Strategia nucleară a României în perioada 2009-2012, pusă în dezbatere publică pe site-ul CNCAN

Proiectul arată că energetica nucleară românescă este în plină dezvoltare şi are ca obiective majore, punerea în funcţiune a Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă în perioada 2014-2015 precum şi construirea unei noi centrale nuclearoelectrice folosind o tehnologie diferită decât cea existentă la Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă (care foloseste tehnologie CANDU 6 - combustibil uraniu natural si moderator apă grea).

Aceste priorităţi coroborate cu împlinirea, în decembrie 2010, a 14 ani de la atingerea puterii nominale a Unităţii 1 de la Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă (U1) şi finalizarea punerii în
funcţiune a Unităţii 2 în 2007, conduc la amplificarea responsabilităţilor României în asigurarea unui control corespunzător al activităţilor sale în domeniul nuclear.

Pentru planificarea îndeplinirii dezideratelor menţionate, instrumentul de bază este strategia naţională de securitate nucleară. Această strategie, elaborată la nivelul anului 2009, prezintă obiectivele clare, modalităţile de atingere a acestor obiective, necesarul de resurse, în contextul cerinţelor de securitate nucleară si protecţie fizică la nivelul anului 2012, se arată în proiectul de hotărâre.

Strategia este structurată în două părţi, doar prima dintre acestea fiind publică. Prima parte conţine informaţii generale prin care este sistematizat modul în care este organizat domeniul nuclear
pe teritoriul României, precum şi recomandările primite de la organismele internaţionale. Partea a doua conţine informaţii cu impact asupra securităţii naţionale a României, care contribuie la realizarea si întărirea securităţii naţionale şi la apărarea statului împotriva potenţialelor atacuri. Informaţiile sunt clasificate, fiind comunicate numai instituţiilor cărora le revin, potrivit legii, sarcini de aplicare a strategiei.

Prima parte, făcută publică şi postată pe site-ul CNCAN alături de proiectul de hotărâre, este structurată pe 10 sub-părţi. În introducere, strategia arată că Guvernul României a acordat şi acordă o prioritate maximă respectării cerinţelor de securitate nucleară şi radiologică, pentru protecţia corespunzătoare a personalului expus profesional, a populaţiei şi a mediului, subliniind în acest context că "industria nucleară este una dintre cel mai intens controlate din România".

"Strategia Guvernului are în prim-plan adoptarea de măsuri radicale, deosebit de importante pentru dezvoltarea ţării. Una din direcţiile principale de acţiune o constituie asigurarea resurselor energetice, la nivelul si în ritmul impuse de o dezvoltare economică durabilă. În acest context, pentru România, continuarea dezvoltării resurselor energetice de natura nucleară se înscrie ca o prioritate de vârf în ansamblul măsurilor adoptate de Guvern, măsuri aflate în derulare în etapa imediat urmatoare", se arată în strategie.

Documentul conţine de asemenea o descriere a contextului internaţional, precizând că în prezent există 443 de reactoare nucleare comerciale, care funcţionează în 31 de ţări din lume, cu o putere totală de peste 368 GWe. Acestea furnizează 15% din energia electrică produsă în lume. Sursa citată mai arată că 56 de ţări exploatează un număr total de 284 de reactoare de cercetare în scopuri stiinţifice. Alte 220 de reactoare nucleare sunt utilizate pentru propulsarea navelor militare si a altor tipuri de vase, 28 de reactoare nuclearo-electrice se află în construcţie în întreaga lume şi încă 35 fac obiectul unor proiecte ferme, acestea echivalând cu 6% si respectiv 10% din capacitatea existentă.

Strategia arată de asemenea că în următorii 10-20 de ani centralele învechite vor fi închise definitiv, ceea ce va reduce ponderea energiei nucleare din totalul producţiei de energie electrică. Agenţia Internaţională a Energiei arată că, în cazul în care se menţin politicile actuale, ponderea energiei nucleare va scădea de la 15% în prezent la mai puţin de 8% în 2030.

În UE există 152 de reactoare nuclearo-electrice, care se află în exploatare în 15 state membre. "Dat fiind că energia nucleară furnizează o treime din electricitatea din Europa şi că în general durata de viaţă utilă iniţială a unei centrale nucleare este de 40 de ani, se impune luarea de decizii pentru prelungirea duratei de viaţă utilă a unor centrale, acolo unde acest lucru se poate realiza în condiţii de securitate si siguranţă, sau pentru efectuarea de noi investiţii în vederea satisfacerii cererii şi a înlocuirii infrastructurii învechite în următorii 20 de ani.

Ţinând cont de structura energetică actuală din UE, în cazul în care se menţine politica de abandon progresiv planificată de anumite state membre (de exemplu Germania), fără a se prelungi durata de viaţă utilă a centralelor şi/sau a se construi unele noi, ponderea energiei nucleare în producţia de electricitate va scădea semnificativ. Având în vedere că în mod normal construcţia unei noi centrale nucleare durează 10 ani, în cazul în care se intenţionează înlocuirea centralelor nucleare existente cu unele noi se impun anumite decizii, chiar şi pentru a menţine ponderea actuală a energiei nucleare în producţia de electricitate.

Strategia prezintă de asemenea abordarea UE în domeniul securităţii nucleare precum şi o descriere a aspectelor economice referitoare la centralele nuclearo-electrice. Există de a semenea un sub-capitol dedicat energiei nucleare şi schimbărilor climatice precum şi un altul intitulat "Toleranţa publică".

În ceea ce priveşte toleranţa publică, strategia arată că aceasta este "un factor major de luat în calcul, care influenţează dezbaterea privind viitorul energiei nucleare". Strategia are de asemenea un capitol dedicat gospodăririi deşeurilor radioactive, care subliniază că pe întreg teritoriul UE se generează aproximativ 40.000 metri cubi de deşeuri radioactive pe an dar şi că, în total, aproximativ 2 milioane de metri cubi de astfel de deşeuri au fost depozitate până acum în UE, majoritatea în instalaţii de suprafaţă sau aproape de suprafaţă.

Partea I a Strategiei conţine de asemenea o descriere a politicilor UE în domeniu dar şi a principiilor politicii României în domeniul nuclear, a cadrului legislativ în sectorul nuclear şi a principalelor instituţii cu atribuţii în domeniu.