Curtea Constituţională arată, în motivarea privind constituţionalitatea Legii pensiilor, că poate controla conformitatea unui act normativ, însă nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, referindu-se la numărul de voturi exprimate de parlamentari
Legea sistemului unitar de pensii publice a fost declarată constituţională, potrivit hotărârii din 6 octombrie a Curţii Constituţionale care a respins sesizările PNL şi PSD+PC.
În motovarea deciziei, publicată, miercuri, în Monitorul Oficial 785, Curtea Constituţională observă că, potrivit stenogramei şedinţei Camerei Deputaţilor, publicată în MO 129 din 24 septembrie 2010, legea criticată a fost adoptată la votul final cu 170 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi trei abţineri.
Legea criticată, având caracter organic, se adoptă, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie, cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere; or, din cei 333 de membri ai Camerei Deputaților au votat în favoarea legii un număr de 170 de deputaţi, ceea ce înseamnă că legea, conform stenogramei, a fost adoptată cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere acest lucru, Curtea concluzionează că, pe baza datelor existente în stenogramă, era întrunit și cvorumul legal necesar pentru adoptarea legilor în sensul art. 67 din Constituţi, explică CCe.
Cu privire la susţinerile că, la momentul votului final asupra legii, în sală mai erau 80 de deputaţi, Curtea reiterează cele statuate în Decizia 74 din 16 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, în care a stabilit că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea
cvorumului după apelul nominal, "rezultatele acestuia au rămas valabile până la finele şedinţei". De asemenea, prin Decizia 96 din 30 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizând o obiecţie de neconstituţionalitate care viza lipsa cvorumului de şedinţă, s-a raportat în mod exclusiv la stenograma şedinţei comune.
Curtea a mai statuat că, "întrucât cvorumul stabilit de preşedintele de şedinţă la începutul acesteia era de 245 de senatori şi deputaţi, deci peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, şi având în vedere că, în timpul şedinţei, preşedinţii grupurilor parlamentare nu au cerut preşedintelui şedinţei comune reverificarea cvorumului, aşa cum se prevede la art. 22 alin. 1 din regulament, se impune concluzia că adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masă s-a făcut cu respectarea cerinţelor privitoare la cvorum, impuse de dispoziţiile art. 64 din Constituție și ale art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului".
Curtea constată, în cazul legii pensiilor, că la lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor din 15 septembrie 2010 din partea a doua, în care de altfel a şi fost adoptată legea criticată, au luat parte, conform stenogramei şedinței, 181 de deputaţi, lipsind 152.
Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata că nu a existat cvorum la votul final, mai ales că, potrivit stenogramei şedinţei, chiar la votul final a rezultat o
prezenţă de cel puţin 175 de deputaţi.
Or, Curtea observă că singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica cvorumul la momentul exercitării votului final este stenograma şedinţei; or, potrivit constatărilor din stenogramă, făcute atât la începutul şedinţei Camerei Deputaţilor, cât şi la momentul votului final, cvorumul constituţional era îndeplinit.
Faţă de susţinerea că la momentul votului final erau efectiv doar 80 de deputaţi prezenţi în sală, Curtea reţine că, în accepţiunea art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia.
În fine, Curtea constată că dovezile depuse în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, şi anume cele şase imagini aflate pe suport electronic, nu sunt concludente pentru dovedirea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât aceste imagini nu cuprind precizarea sursei, datei, momentului sau locului în care
au fost realizate.
Opoziţia a reclamat, printre altele, la Curtea Constituţională faptul că s-a fraudat votul la adoptarea legii pensiilor.