An greu pentru ANI, încheiat fără apariţia conturilor secrete din străinătate ale demnitarilor

Totuşi, în ciuda criticilor venite de pretutindeni, ANI a reuşit, aparent inexplicabil, să obţină referiri pozitive din partea oficialilor Comisiei Europene în ambele rapoarte pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare date publicităţii la Bruxelles în anul care se încheie.

ANI a început anul zguduită de scandalul implicării preşedintelui Cătălin Macovei într-un episod de şantaj şi filaj alături de doi foşti jurnalişti, Sorin Roşca Stănescu, "Naşul" pentru apropiaţi, şi Bogdan Chirieac, fost beneficiar de contracte cu statul. Problemele de credibilitate ale preşedintelui Macovei au fost soluţionate greoi şi nicidecum la vedere, ci în anonimatul unei "comisii de evaluare" formată din câţiva dintre membrii Consiliului Naţional de Integritate (CNI), forul care asigură independenţa operaţională a Agenţiei.

Anul a început în forţă la inspecţia de integritate, în 2010 ANI declarându-l incompatibil pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, acuzat că în urmă cu şase ani a fost, pentru un timp, şi primar, în primul mandat la Sibiu, şi membru într-un consiliu de administraţie al unei firme. Acuzaţia avea să fie însă infirmată câteva luni mai târziu.

Cazul Iohannis a fost întrucâtva un punct de cotitură în activitatea ANI, care a pornit, cu această ocazie, pe o nouă strategie de imagine. Iohannis a fost, la final de 2009, propunerea opoziţiei pentru postul de premier, post primit în final de Emil Boc, poziţie în care a încheiat anul trecut cu un grad uriaş de vizibilitate. Strategia ANI de a se asocia, într-un fel sau altul, tuturor cazurilor aflate în atenţia opiniei publice a continuat cu Cătălin Voicu, Antonie Solomon sau chiar Aurelian Şoric, comisarul de poliţie de la Neamţ care a şocat România cu mila sa pentru interlopi şi pentru cămătari.

În toate aceste cazuri, ANI a părut să folosească aceeaşi metodă: anunţul despre anchetă venea la câteva zile după ce personaje precum Voicu, Solomon sau Şoric intrau în atenţia publică şi ţineau primele pagini ale media pentru diferite scandaluri, urmate sau nu de anchete penale sau arestări. Investigaţiile ANI nu puteau, în aceste condiţii, să treacă nebăgate în seamă de opinia publică, iar vizibilitatea ANI era asigurată. În cele mai multe cazuri însă, rezultatele anchetelor nu au fost deloc favorabile instituţiei sau nu au fost cunoscute niciodată.

Ancheta ANI în cazul lui Iohannis a început în 23 ianuarie, deşi un cotidian central, de altfel sursa autosesizării ANI, publicase un articol pe acest subiect încă din noiembrie 2009, perioadă în care Iohannis era puternic promovat de PSD şi PNL, care-l propuneau ca premier în tandem cu Geoană sau Antonescu, oricare ar fi reuşit să-l învingă pe Băsescu în alegerile prezidenţiale.

Au urmat alte cazuri în care inspectorii ANI au verificat persoane publice importante: Adrian Minune, senatorii Eugen Nicolăescu şi Sorina Plăcintă, deputatul Olosz Gergely sau chiar preşedintele PSD, Mircea Geoană, fostul contracandidat la funcţia de preşedinte al lui Traian Băsescu. Anchetarea lui Geoană de către inspectorii ANI a apărut în plină campanie pentru alegerile din PSD, motiv pentru actualul preşedinte al Senatului să acuze public ANI de tentativă de a influenţa alegerile pentru conducerea formaţiunii social-democrate.

A urmat "epopeea" Mircea Dinescu. Poetul a fost declarat de ANI incompatibil cu funcţia de membru în Colegiul CNSAS, pe motiv că ar fi şi acţionar la câteva firme ale familiei. Dinescu s-a declarat scârbit de acuzaţii, a anunţat că nu contestă decizia şi că aşteaptă să fie revocat de la CNSAS, însă, în ultimul moment, s-a răzgândit şi a depus contestaţia la instanţă. ANI a continuat demersurile, cerând Senatului să-l revoce din funcţia de la CNSAS, însă Dinescu avea să câştige, în primă instanţă, ce-i drept, procesul cu Agenţia.

Efervescenţa ANI, discutabilă din punctul de vedere al eficienţei, a fost primită cu dublă măsură. Pe de-o parte, politicienii acuzau influenţe şi chiar comenzi politice, pe de altă parte, Bruxelles-ul lăuda instituţia pentru activitatea sa prolifică.

