România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană (UE), după Bulgaria, în privinţa creşterii din trimestrul al treilea al costurilor salariale pe oră cu forţa de muncă, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu un avans de 6,3%, peste media UE de 1,2%.
Costurile totale cu forţa de muncă au crescut în România cu 6,3%, incluzând şi un avans de 6,2% al altor costuri decât cele de natură salarială, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.
Bulgaria a devansat România atât la costuri salariale (11,6%) cât şi per total (10,2%). La costuri salariale România a depăşit Cehia (5,6%), Danemarca (4,3%) sau Slovacia (3,4%), în timp ce în funcţie de costurile totale, pe poziţiile următoare s-au situat Cehia (5,6%), Danemarca şi Slovacia (câte 3,2%), respectiv Franţa (3,1%).
În privinţa costurilor nesalariale, România a avut cel mai mare avans la nivelul UE, devansând Cipru (6,1%) şi Cehia (5,4) şi Franţa (3,9).
Costurile salariale au avansat în 16 state UE şi au coborât în şapte, în timp ce Irlanda, Belgia, Italia şi Polonia nu au furnizat date privind trimestrul al treilea. Costurile totale au avansat în 15 ţări şi au scăzut în opt. Cheltuielile nesalariale au urcat în 14 state membre în trimestrul al treilea şi au scăzut în nouă.
În industria românească, costurile salariale au avansat cu 6,9%, iar cele nesalariale cu 6,7%, peste media UE de 0,9, respectiv 0,6%. În total, costurile pe oră cu forţa de muncă au urcat cu 6,9% în România, peste nivelul de 0,7% din UE.
Companiile din construcţii au consemnat o majorare de 1% a costurilor salariale, nesalariale şi totale cu forţa de muncă în România, în timp ce spaţiul comunitar a avut în medie creşteri de 0,4% pentru costurile totale şi salariale şi de 0,7% pentru cele nesalariale.
Costurile din sectorul serviciilor au crescut cu câte 7% la toate cele trei categorii, în timp ce în UE s-au majorat costurile totale şi salariale cu 1,5%, iar cheltuielile nesalariale cu 1,4%.
Costurile totale cu forţa de muncă includ cheltuielile legate de salarii şi pe cele nonsalariale, dar nu cuprind subvenţii sau cheltuieli precum cele referitoare la recrutare, pregătire, calificare sau echipament.
Eurostat defineşte prin cheltuieli salariale remuneraţiile directe, bonusurile şi alocaţiile plătite în numerar sau în natură de angajator unui angajat în schimbul muncii prestate, plăţi pentru concedii şi către schemele de economii ale angajaţilor şi plăţi în natură precum alimente, combustibil, maşina companiei şi altele. Costurile nesalariale includ contribuţiile sociale plătite de angajatori, taxe de angajare considerate costuri cu forţa de muncă, excluzând subvenţiile care au ca scop acoperirea integrală sau parţială a costurilor cu remuneraţia directă a angajatului.