CJUE: Interdicţia experţilor contabili de a-şi atrage clientela prin abordare directă, nelegală

În opinia Curţii UE, o astfel de interdicţie, prohibită de Directiva "servicii", constituie o restricţie în calea liberei prestări a serviciilor transfrontaliere.

Directiva "servicii" (Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne-n.r.) urmăreşte să instituie o piaţă a serviciilor, liberă şi competitivă, pentru a promova creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană. În acest sens, directiva prevede eliminarea obstacolelor din calea libertăţii de stabilire şi din calea liberei circulaţii a serviciilor între statele membre, precum interdicţiile totale ale oricăror forme de comunicări comerciale pentru profesiile reglementate care permit promovarea, directă sau indirectă, a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei întreprinderi. Directiva urmăreşte, pe de altă parte, să garanteze interesele consumatorilor ameliorând calitatea serviciilor profesiilor reglementate pe piaţa internă.

Codul deontologic francez al profesioniştilor din domeniul expertizei contabile interzice membrilor acestei profesii efectuarea oricărui act de atragere a clientelei prin abordare directă, cu alte cuvinte orice contactare a unui terţ care nu a solicitat acest lucru, cu scopul de a-şi oferi serviciile acestuia din urmă. Participarea lor la colocvii, seminarii sau alte manifestări universitare sau ştiinţifice este autorizată în măsura în care aceştia nu desfăşoară, cu această ocazie, acte care pot fi asimilate atragerii clientelei prin abordare directă.

Société fiduciaire a sesizat Conseil d’État (Franţa) în vederea anulării acestei reglementări, considerând că interdicţia pe care aceasta o prevede este contrară Directivei "servicii".

Conseil d’État a hotărât să solicite Curţii de Justiţie să interpreteze această directivă, întrebând dacă statele membre pot interzice, în general, membrilor unei profesii reglementate - precum cea a experţilor contabili -, să efectueze acte de atragere a clientelei prin abordare directă.

În opinia Curţii UE, rezultă mai întâi că, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii urmărea, pe de o parte, să înlăture interdicţiile totale, pentru membrii unei profesii reglementate, de a recurge la comunicarea comercială, indiferent care ar fi forma acesteia. Pe de altă parte, acesta intenţiona să elimine interdicţiile de a recurge la una sau mai multe forme de comunicare comercială, precum, în special, publicitatea, marketingul direct sau sponsorizarea. Trebuie de asemenea considerate interdicţii totale, prohibite de directivă, normele profesionale care interzic comunicarea, prin unul sau prin anumite mijloace de comunicare în masă, de informaţii cu privire la prestator sau la activitatea sa.

Cu toate acestea, statele membre sunt libere să prevadă interdicţii asupra conţinutului sau metodelor comunicării comerciale pentru profesiile reglementate, în măsura în care normele prevăzute sunt justificate şi proporţionale în vederea asigurării în special a independenţei, a demnităţii şi a integrităţii profesiei, precum şi a păstrării secretului profesional.

În continuare, Curtea analizează sensul noţiunii de atragere a clientelei prin abordare directă pentru a stabili dacă reprezintă o "comunicare comercială" pe care, în temeiul directivei, un stat membru nu o poate interzice, în mod general şi absolut.

Întrucât dreptul Uniunii nu cuprinde o definiţie juridică a noţiunii "atragere a clientelei prin abordare directă", Curtea o interpretează drept o formă de comunicare de informaţii destinată căutării de noi clienţi care implică un contact personalizat între prestator şi clientul potenţial pentru a-i prezenta acestuia din urmă o ofertă de servicii. Aceasta poate, din acest motiv, să fie calificată drept marketing direct. În consecinţă, atragerea clientelei prin abordare directă constituie o comunicare comercială în sensul directivei.

Prin urmare, Curtea răspunde că interdicţia pentru experţii contabili de a efectua orice act de atragere a clientelei prin abordare directă poate fi considerată o interdicţie totală a comunicărilor comerciale prohibită de directivă.

Astfel, interdicţia prevăzută în mod larg de reglementarea franceză interzice orice activitate de atragere a clientelei prin abordare directă, indiferent de forma, de conţinutul şi de metodele folosite. Aşadar, această interdicţie cuprinde interzicerea tuturor mijloacelor de comunicare care permit punerea în aplicare a acestei forme de comunicare comercială.

Rezultă că o astfel de interdicţie trebuie să fie considerată o interdicţie totală a comunicărilor comerciale care constituie aşadar o restricţie în calea liberei prestări a serviciilor transfrontaliere. Astfel, această interdicţie poate să îi afecteze mai mult pe experţii contabili care provin din celelalte state membre, privându-i de un mijloc eficient de pătrundere pe piaţa franceză.

Decizia CJUE de marţi este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale din statele membre, care sunt sesizate cu o problemă similară.