AMR: Deciziile Curţii Constituţionale privind candidaturile pentru CSM, în afara competenţelor CC

Asociaţia Magistraţilor din România atrage atenţia că, prin deciziile Curţii Constituţionale 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, ale căror motivări au fost publicate ieri, 3 februarie 2011, Curtea Constituţională trece pragul competenţelor sale, aducând o atingere gravă înseşi supremaţiei Constituţiei pe care trebuie să o garanteze şi subminând grav principiul separaţiei puterilor în stat.

Art.146 din Constituţia României prevede, limitativ şi exclusiv, competenţa Curţii Constituţionale în materie de control de constituţionalitate. Art. 27 alin.1 din Legea 47/1992 adaugă la aceasta, peste prevederile Constituţiei, şi hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, lărgind sfera competenţei Curţii printr-o interpretare nepermisă a prevederilor art.146 lit.l din Constituţie, care exclude, însă, adaosul la textul constituţional, singura modalitate în care acesta ar fi posibil fiind revizuirea Constituţiei.

În aceste condiţii, considerăm că excede înseşi ordinii constituţionale aprecierea conform căreia pot fi atacate la Curtea Constituţională alte acte ale Parlamentului decât cele cu caracter normativ, neputând fi supuse controlului de constituţionalitate actele cu caracter individual, cum este cazul celor două hotărâri ale Plenului Senatului asupra cărora s-a pronunţat Curtea.

O interpretare contrară ar fi de natură a pune Curtea Constituţională, un organism jurisdicţional constituţional, numit politic, în poziţia de a exercita un supracontrol asupra tuturor hotărârilor Parlamentului, ceea ce, în condiţiile democraţiei constituţionale şi a organizării statului în baza principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, este inadmisibil.

Astfel, art.1 alin. 5 din Constituţie, invocat şi în motivarea deciziilor Curţii, stabileşte că, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, din acest text pornind valenţele a două competenţe diferite, cea cu privire la controlul de constituţionalitate, precum şi cea privind controlul legalităţii, acesta din urmă fiind exercitat, conform art. 126 din Constituţie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Curtea nu a examinat niciun moment constituţionalitatea celor două hotărâri ale Senatului, ci doar legalitatea unor candidaturi individuale, pronunţându-se în locul instanţei aparţinând puterii judecătoreşti şi extinzându-şi competenţa în afara legii.

"Considerăm totodată că, substituindu-se instanţei de drept comun, Curtea Constituţională a abandonat şi principii elementare de drept, consacrate de Constituţie şi de reglementările internaţionale, ca dreptul la apărare şi contradictorialitatea procesului, iar acest fapt este cu atât mai grav cu cât CCR se antepronunţă, în cuprinsul deciziilor sale, cu privire la fondul unor litigii aflate în acest moment pe rolul instanţelor de drept comun", arată AMR.

În acelaşi timp, AMR constată că deciziile pronunţate de Curtea Constituţională obligă Senatul să reia procedurile de validare a membrilor CSM şi să încalce, la rândul său, prevederile legii (art. 18 alin.4 din Legea 317/2004), validând individual membrii Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri aşa cum cere în mod expres norma legală.

În consecinţă, Asociaţia Magistraţilor din România consideră că, judecând persoane fizice sub aspectul legalităţii candidaturii, deciziile pronunţate de CCR sunt în afara competenţelor acesteia şi nu produc efecte juridice obligatorii, având caracterul unor hotărâri civile, care, urmând regulile constituţionale, trebuie pronunţate de puterea judecătorească.

Curtea Constituţională subliniază - în decizia sa, luată cu majoritate de voturi în 25 ianuarie şi publicată joi - faptul că având în vedere imperativul constituţional referitor la organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, până la reluarea şi finalizarea alegerilor pentru cele trei demnităţi (judecătorii Lidia Bărbulescu şi Dan Lupaşcu şi procurorul Dan Chiujdea-n.r.) ce au atras viciul de neconstituţionalitate, Senatul are îndatorirea constituţională să procedeze la validarea celorlalţi membri aleşi cu respectarea legii.

Atât propunerea de validare cât şi validarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a respectării procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, precum şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.

Potrivit deciziei CC, toate aceste aspecte reliefează faptul că prin Hotărârea Plenului Senatului 53 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se află la al doilea mandat, au fost încălcate prevederile art.1 alin.(5) din Constituţie, potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Principiul supremaţiei Constituţiei şi principiul legalităţii sunt de esenţa cerinţelor statului de drept, în sensul prevederilor constituţionale ale art.16 alin.(2), conform cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".

