Contestaţia lui Sorin Ovidiu Vîntu privind arestarea sa, judecată miercuri

Recursul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octanian Ţurcan şi Alexandru Stoian se va judeca în miercuri, în 15 septembrie.

În timp ce cei trei inculpaţi cer cercetarea lor în libertate, Parchetul vrea menţinerea lor în arest.

Parchetul instanţei supreme susţine că, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei a unui condamnat la 15 ani de detenţie, Vîntu, Ţurcan şi Stoian au dovedit "nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie".

Mai mult, afirmă procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.

Argumente care justifică arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcanu şi Alexandru Stoian - acuzaţi că l-ar fi ajutat pe Nicolae Popa să se sustragă de la executarea pedepsei cu închisoare de 15 ani - este întemeiată pe dispoziţiile articolului 139, alineatele (1) şi (3) raportat la dispoziţiile articolului 148, litera f, Cod de procedură penală, articolul 5, punct 1, litera c, al Convenţiei europeană a drepturilor omului.

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aghiotantul său, Alexandru Stoian, şi cetăţeanul moldovean Octavian Ţurcanu au fost arestaţi, în noaptea de joi spre vineri, de către Tribunalul Bucureşti, pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, fostul preşedinte al Gelsor, fugit din România din 2000, când a izbucnit scandalul privind prăbuşierea Fondului Naţional de Investiţii, care a condus la păgubirea a 300 de mii de investitori.

Dispoziţiile articolului 139 (1) şi (3) din Codul de procedură penală reglementează împrejurarea în care au intervenit motive care justifică înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.

În cauză, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara a fost înlocuită cu măsura preventivă a reţinerii, deoarece s-au schimbat temeiurile existente la momentul dispunerii acestei măsuri preventive, notează acuzarea.

"Până în prezent, au fost reţinute suficiente elemente care dovedesc sprijinul acordat de inculpaţi pentru a zădărnicii şi mai apoi pentru a îngreuna executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, astfel încât măsura preventivă se impune a fi dispusă faţă de inculpaţi pentru motivele ce vor fi arătate", spune sursa citată.

Sub aspectul condiţiei prevăzute de lege privind reţinerea în sarcina inculpaţilor a unor fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, Parchetul susţine că această condiţie de legalitate este îndeplinită, în raport cu limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele de favorizarea infractorului (de la trei luni la şapte ani).

Astfel, Parchetul instanţei supreme susţine necesitatea dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor, prin prisma "existenţei probelor că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică" şi a existenţei indiciilor rezonabile că au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Ansamblul probelor confirmă ajutorul ilicit dat de către inculpaţi condamnatului Popa Nicolae cu scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Teza prevăzută în legislaţia naţională a "îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de articolul 148, litera f, Cod procedură penală, pedeapsă mai mare de patru ani şi lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică" reprezintă un principiu recunoscut de Convenţia europeană şi jurisprudenţa de la Strasbourg, de legislaţiile multor state europene, condiţia impusă fiind asigurarea compatibilităţii acestei forme de justiţie preventivă cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

Parchetul susţine că analiza actelor probatorii ale cauzei demonstrează ca lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

"Trebuie avută în vedere rezonanţa acestor fapte îndreptate împotriva înfăptuirii justiţiei, la care se adaugă sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivităţii. Acestea sunt elemente de natură a naşte temerea că organele judiciare nu reacţionează eficient împotriva unor persoane învinuite de sâvărşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită", mai notează acuzarea.

Cercetarea în stare de libertate a celor acuzaţi că sprijină material şi/sau moral un condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni ce au generat prejudicii imense sutelor de mii de victime devin circumstanţe ce ar putea încuraja şi alte persoane să comită infracţiuni.

În plus, în cauză, inculpaţii sunt cercetaţi de mai multe luni pentru aceste fapte şi li s-a aplicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi cu toate acestea au continuat să acorde ajutor condamnatului

Gravitatea şi periculozitatea crescută a faptelor este determinată şi prin analiza mijloacelor pe care le-au folosit. Astfel, insistenţa infracţională este evidentă. Dacă până în luna decembrie 2009 au zădărnicit executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, după arestarea acestuia, în pofida măsurilor preventive aplicate au identificat metode şi posibilităţi cât mai ascunse pentru a da aparenţa de respectare a măsuri procesuale sub puterea căreia se aflau, dar şi pentru a găsi nişele prin care să continue demersul ilegal, consideră Parchetul.

Incontestabil, măsura privării de libertate reprezintă o măsură extremă, dar la fel de incontestabil este şi faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt de o gravitate extremă, iar din actele cauzei rezultă că lăsarea lor în libertate ar avea urmări imediate şi indirecte asupra ordinii publice.

