Românii înalt calificaţi din Italia au plecat din cauza situaţiei economice dificile din ţară

Raportul de cercetare a cuprins 50 de respondenţi, imigranţi români înalt calificaţi, toţi cu studii superioare, rezidenţi de mult timp la Roma şi care au avut mai multe experienţe de muncă.

Din interviuri a rezultat că imigranţii români înalt calificaţi pot fi împărţiţi în trei categorii, respectiv minoritatea care a reuşit să se plaseze pe piaţa muncii corespunzător propriei calificări, un alt grup care a reuşit, prin eforturi mari şi după ani buni, să se plaseze satisfăcător pe piaţa muncii italiene dar într-un sector diferit de cel cerut de titlul de studiu deţinut şi un al treilea grup care a rămas blocat într-o situaţie de subocupare pe care a acceptat-o ca mod de a iniţia procesul migrator în Italia sau ca soluţie temporară pentru rezolvarea propriilor probleme economice.

Din declaraţiile respondenţilor reiese că în aproape toate cazurile procesul migrator îşi are originea într-o situaţie economică dificilă în ţara de provenienţă, determinată de mecanisme declanşate de schimbări economice asociate celor politice.

"De aici derivă, spre exemplu, pierderea locului de muncă, ca urmare a privatizării întreprinderilor de stat şi intrării acestora pe piaţă, pierderea puterii de cumpărare a salariilor angajaţilor în domeniul serviciilor şi diminuarea populaţiei şcolare, care a determinat reducerea numărului de profesori. În alte cazuri, situaţia economică critică a generat tensiuni familiale care s-au concretizat în separare şi în decizia de a abandona propria ţară în vederea reconstruirii unei vieţi în altă parte", se arată în raport.

Majoritatea imigranţilor români înalt calificaţi au ales Italia ca ţară de destinaţie deoarece aici locuiau deja rude şi prieteni care le-au putut acorda un ajutor semnificativ în prima fază a transferului.

Motivele de insatisfacţie si eşec din partea imigranţilor români înalt calificaţi sunt aceleaşi cu cele invocate de alţi imigranţi: dificultăţi birocratice în obţinerea vizei şi permisului de muncă, problema nerecunoaşterii titlurilor de studiu obţinute în ţara de origine, lipsa de încredere a angajatorilor italieni în abilităţile dobândite de imigranţi în ţări considerate mai puţin dezvoltate.

"În legătură cu existenţa atitudinilor explicit xenofobe faţă de imigranţii români nu există un consens la nivelul opiniei respondenţilor, deşi mulţi dintre aceştia consideră că aceste atitudini există şi sunt mai mult sau mai puţin difuze", se mai arată în raport.

Iniţiatorii raportului precizează că respondenţii sunt participanţi la o migraţie îndelungată, 46,5% dintre ei trăind în Italia de cel puţin patru ani iar 23,3% dintre ei de 10 ani sau mai mult.

Majoritatea (64,6%) au învăţat limba italiană numai după ce au ajuns în Italia, iar mai mult de jumătate (52,1%) au învăţat-o singuri, fără să fi frecventat şcoli sau cursuri organizate pentru migranţi.

În schimb, 37,5% dintre persoanele chestionate au întâmpinat dificultăţi în obţinerea permisului de şedere pentru motive de muncă din cauza birocraţiei.

"În ceea ce priveşte condiţiile de muncă, mai mult de jumătate din respondenţi (52%) se declară satisfăcuţi de actuala lor retribuţie, comparând-o cu cea care se obţine în România, dar numai 37,5% consideră că au găsit un loc de muncă ce le valorifică în totalitate formarea universitară. Într-adevăr, 25% din cei care utilizează cel puţin parţial competenţele obţinute în ţara de origine reuşesc să o facă doar ca urmare a recalificării în Italia ca mediatori culturali sau traducători. Puţini sunt cei care declară că au avut parte de discriminări în accesul (10,4%) sau în activităţile desfăşurate", se arată în raport.

Procentajul celor care declară că au suferit discriminări în ceea ce priveşte retribuţiile este mai mare (36,4%), dar 57,4% au încredere că vor găsi un loc de muncă mai bun chiar dacă mult mai târziu, iar 60,4% intenţionează să participe la cursuri de formare în timp ce 22,9% vor să obţină o diplomă de licenţă italiană.