Hotărârea Senatului privind alegerea reprezentanţilor societăţii civile în CSM este neconstituţională, deoarece a fost dată fără verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor legale, în special a celor legate de interdicţii şi incompatibilităţi în ceea ce-l priveşte pe Victor Alistar.

Curtea Constituţională a admis, în 25 ianuarie sesizarea referitoare la Hotărârea Plenului Senatului nr.31 din 15 decembrie 2010 privind alegerea celor doi reprezentanţi ai societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii (Corina Adriana Dumitrescu şi Victor Alistar) şi a constatat că respectiva hotărâre este neconstituţională.

Victor Alistar, unul dintre membrii CSM care ar urma să-şi piardă poziţia în urma deciziei Curţii Constituţionale, susţine că CC a încălcat Constituţia pentru că a cenzurat un act administrativ, respectiv Hotărârea 31 a Senatului, în condiţiile în care acest lucru poate fi făcut doar de instanţe.

Victor Alistar consideră că decizia Curţii Constituţionale reprezintă, prin ea însăşi, o încălcare expresă a Constituţiei, pentru că în fapt CC a făcut cenzura unui act administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 31/2010 a Senatului, "încălcând astfel în mod flagrant prevederile art. 126 alin (6) din Constituţie, care prevede că cenzura actelor administrative se face de către instanţele judecătoreşti".

"Deşi unii membrii ai Curţii îşi bazează raţionamentul pe principiul «nimeni nu este mai presus de lege», Curtea face dovada că nu îl înţelege pe deplin sau, dacă îl înţelege, nu şi-l asumă", scrie Alistar într-un comunicat de presă remis, joi seară, agenţiei MEDIAFAX.

În ce priveşte motivarea deciziei CC nr. 54/2011, Alistar arată că aceasta nu conţine în considerente niciun motiv de neconstituţionalitate, ci reia aspecte de legalitate care sunt deja deduse judecăţii în cauza nr. 9228/2/2009 aflată în faza fondului la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa fiind învestită cu analiza, prematurităţii sau a tardivităţii ori admisibilităţii contestaţiilor depuse contra actelor administrative.

"Pentru a evidenţia abuzivul situaţiei, menţionez că pe masa Curţii s-a aflat şi un certificat de grefă care confirma obiectul cererilor din cadrul dosarului, dar nici asta nu a contat", mai scrie Alistar.

El precizează că la Curtea de Apel Bucureşti se judecă cererea de anulare a actului de procedură al ANI, alături de cererea ANI şi ANFP de anulare a actelor sale de suspendare din funcţia publică în perioada 2004-2009.

"Pentru a nu se uita de unde a pornit conflictul reamintesc că tocmai pentru a evita să intru in situaţie de incompatibilitate m-am suspendat din funcţia publică, prin acte administrative care sunt şi în acest moment valabile, şi a căror anulare ANI doar a cerut-o. Toate acestea după ce am cerut demiterea conducerii ANI în februarie 2009, pentru o serie de nereguli verificate şi confirmate ulterior de Curtea de Conturi. Deşi conflictul meu juridic cu ANI se află în instanţă la acest moment, Curtea Constituţională a ales să dea câştig de cauză ANI fără să îmi solicite şi mie punctul de vedere, şi asta pentru că judecând o contestaţie inadmisibilă, nu avea procedură", a explicat Alistar.

În opinia lui Alistar, CC şi-a extins competenţele în materia puterii judecătoreşti şi şi-a subordonat camerele Parlamentului în materia competenţelor exclusive ale Parlamentului, comportându-se ca autoritate superioară de control şi cenzură.

"Astfel, Curtea s-a comportat ca o instanţă de drept comun în materia contenciosului administrativ, cenzurând pe criterii de nelegalitate acte administrative, iar pe fond s-a substituit competenţelor exclusive ale Senatului de a verifica şi aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor de către candidaţii pentru funcţia de membri ai CSM din partea societăţii civile. Pe lângă performanţa de a încălca printr-o singură decizie autoritatea puterii judecătoreşti şi cea a puterii legislative, Curtea a încălcat şi drepturile omului, prin încălcarea dreptului meu la apărare, dreptului meu de acces la justiţie, a dreptului de a accede într-o funcţie publică, toate garantate prin Constituţie", a mai spus Alistar.

El mai susţine că şi dacă va câştiga procesul cu ANI, mandatul său de membru ar rămâne revocat, în condiţiile în care deciziile CC sunt definitive, nu pot fi recurate sau revizuite şi sunt general obligatorii. Alistar precizează că, astfel, reţinerea şi soluţionarea unei contestaţii inadmisibile pe rolul Curţii a fost incorectă şi pentru că produce efecte ireparabile.