La analiza pericolului social şi al periculozităţii în această cauză Parchetul aminteşte contextul social în care s-a derulat cercetarea faptelor comise de Popa Nicolae, care s-a sustras şi atunci cercetărilor judecătoreşti. Astfel, spaţiu public central şi local a fost copleşit de multitudinea materialelor referitoare la acţiunile păgubiţilor FNI, care au alcătuit comitete de iniţiativă, asociaţii naţionale în vederea recuperării unităţilor de fond la FNI, au pichetat sediile prefecturilor, filialelor CEC şi ale FNI.

Aceşti păgubiţi au primit, în cele din urmă, răspunsul judiciar din partea justiţiei, prin condamnarea vinovatului Popa Nicolae. Dar acest răspuns judiciar continuă să rămână parţial câtă vreme infractorul nu execută condamnarea aplicată de instanţă. Până când acesta nu va executa pedeapsa, persoanele pe care le-a prejudiciat este posibil să rămână doar cu demersurile judiciare.

Cei care prin faptele lor, dovedite în cauză, prin probele administrate, au zădărnicit şi mai apoi îngreunat executarea pedepsei , favorizând infractorul Popa Nicolae sunt cei trei inculpaţi, invocă acuzarea.

Desfăşurarea de către aceştia a unor acţiuni, demersuri consistente şi continue pentru favorizarea infractorului, implicarea lor susţinută în asigurarea suportului bănesc pe care acesta îl solicita reprezintă împrejurări ce fac ca pericolul social să fie extrem de ridicat. Aceasta, deoarece inculpaţii i-au asigurat un suport bănesc atât de consistent, încât probabil, mulţi ani din viaţă i-ar putea petrece într-un loc însorit, pe plaje exotice cu sprijinul extrem de serios, mai ales material al inculpaţilor.

"Sub acest aspect trebuie subliniat că majoritatea legislaţiilor care operează cu noţiunea de «pericol» subliniază gravitatea sa prin efectele produse, iar în cauză, în mod indubitabil s-au produs consecinţe deosebit de grave, prin starea de pericol creată asupra normalei desfăşurări a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Sentimentul de insecuritate socială se va accentua tot mai mult, în condiţiile în care societatea constată că un infractor, condamnat la 15 ani, a reuşit nu doar să nu compară în faţa justiţiei, dar este pe cale să scape şi de executarea pedepsei, pentru că inculpaţii i-au acordat continuu ajutor în acest scop", arată Parchetul.

Pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica lăsarea in libertate a inculpaţilor este conturat, spune sursa citată, de modul în care au acţionat inculpaţii, "care denotă o specializare dusă la extrem pentru a evita descoperirea faptelor şi tragerea la răspundere penală, sfidarea la adresa valorilor sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi convingerea că se găsesc deasupra legii".

De asemenea, din datele cauzei rezultă că există riscul ca inculpaţii să influenţeze desfăşurarea procesului penal, folosind aceleaşi mijloace utilizate şi în legătură cu Nicolae Popa şi Virgil Popa, respectiv asigurând plecarea din ţară a persoanelor care ar putea fi audiate sau sustrăgându-se de la judecată.

În raport cu articolul 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi articolul 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. În speţă, această condiţie trebuie să fie apreciată în raport cu comportamentul inculpaţilor, reacţia opiniei publice, rezonanţa şi gravitatea faptelor, analiză care denotă că sunt îndeplinite exigenţele pentru a putea fi dispusă privarea de libertate a inculpaţilor.

În acest moment procesual, în raport de stadiul anchetei şi probele administrate balanţa analizei cauzei relevă faptul că inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcanu şi Alexandru Stoian, în mod direct sau prin intermediari, au acordat sprijin pentru împiedicarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă numitului Popa Nicolae.

Pentru a releva implicarea inculpatului Vântu Sorin Ovidiu în acţiunile apte să creeze dificultăţi în executarea promptă a pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae sunt relevante probele administrate în cauză, din care rezultă că relaţionarea a fost asigurată prin intermediul inculpaţilor Stoian şi Ţurcan care din punctul de vedere al relaţiilor personale sunt angajaţii săi "de încredere". Probele confirmă indiciile temeinice ale comiterii infracţiunii de către inculpaţi şi faptul că coordonarea activităţii infracţionale a fost realizată de către inculpatul Vîntu alături de inculpaţii Ţurcan şi Stoian.

Având în vedere probele şi mijloacele de probă anterior prezentate, rezultă că inculpaţii sunt în situaţia prevăzută de articolul 148, litera f, Cpp, pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol public.

