Lipsa diagnosticului clinic şi începerea terapiei fără rezultate, erori în folosirea antibioticelor

Cu ocazia aniversării Zilele Ştiinţifice ale Institututlui Naţional de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş", organizat în Capitală în perioada 13-16 octombrie a fost prezentat un studiu al profesorului Mircea Angelescu privind erorile frecvente în folosirea antibioticelor.

Studiul publicat în jurnalul institutului şi care a fost prezentat la secţiunea omagială dedicată profesorului Angelescu vorbeşte despre şapte erori frecvente în folosirea antibioticelor. Acestea sunt lipsa diagnosticului clinic, nefolosirea sau interpretarea greşită a datelor de laborator, indicaţii nejustificate, alegerea greşită a antibioticelor sau a asocierilor, greşeli în conducerea tratamentului, utilizarea abuzivă a antibioticelor în scop profilactic şi greşeli în tehnica de administrare.

Din păcate de cele mai multe ori antibioticele sunt folosite în orice stare febrilă, cu diagnostic neprecizat în bănuiala unei infecţii. Tratamentul "la întâmplare" sau "pe încercate", nefundamentat pe criterii raţionale (de probabilitate sau cel puţin empirice), recurgerea la raţionamente simpliste şi simplificatoare de genul "febră înseamnă infecţie, înseamnă antibiotice" este o atitudine care duce la eşec terapeutic sau modificarea evoluţiei clinice a bolii, împiedicând stabilirea ulterioară a diagnosticului (mascare clinică şi bacteriologică), explică studiul.

Începerea terapiei cu antibiotice este greşită înainte de realizarea unor analize foarte precise.

"Este la fel de periculoasă folosirea medicamentelor antibiotice în stări febrile neinfecţioase (boli alergice, boli de colagen, boli sistemice, neoplasme etc.); în boli infecţioase cu agenţi patogeni insensibili la antibiotice (viroze de căi respiratorii superioare, gripă, febre eruptive virale, neuroviroze, stomatite virale, candidoze ale mucoaselor etc., când toate aceste boli sunt necomplicate cu bacterii); în boli bacteriene benigne, spontan curabile sau vindecabile, prin măsuri igienodietetice sau prin intervenţii de mică chirurgie (enterocolite „banale”, toxiinfecţii alimentare, stafilococii sau streptococii cutanate etc.); în supuraţii colectate, greşeală frecventă în practica chirurgicală (ignorarea colecţiilor şi a focarelor infecţioase profunde, neglijarea sau temporizarea inciziilor şi drenajului în supuraţiile şi colecţiile superficiale ale părţilor moi)", se mai spune în studiul prezentat miercuri.

Un alt pericol care poate apărea este legat de alegerea greşită a antibioticelor sau a asocierilor. Acest lucru poate apărea dacă nu au fost făcute analize specifice.

Este greşită, spre exemplu, utilizarea antibioticelor uzuale în infecţii cu germeni "de spital", de obicei rezistenţi la antibiotice "clasice". Este necesară antibiograma sau alegerea pe criterii de probabilitate.

Medicii trebuie să respecte contraindicaţiile la bolnavul tratat (sensibilizare, sarcină, insuficienţă renală etc.).

Alte erori prezentate în studiul profesorului Angehelscu se referă la dozajul excesiv sau dozele insuficiente.

Durata insuficientă sau prelungirea inutilă a tratamentului, schimbarea frecventă a antibioticelor (la 1-3 zile), fără să se aştepte suficient semnele de eficacitate, continuarea tratamentelor după apariţia reacţiilor adverse (stomatita cu Candida, manifestări alergice sau toxice, insuficienţă renală etc.)., cât şi abuzul de aplicări locale, pe tegumente, pe mucoase sau în aerosoli (în special în aplicări locale de penicilină, streptomicină sau sulfamide ) aduc mari prejudicii sănătăţii.

Potrivit documentului, antibioticele nu pot fi folosite în scop profilactic (preventiv).

"Este o mare eroare utilizarea antibioticelor în scop profilactic în orice viroză respiratorie sau gripă, necomplicate, cu evoluţie comună, în orice act chirurgical sau obstetrical, în toate infecţiilor posibile, din comoditate (lipsă de efort pentru diagnostic bacteriologic) sau din teama de responsabilitate administrativă. De asemenea, este greşită prescrierea de antibiotice la solicitarea bolnavului sau la presiunea exercitată de familia acestuia sau fără ca medicul să aibă la dipoziţie şi o trusă de urgenţă pentru terapia şocului anafilactic la antibiotice", arată studiul.

Specialiştii European Center for Disease Prevention and Control (ECDC) arătau într-un studiu din 2009 că "întreaga medicină modernă" este în pericol, din cauză că agenţii patogeni au devenit tot mai rezistenţi la antibiotice, făcând ca acţiunea acestor medicamente să devină de multe ori complet inutilă

"Dacă acest val de rezistenţă la antibiotice va depăşi eforturile noastre, nu vom mai putea să efectuăm transplanturi de organe, operaţii de înlocuire a articulaţiei şoldului, chimioterapie şi terapie intensivă pentru bebeluşii născuţi prematuri", a declarat cercetătorul francez, Dominique Monnet de la ECDC.

Antibioticele sunt necesare în toate aceste tratamente pentru a preveni declanşarea infecţiilor provocate de bacterii. Însă bacteriile rezistente la antibiotice reprezintă o problemă tot mai serioasă în clinicile medicale din lumea întreagă, stimulată de apariţia unor super-bacterii, precum stafilococul aureus meticilino rezistent (MRSA).

Astfel de infecţii provoacă aproximativ 25.000 de victime în Europa, în fiecare an, şi aproximativ 19.000 de victime în Statele Unite.

Cele şase mari clase de bacterii rezistente la antibiotice, adeseori denumite "super-bacterii", provoacă aproximativ 400.000 de infecţii în fiecare an în Europa, făcând aproximativ 25.000 de victime, iar tratamentele împotriva lor necesită 2,5 milioane de zile de spitalizare în fiecare an.

Experţii ECDC, organismul care monitorizează maladiile la nivelul UE, au ajuns la concluzia că datorită faptului că o zi de spitalizare costă, în medie, 366 de euro, infecţiile provocate de aceste super-bacterii consumă deja 900 de milioane de euro în fiecare an din fondurile suplimentare ale clinicilor medicale şi produc o severă scădere a productivităţii acestora, estimată la alte 600 de milioane de euro în fiecare an.

În opinia acestor specialişti, pacienţii care solicită diverse antibiotice împotriva infecţiilor virale nu sunt adeseori la curent cu faptul că aceste medicamente nu vor avea efectele dorite, însă medicii lor cunosc acest detaliu şi ar trebui să nu le mai prescrie.

Studiul ECDC s-a bazat pe rezultatele unui program de monitorizare european, lansat în 2002, potrivit căruia 60% dintre pacienţi nu erau la curent cu faptul că antibioticele nu sunt eficiente împotriva virusurilor precum cel al gripei sau împotriva răcelilor.