202/2010", a adăugat sursa citată.

Pe de altă parte, preşedintele ICCJ a invocat alte noi instituţii, care aşează, pe de o parte, pe o bază bună activitatea de judecată a instanţei supreme, iar pe de altă parte, unificarea jurisprudenţei. "Mă refer la instituţia recursului în casaţie şi acea procedură nou introdusă de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept", a arătat Stanciu.

În ce priveşte recursul în casaţie, acesta este prevăzut ca o cale extraordinară de atac şi are drept scop ca instanţa supremă să judece conformitatea hotărârilor pronunţate de către celelalte instanţe, dispoziţiile cu regulile de drept aplicabile.

"Este foarte adevărat că noul Cod de procedură penală atribuie în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea acestor recursuri în casaţie împotriva a tuturor hotărârilor pronunţate de către Curţile de Apel, ca instanţe de apel cu excepţia hotărârilor care se dispune rejudecarea cauzelor. Important însă aici - şi spun că această instituţie a fost foarte bine gândită pentru o asigurare a eficientizării procedurii judiciare derulate în faţa Înaltei Curţi - este faptul că în cadrul acestei instituţii a recursului în casaţie s-a prevăzut o procedură, dar prealabilă, de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, procedură care se judecă în camera de consiliu, într-un complet format dintr-un singur judecător, procedură care din punctul nostru de vedere al judecătorilor supremi are rolul unui filtru, deci de a filtra acele cereri de recurs în casaţie, de a nu mai ajunge pe rolul completelor instanţei supreme, fie cererile de recurs în casaţie care sunt introduse tarrdiv, fie acele cereri de recurs în casaţie care sunt îndreptate împotriva unor hotărâri judecătoreşti ce nu sunt supuse recursului în casaţie sau care nu se încadrează cazurilor limitative enunţate de legiuitor, fie a cererilor care nu sunt motivate corespunzător, ceea ce are sigur are ca efect benefic degrevarea judecătorilor supremi, care judecă în şedinţă publică astfel de cauze", a explicat Livia Stanciu.