Sindicatele şi premierul nu s-au înţeles să păstreze contractele colective, va decide Coaliţia

Discuţia principală de vineri între premier şi partenerii sociali a fost pe zona de aplicabilitate, rolul şi existenţa contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate şi la nivel naţional interprofesional, a precizat preşedintele "Cartel Alfa", Bogdan Hossu, la finalul discuţiilor.

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii şi ministrul Muncii, Ioan Botiş sunt singurii care vor să nu existe nicio specificaţie în Codul Muncii, potrivit lui Hossu.

"Toţi ceilalţi parteneri sociali au spus că este nevoie clar de existenţa contractului colectiv unic la nivel naţional şi trebuie să existe contracte colective pe sectoare de activitate care să reglementeze piaţa muncii pentru a nu crea un dumping social pe mecanismul sau pe sistemul respectiv. Premierul şi-a notat toate propunerile se va întoarce la Coaliţie şi marţi sau miercuri ne va trimite textul final în urma acestor întâlniri", a precizat liderul "Cartel Alfa".

Patronatele au spus că, pentru o perioadă de timp, este necesar contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, pentru că nu sunt clar delimitate sectoarele de activitate, a spus preşedintele UGIR 1903, Cezar Corâci.

Botiş l-a contrazis vineri pe premier privind necesitatea constractelor colective, a precizat vicepreşedintele BNS, Ion Pisc. "În momentul în care s-au tras concluzii clare că este nevoie de contractul colectiv şi că în Codul Muncii trebuie să fie reguli majorate prin contractele, Botiş a spus că a înţeles că în Codul Muncii facem doar trimiterea spre contractul colectiv de muncă, adică legea specială, deci iată că părerea ministrului nu a coincis cu părerea premierului care, cel puţin, a avut tăria să spună că vor discuta în Coaliţie", a subliniat Pisc.

Liderul BNS a spus că dacă nu va mai fi contract colectiv la nivel naţional, sindicaliştii vor recurge la acţiuni sindicale, deoarece regulile minimale ca timpul de lucru, condiţiile de lucru, salariul minim, trecerea la coeficienţii de ierarhizare care să departajeze lucrătorii vor dispărea. "Dacă ramurile nu sunt definite, iar contractul de muncă la nivel de unitate ajunge la mâna angajatorului este posibil ca lucrătorii să fie plătiţi sub valoarea lor", a spus Pisc.

Reprezentanţii sindicatelor şi ai unor patronate s-au întâlnit, vineri, la Guvern, pentru a treia oară, cu premierul, pentru a discuta în legătură cu modificările la Codul Muncii, cea mai importantă temă aflată în diversiune fiind păstrarea sau nu a contractelor colective de muncă la nivel naţional.

La ultima întâlnire pe tema modificărilor aduse Codului Muncii, premierul Emil Boc a susţinut desfiinţarea contractelor colective de muncă la nivel naţional. Liderul UGIR-1903, Cezar Corâci, a spus, în 2 februarie, că premierul nu susţine contractele colective la nivel naţional, dar că apreciază că ar trebui să existe cele la nivel de ramură.

Premierul Emil Boc a declarat la rândul său, într-o conferinţă de presă susţinută ulterior la Palatul Victoria, că au fost făcute "progrese substanţiale" în ultimele două întâlniri cu sindicatele, fiind acceptate un total de 27 propuneri ale acestora, dar că în discuţie mai sunt încă anumite teme, precum valabilitatea şi caracterul extins sau restrâns al contractelor colective de muncă.

El a arătat că asupra acestor teme nu există încă un consens nici în cadrul partenerilor sociali şi nici între Guvern şi partenerii sociali.

Printre cele propunerile acceptate este cea care vizează perioada de preaviz, care să fie 20 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi 30 de zile pentru cele de conducere, precum şi cea care se referă la perioada de stagiu pentru absolvenţi la angajare.

În discuţie rămăseseră trei principale probleme. Una dintre ele se referă la contractele pe perioadă determinată, partenerii sociali propunând ca acestea să fie "de regulă" de doi ani şi, în cazuri excepţionale, să poată fi extinse şi la trei ani, dar doar cu acordul scris al angajatului. O altă propunere se referea la perioada de probă, sindicatele propunând ca aceasta nu depăşească 90 de zile, fie că este vorba de funcţie de execuţie sau de conducere, şi să fie reglementată prin Contractul colectiv de muncă. A treia propunere privea modul de aplicare a Contractelor colective de muncă.

Sindicaliştii vor ca termenul de preaviz convenit de părţi în contractul de muncă să nu fie mai mic de 15 zile sau 30 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de conducere, în timp ce Guvernul a propus, în proiectul de modificare a Codului Muncii, 20 şi, respectiv, 45 de zile pentru preaviz.

Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv nu poate fi mai mic de 30 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere, se arată în proiectul sindicatelor, în timp ce Executivul propune 20 şi, respectiv, 45 de zile.

Totodată, sindicaliştii spun că angajatorul poate renunţa unilateral la clauza de neconcurenţă prevăzută în contract, plata indemnizaţiei de neconcurenţă încetând după minim 30 de zile de la notificarea scrisă a angajatorului privind denunţarea acesteia - din luna următoare notificării scrise a angajatului privind denunţarea acesteia.

