CC: Legea educaţiei adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului este constituţională

Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă atât sesizarea preşedintele Senatului, Mircea Geoană, cât şi pe cea formulată de 108 deputaţi PSD, PC şi PNL, apreciind astfel că Legea educaţiei este în acord cu prevederile legii fundamentale.

Decizia a fost luată cu şapte voturi "pentru" şi două "împotrivă".

Este pentru a treia oară când Legea educaţiei a intrat în atenţia Curţii Constituţionale.

Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament asupra Legii educaţiei în data de 28 octombrie 2010. Încă de la depunerea actului normativ la Parlament, în 19 octombrie, preşedintele Senatului a solicitat Curţii să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională Parlament-Guvern, având în vedere că deja exista un proiect similar în dezbaterea Legislativului. Totodată, asumarea răspunderii a fost urmată, în 29 octombrie, de depunerea moţiunii de cenzură PSD-PNL intitulată "Legea educaţiei naţionale, o lege antieducaţie şi antiromânească".

În 3 noiembrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, pe de o parte, şi Guvern, ca autoritate publică a puterii executive, pe de altă parte, conflict declanşat prin oprirea din procedura legislativă de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect de lege - solicitare formulată de preşedintele Senatului. În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că angajarea răspunderii de către Guvern, în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.

Judecătorii propuşi de actuala putere au apreciat că nu există un conflict Guvern-Parlament în acest caz.

Decisiv a fost însă votul judecătorului Petre Lăzăroiu - numit de şeful statului -, el apreciind că în dispozitivul deciziei din 3 noiembrie nu trebuia să figureze sintagma "angajarea răspunderii este neconstituţională şi a declanşat un conflict", ci doar constatarea declanşării şi existenţei conflictului prin angajarea răspunderii Guvernului.

La acel moment, cotidianul Gândul relata că reprezentanţii puterii au încercat să-şi explice "trădarea", mai mulţi lideri politici interpretând votul lui Lăzăroiu drept o "afacere personală" a acestuia, în condiţiile în care unul dintre punctele principale ale Legii educaţiei este reformarea învăţământului universitar. Potrivit surselor citate de Gândul, prevederea din actul normativ care nu a fost pe placul judecătorului Petre Lăzăroiu era cea care stabilea că "la împlinirea termenului de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de lector universitar/şef de lucrări sau o funcţie didactică universitară superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept." Sub incidenţa acesteia intra, potrivit Gândul, şi Lăzăroiu, care nu şi-a susţinut lucrarea de doctorat, după cum reiese chiar de pe site-ul oficial al CC. El se declară "doctorand la Facultatea de Drept a Universităţii "Lucian Blaga" - Sibiu, în stadiul de susţinere - elaborare şi susţinere teză".

În 15 noiembrie, şi Guvernul a transmis CC solicitarea de constatare a existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament pe tema Legii educaţiei, ca urmare a tergivărsărilor privind dezbaterea moţiunii de cenzură a opoziţiei. Dezbaterea moţiunii ar fi însemnat continuarea şi finalizarea procedurii de asumare a răspunderii Guvernului pentru Legea educaţiei.

În 24 noiembrie, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii formulate de primul-ministru Emil Boc privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară la Legea educaţiei, pentru care Executivul şi-a asumat răspunderea în Parlament. În urma deliberărilor, Plenul Curţii, cu majoritate de voturi, a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.

În 29 noiembrie, PNL şi-a retras semnăturile de pe moţiunea de cenzură, care nu a mai putut fi dezbătută. În aceeaşi zi, Birourile Permanente reunite au decis, la diferenţă de un vot, să retrimită Guvernului legea asumată, pe motiv că procedura asumării a fost declarată neconstituţională.

În 14 decembrie, Legea educaţiei este considerată adoptată, anunţul fiind făcut în plenul Camerelor reunite, într-o şedinţă condusă de Roberta Anastase şi de Alexandru Pereş, ambii reprezentanţi ai PDL. Legea a fost imediat contestată la Curtea Constituţională de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, şi, separat, de 108 deputaţi PSD, PC şi PNL, aceste sesizări urmând să fie discutate marţi, 4 ianuarie, după două amânări.

În sesizarea sa, preşedintele Senatului a susţinut că procedura de adoptare a Legii educaţiei a fost neconstituţională.

Sesizarea parlamentarilor se referă atât la modul în care a fost adoptată legea, cât şi la neconstituţionalitatea unor articole ce reglementează învăţământul pentru minorităţi, despre care afirmă că ar încălca prevederea din legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, precum şi la articole privind învăţământul universitar, despre care susţin că ar încălca autonomia universitară, garantată prin Constituţie. Alte obiecţii se referă la incompatibilităţile impuse rectorilor şi la modul de reglementare a patrimoniului unităţilor de învăţământ particular şi confesional, despre care semnatarii afirmă că ar institui o naţionalizare.