Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoPeste 35 la sută dintre românii plecaţi din ţară sunt în Italia, dar în cazul migraţiei definitive începe să aibă loc o reorientare a românilor din această ţară către Spania, a declarat, miercuri, sociologul Dumitru Sandu, la o dezbatere privind costurile sociale ale migraţiei.
Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti, a arătat că 35 - 40 la sută dintre românii care au plecat din ţară au ales ca destinaţie Italia.
"Începe să se observe o reorientare a lor către Spania, iar acest lucru se reflectă şi în migraţia definitivă", a declarat Dumitru Sandu.
El a mai spus că sumele de bani trimise în ţară de românii care muncesc în străinătate au scăzut la jumătate comparativ cu perioada 2005 - 2008, de la 9,3 milioane de dolari, la cinci milioane de dolari în 2009 şi la 4,5 milioane anul acesta.
Sociologul a arătat că reducerea remitenţelor, în condiţiile în care volumul emigrării se menţine la un nivel apropiat de cel din 2008, de aproximativ 2,8 milioane de persoane, poate fi explicată prin diminuarea veniturilor migranţilor din cauza crizei, a tendinţei tot mai multor familii de a stabiliza emigrarea şi eventualelor costuri de relocare în spaţiul vestic.
El a mai spus că din trimestrul al treilea al anului trecut se remarcă o tendinţă de reluare oderată a creşterilor de remitenţe, dar şi o mai mare rată de conversie a emigrării temporare în emigrare definitivă în Spania şi Franţa faţă de Italia.
Dumitru Sandu a arătat că există anumiţi factori care agravează consecinţele negative ale emigrării, precum decalajul de durată între calitatea vieţii în urban şi cea din rural sau neintegrarea tematicii migraţiei în strategiile de dezvoltare.
Alţi factori ţin de absenţa unei viziuni la nivel naţional care să integreze diferitele politici de impact în domeniu sau de adoptarea unui gen de fatalism la nivel instituţional, de genul "este criză, cum să ne mai ocupăm şi de românii din străinătate.
"Indiferenţa sau fatalismul acesta duc la o situaţie în care informaţia sistematică în domeniu nu mai este produsă, preocuparea pentru strategii în domeniu este abandonată. (...) Criza nu trebuie folosită ca scuză pentru a nu face nimic pentru migraţie", a mai spus profesorul universitar.
Dumitru Sandu a mai vorbit şi despre absenţa unor politici specifice de contracarare punctuală a unor consecinţe clar negative ale migraţiei, cum ar fi, de exemplu, deteriorarea stării de sănătate prin exodul medicilor, dar şi de consolidarea unui mediu de ineficienţă în funcţionarea serviciilor publice care reduce substanţial intenţiile de revenire în ţară ale emigranţilor.
"Ideea că simpla creare de noi locuri de muncă, după criză, va rezolva problemele acute ale emigrării ignoră constatarea de cercetare că emigrarea a avut în principal motive economice dar că revenirea nu se mai face decât cu triplă motivaţie: economică, socială şi culturală. Funcţionarea instituţiilor din ţară este parametrul important în ecuaţia revenirii", a mai arătat profesorul universitar.
Potrivit acestuia, cea mai puternică emigrare definitivă nu se produce din regiunile sărace - Oltenia, Moldova, Muntenia -, ci din cele bogate - Bucureşti, Banat, Transilvania, iar emigrarea temporară are un impact negativ asupra bugetelor locale şi unul pozitiv asupra construcţiei de locuinţe.
Întrebat care ar putea fi soluţiile pentru rezolvarea problemelor care ţin de migraţie, Dumitru Sandu a declarat că nu ştie, dar că orice măsură luată ar trebui să aibă la bază cercetări corecte, precizând că în prezent este multă informaţie, dar slabă, pe care nu pot fi construite politici.
Reuniunea cu tema "Costuri sociale ale migraţiei forţei de muncă din România: protecţia copiilor rămaşi acasă şi gestionarea deficitului de cadre medicale" a fost organizată de Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare a Senatului, în colaborare cu reprezentanţa în România a Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie.