Oficialii de la Bucureşti nu au uitat însă de problemele de integritate ale şefului ANI, astfel că ministrul Cătălin Predoiu avea să opineze că Agenţia ar trebui să funcţioneze într-un climat de integritate perfectă şi că reprezentanţii acesteia ar trebui să facă "un mai mare efort de comunicare". Câteva zile mai târziu, Comisia de evaluare a CNI, care a verificat incompatibilitatea şi conflictul de interese în care s-ar fi aflat şeful ANI, Cătălin Macovei, dar şi implicarea acestuia în scandalul cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, anunţa că niciuna dintre acuzaţiile la adresa lui Macovei - nici incompatibilitatea şi eventualul conflict de interese în care acesta s-ar fi aflat şi nici posibilele încălcări ale legii din partea acestuia, prin implicarea sa în scandalul stenogramelor unor discuţii purtate cu foştii jurnalişti Chirieac şi Roşca Stănescu - nu se confirmă. Conform rezultatelor anchetei, nici în cazul sesizărilor privind incompatibilitatea sau conflictul de interese şi nici în ceea ce priveşte implicarea sa în scandalul stenogramelor Comisia nu a găsit vreo neregulă sau vreo ilegalitate.

A urmat ancheta ANI în cazul lui Antonie Solomon, arestat deja de câteva zile, şi ea pornită de la presă.

Cei de la Bruxelles s-au lăsat impresionaţi, pare-se, de eforturile ANI, astfel că, în Raportul interimar privind justiţia, au afirmat că ANI "a continuat rezultatele încurajatoare şi în a doua parte a anului 2009, apărându-şi consecvent, în instanţele de judecată, constatările". CE afirma că activitatea ANI este una "apreciată". Concluziile Raportului tehnic intermediar au fost primite cu bucurie la ANI, secretarul general al instituţiei, Horia Georgescu, declarând că documentul arată că rezultatele Agenţiei sunt "încurajatoare". "Raportul CE privind activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) arată, ca şi cele precedente, că instituţia noastră a făcut progrese reale, care acum au fost consolidate şi extinse", afirma Georgescu.

Pe cât de laudativă a fost Comisia la adresa ANI, pe atât a fost de critică faţă de CNI. Astfel, forul transformat de fostul preşedinte Nicu Marcu în instrument de albire a neregulilor vizibile ale lui Macovei avea să primească toate criticile, iar ANI mergea, optimistă, mai departe.

Au urmat verificări ale inspecţiei de integritate vizându-i pe şefii CNADNR, şi ei aflaţi în centrul unui plin scandal mediatic la acea vreme, dar şi controale la averile controversaţilor europarlamentari Corneliu Vadim Tudor şi George Becali sau a faimosului primar de la sectorul 5, Marian Vanghelie.

Reacţiile celor anchetaţi spun foarte multe despre eficienţa demersurilor ANI.

"Înţeleg că se fac tot felul de verificări, însă eu sunt liniştit, pentru că de acum un an şi jumătate a anunţat verificarea mea", a spus Marian Vanghelie în replică la demersul ANI.

"Am alte procese cu ANI acum, de incompatibilitate şi de concurenţă neloială. Incompatibilitate între funcţia de europarlamentar şi cea de acţionar la Avicola Iaşi. Probabil la asta se referă, nu ştiu. Eu sunt în Comisia de Agricultură la Parlamentul Europei şi deţin acţiuni la Avicola Iaşi. Asta cred că e concurenţa neloială. Unde văd ei asta, nu ştiu. Probabil că aflu de acolo cu cât se vinde kilogramul de pui şi îl pun în aplicare mai repede în România. Da, am primit o notificare, dar nici nu m-am dus. Am luat-o, am rupt-o în bucăţi şi am aruncat-o la gunoi", a spus Becali.

ANI însă nu s-a oprit şi a anunţat, după alte câteva zile, verificarea averilor şi intereselor mai multor senatori suspectaţi de incompatibilitate după ce au primit derogări de la Comisia juridică din Senat, care le-a permis să ocupe, concomitent cu funcţiile de parlamentar, şi alte poziţii de conducere în instituţii publice. Cei verificaţi în acest dosar au fost liberalii Mircea Diaconu, senator şi director la Teatrul Nottara, şi Paul Ichim, senator şi şef de secţie la un spital, alături de profesorul Mircea Cinteză, care şi el este senator şi, simultan, director de spital.

Fantomele trecutului aveau să urmărească ANI, care s-a trezit că tocmai avocatul Alice Drăghici, aflată în centrul unui imens scandal cu conducerea Agenţiei pe vremea când era membru în CNI, câştiga la Curtea Constituţională un important proces privind constituţionalitatea legii în baza căreia instituţia funcţiona.

Furibund, ANI replica, anunţând pe surse, în presă, că şapte din cei nouă judecători ai Curţii ar fi urmat să fie verificaţi de inspectorii de integritate. Acest lucru nu a fost însă niciodată confirmat.

Decizia din 15 aprilie a produs o undă de şoc la Bucureşti, reprezentanţii puterii căutând soluţii pentru deblocarea activităţii ANI, atât de importantă pentru a obţine un "raport favorabil" de la Bruxelles.