Îndeplinirea acestei condiţii rezultă din raportarea la gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite, la modalitatea de comitere a acestora, la sentimentul de insecuritate care s-ar crea în rândul opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acţiona suficient de ferm împotriva unor acte care împiedică înfăptuirea justiţiei .

Faptul că există indicii rezonabile că s-a comis infracţiunea de favorizare a infractorului, cu consecinţe deosebit de grave prin urmări, respectiv prin asigurarea condiţiilor pentru sustragerea de la executarea unei pedepse definitive de 15 ani închisoare a condamnatului Nicolae Popa generează o periculozitate sporită.

Protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.

Un sistem de justiţie este format şi din componenta executării pedepsei şi este de interes public. Aşa fiind activităţile de favorizare a unui infractor pentru ca acesta să nu răspundă "în faţa legii" pun în pericol primordial încrederea populaţiei în autorităţile judiciare şi generează condiţii propice pentru pentru posibile manifestări infracţionale.

Din cauza acestui efect principal, şi anume pericolul public, puterile coercitive ale organelor judiciare faţă de persoanele în raport cu care există motive plauzibile că au comis aceste fapte cu urmările menţionate se lărgeşte. Noţiunea de motive plauzibile aparţine Curţii Europene şi îşi are corespondent în legea română şi anume în cerinţa de a exista indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Motivele plauzibile depind de circumstanţele fiecărui caz.

În prezenta cauză probele administrate, până în acest moment procesual, creează, cu suficientă putere, rezonabilitatea comiterii infracţiunilor descrise anterior de către inculpaţi.

Aceste fapte sunt de o gravitate ridicată şi impun dispunerea măsurii arestării preventive.

Analizând datele rezultate din prezenta cauză se impune ca măsura arestării preventive din perspectiva articolului 5 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, articolelor 148. litera f, Cod procedură penală şi 1491 Cod procedură penală să fie dispusă.

Invocând jurisprudenţa CEDO, Parchetul arată că se cunoaşte că proclamând dreptul la libertate, scopul textelor de lege, anterior menţionate este asigurarea că nicio persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar

Protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităţilor judiciare în administrarea probelor, desfăşurarea procesului în bune condiţii. Pentru ca o măsură de arestare să fie permisă trebuie (deci imperativ) să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârşit o infracţiune de către persoana în cauză este bănuită că a comis o infracţiune şi există motive serioase de a crede că cei faţă de care se solicită măsura arestării prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În tot intervalul de timp scurs de la data la care s-a realizat sesizarea din oficiu în legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor pericolul concret pentru ordinea publică a crescut în mod gradual.

Astfel, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei de 15 ani, inculpaţii au dovedit nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie. Astfel, deşi cunoşteau că autorităţile române au efectuat cereri de comisii rogatorii şi asistenţă judiciară, inculpaţii au acţionat în scopul zădărnicirii executării pedepsei. Au continuat şi au stăruit în găsirea mijloacelor pentru îngreunarea executării pedepse, chiar şi după ce condamnatul a fost arestat de către autorităţile statului gazdă (indonezia-n.r.). În plus, au continuat să desfăşoare aceste demersuri deşi se aflau sub puterea unei măsuri preventive, dispuse tocmai ca urmare a faptului că existau indicii puternice în legătură cu favorizarea infractorului de către aceştia, arată Parchetul.

Gradul de complexitate al cauzei a crescut începând cu luna decembrie 2009, din cauza modalităţilor pe care inculpaţii le-au identificat şi pe care le-au complicat, în mod deliberat, după ce s-a dispus faţă de ei măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Pornind de la aceste premise, în circumstanţele cauzei, sub aspectul duratei în care s-au efectuat cercetările, pentru a stabili lanţul cauzal judiciar, Parchetul precizează că au fost necesare solicitări de comisii rogatorii internaţionale, iar pentru stabilirea concretă a circuitului financiar, folosit ca mijloc de îngreunare a înfăptuirii justiţiei au fost necesare solicitări pentru obţinerea informaţilor de la autorităţi bancare aflate în Cipru.

Administrarea acestor probe echivalează cu proceduri judiciare desfăşurate într-o durată de timp rezonabilă, notoriu fiind faptul că în această ţară sunt zone cunoscute ca fiind "paradisuri fiscale" în care numeroşi cetăţeni români îşi înfiinţează societăţi comerciale tip off-shore pentru a beneficia de facilităţile fiscale oferite, dar, în principal, pentru a beneficia de stricteţea secretului bancar practicat în asemenea zone.