În ceea ce priveşte perioada de probă la angajare, Guvernul propune prin proiectul de Cod al muncii 45 de zile pentru funcţii de execuţie şi 120 de zile pentru cele de conducere. Sindicatele vor însă ca perioada de probă să nu depăşească 90 de zile în niciunul dintre cazuri.

Guvernul propune eliminarea interdicţiei de a angaja mai mult de trei persoane pentru acelaşi post în perioada de probă, în timp ce sindicatele se opun abrogării acestei prevederi din actualul cod al muncii.

Sindicaliştii mai vor ca viitorul Cod al muncii să aibă o prevedere prin care în cazul absolvenţilor de studii superioare să constituie stagiu primele şase luni după debutul în profesie al acestora. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul ar urma să elibereze, obligatoriu, o adeverinţă vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă.

În cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii fără încetarea raportului de muncă, sindicaliştii completează propunerea Guvernului referitoare la reducerea timpului de lucru şi a salariului cu menţiunea ca acest lucru să se întâmple "în special" pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

Sindicaliştii spun că, în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe perioade care depăşesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea "ca prin negocieri cu sindicatul reprezentativ sau cu reprezentanţii salariaţilor, după caz", să reducă programului de lucru de la cinci la patru zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului.

Totodată, sindicaliştii vor completarea propunerii Guvernului ca în cazul în care din motive economice este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii pentru maximum 15 zile lucrătoare consecutive pe an, cu obligativitatea reluării ei, angajatorul să poată acorda în această perioadă concediu fără plată, cu menţiunea că aceste măsuri trebuie să fie negociate prin contractele colective de muncă aplicabile.

De asemenea, măsura concedierii colective nu presupune o răspundere a angajaţilor în luarea deciziei, ca atare sindicatele nu pot accepta amendamentul referitor la acest aspect. Sindicaliştii nu acceptă abrogarea articolului potrivit căruia angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi, timp de nouă luni.

În situaţia în care, în această perioadă, se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului pentru a-şi da în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului stabilit iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări, propune Guvernul, în timp ce sindicatele spun că, având în vedere Memorandumul OIM şi practica europeană, amendamentul nu se justifică.

Guvernul vrea ca în noul Cod al muncii să nu mai fie prevăzut ca, la expirarea contractului individual de muncă pe perioadă determinată, pe acel loc de muncă să poată fi angajat un salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în timp ce sindicatele se opun abrogării acestei prevederi existente în prezent în Codul muncii.

Totodată, Guvernul propune ca, între două misiuni, salariatul temporar să se afle la dispoziţia agentului de muncă temporară. Sindicaliştii susţin rămânerea la formularea din actualul Cod al muncii, adică între două misiuni salariatul temporar să fie la dispoziţia agentului de muncă temporară şi să primească un salariu plătit de agent, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară.

Executivul propune ca, pentru fiecare nouă misiune, între părţi să se încheie un contract de muncă temporară, în care vor fi precizate condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata acesteia, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar. Sindicaliştii vor însă păstrarea formulării în vigoare, adică pentru fiecare nouă misiune între părţi să se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară.

În proiectul Guvernului se propune ca, în perioadele de reducere a activităţii, angajatorul să aibă posibilitatea de a acorda zile libere plătite, din care pot fi compensate eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate pe parcursul anului. În opinia sindicatelor, contul de timp în acest sens este "doar sugerat" şi nu prezintă garanţii împotriva abuzurilor.

Totodată, alte prevederi din proiectul Guvernului cu care sindicatele nu sunt de acord se referă la durata normală a timpului de lucru. Guvernul propune ca, în cazul salariaţilor de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, durata de lucru să nu depăşească opt ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât dacă este prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil şi dacă o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite din contractul de muncă de nivel superior. În această situaţie, angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de opt ore. Sindicatele spun însă că aceste amendamente nu sunt conforme cu dispoziţiile din Convenţia 98 a OIM.

Guvernul propune ca un angajat să aibă cel puţin zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt, în timp ce sindicatele vor ca perioada concediului neîntrerupt să fie de cel puţin 15 zile.

Guvernul vrea să păstreze în noul Cod al muncii prevederea ca liderii sindicali să nu poată fi concediaţi de la locurile de muncă în perioada de mandat sindical, însă vrea să elimine perioada de doi ani după încetarea mandatului. Sindicatele cer însă menţinerea acestei prevederi, care se regăseşte în Codul muncii în vigoare.

În ceea ce priveşte sancţiunile disciplinare dispuse în cazul angajaţilor, sindicatele propun introducerea unei menţiuni referitoare la faptul că, dacă în termen de şase luni salariatul nu primeşte o nouă sancţiune, este reabilitat de drept.

Guvernul propune recuperarea unor eventuale pagube provocate din vina angajatului în 30 de zile după ce i-a comunicat acestuia evaluarea pagubei. Sindicatele se opun acestei propuneri, susţinând că doar instanţa de judecată poate constata vinovăţia şi obligaţia de plată.