Deşi preşedintele Băsescu a cerut rezolvarea problemei în zece zile, o nouă lege de funcţionare a ANI, care să respecte şi cerinţele CE dar şi decizia prin care Curtea Constituţională interzisese activitatea de verificare, control şi constatare, avea să apară după câteva luni bune.

Actul normativ a apărut iniţial ca un proiect de lege al Guvernului. A trecut prin Parlament, însă a fost radical modificat, motiv pentru care a fost respins de la promulgare de şeful statului. Parlamentul l-a revizuit dar, pe modelul Caragiale, nu a schimbat mai nimic, motiv pentru care preşedintele, care nu mai putea refuza promulgarea, l-a contestat la Curtea Constituţională. A venit o nouă decizie de neconstituţionalitate, o nouă dezbatere parlamentară şi, ca în poveşti, din a treia încercare, Parlamentul de la Bucureşti a reuşit să dea noii legi de funcţionare a ANI o formă satisfăcătoare atât pentru putere, cât şi pentru opoziţie.

Perioada de hiatus în activitatea ANI nu a trecut neobservată la Bruxelles, oficialii CE comentând dur, fie prin ieşiri publice, fie în raportul intermediar pe MCV, lipsa de voinţă politică a puterii de la Bucureşti în ceea ce priveşte funcţionarea Agenţiei.

Deşi aparent ANI şi-a continuat activitatea, reclamând procurorilor diverşi politicieni pentru fals în declaraţii sau declarând incompatibilităţi la aleşii locali, problema funcţionării Agenţiei avea să fie lămurită de Traian Băsescu. În această perioadă instituţia a fost practic desfiinţată, "spre marea veselie a unora", spunea preşedintele despre decizia iniţială a Curţii Constituţionale în privinţa legii ANI.

În plin proces de "reparaţie" a ANI, Cătălin Macovei avea să iasă public şi să anunţe că instituţia are în lucru dosarele a peste o sută de parlamentari, "un sfert din Parlament", în plină dezbatere în Legislativ a noii legi de funcţionare a Agenţiei. După alte câteva săptămâni, Macovei revenea şi anunţa că anchetele inspectorilor au fost blocate încă din aprilie, de la decizia Curţii Constituţionale. O nouă declaraţie a preşedintelui ANI, în aceeaşi apariţie publică, avea să lămurească ce urmărea acesta. Macovei a ieşit din nou şi a anunţat anchete la miniştri, lăsând practic să se înţeleagă că ANI are ţinte înalte, la care însă nu poate ajunge din cauza problemelor legislative. Teasing-ul dibaci al lui Macovei mergea chiar mai departe: sunt mai mulţi miniştri verificaţi decât cei care nu au dosar la inspecţie.

Până la final de an nu a apărut însă niciun rezultat notabil al anchetelor ANI trâmbiţate de Macovei, deşi noua lege de funcţionare a instituţiei, un compromis între cererile Bruxelles-ului şi decizia de neconstituţionalitate din aprilie, a apărut la început de septembrie. După patru luni şi jumătate, nu după zece zile, aşa cum îşi propuseseră politicienii români.

O explicaţie pentru această întârziere avea s-o dea chiar ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu. Acesta afirma că este mai uşor să treci o cămilă prin urechile acului decât să faci o Lege ANI "conform CC şi CE".

Problemele de imagine ale conducerii ANI aveau să continue, paradoxal, chiar şi în timpul pauzei în funcţionare. Atât preşedintele Macovei cât şi secretarul general Georgescu, foşti angajaţi ai DNA, au fost audiaţi într-un dosar în care învinuit era Dan Diaconescu, o companie discutabilă pentru cei doi şefi de la Integritate, mai cu seamă în contextul unui dosar penal. Chemarea lor la DNA avea să aibă drept scop lămurirea modului în care din dosarul în care era anchetat patronul OTV a dispărut o probă, respectiv o înregistrare făcută cu un telefon mobil. Au dispărut atât telefonul cât şi fişierul cu înregistrarea, lucru care, din nou, are foarte puţine în comun cu integritatea pe care Macovei şi Georgescu au fost numiţi să o apere şi să o reprezinte.

Finalul de an a adus ANI o nouă componenţă a CNI, care, după două şedinţe, pare mai atentă şi mai puţin părtinitoare faţă de conduita decredibilizatei conduceri a instituţiei. A adus însă şi noi eşecuri, cel mai răsunător fiind pierderea, în primă instanţă, a procesului cu Mircea Dinescu pe tema incompatibilităţii acestuia.

La ceas de bilanţ, 2010 a trecut peste ANI fără ca instituţia să reuşească să se reformeze şi să-şi recâştige credibilitatea pierdută în faţa publicului din cauza conduitei conducerii. Şi fără să producă vreunul din cutremurele trâmbiţate de preşedintele Macovei cam o dată pe an, de trei ani încoace - marile descoperiri de conturi grase ascunse în străinătate de politicieni români rămân în continuare aşteptate.