Ordonanţa de reţinere a judecătorului Florin Costiniu conţine o convorbire telefonică a lui Radu Dan Floarea, presupusul fin al lui Voicu, în care acesta îi spune unei anume Laura Drăgotescu faptul că nu are nicio datorie neplătită la senator, discuţia avută cu Voicu fiind o tentativă de "inoculare"
Conversaţia citată de procurorii anticorupţie în ordonanţa de reţinere a judecătorului Costiniu a fost purtată de Radu Dan Floarea cu o femeie pe nume Laura Drăgotescu, asociat unic al unei firme din Târgu Jiu. Conform documentului obţinut de MEDIAFAX, aceasta îl sună pe Floarea în 29 martie 2010, după prânz, pentru a-l anunţa că a văzut în presă o convorbire între el şi Voicu despre care procurorii afirmă că ar fi o tentativă a senatorului de a preconstitui probe în apărarea sa în legătură cu o sumă de bani luată de la omul de afaceri Costel Căşuneanu.
După ce Drăgotescu îi relatează lui Floarea ce a văzut la televizor, acesta spune: "Eu ce-am avut de dat i-am dat banii înapoi (lui Voicu, n.r.), băi frate, ce mă bagă pe mine? Doamne iartă-ma! Eu ce-am avut datorie eu i-am dat-o! (...) Poa' să mă cheme oricine oriunde, eu recunosc într-adevăr când mi-a dat bani da' eu i-am dat banii înapoi şi cu aia gata. Eu nu intru în ... de genul acesta în care văd că e băgat (Voicu, n.r.)".
Mai mult, întrebat de femeie de când este finul lui Voicu, Floarea afirmă: "Eu nu sunt finul lui, în primul rând!".
Laura Drăgotescu îi citeşte interlocutorului, din presă, stenograma convorbirii între el şi Voicu, discuţie despre care procurorii anticorupţie susţin că ar fi fost o tentativă a lui Voicu de a-şi fabrica probe în sprijinul teoriei conform căreia cei 200.000 de euro primiţi de la Căşuneanu ar fi fost un împrumut pentru "finul" Dan Radu Floarea.
După ce o ascultă pe femeie citindu-i stenograma discuţiei lui cu Voicu, Radu Dan Floarea afirmă: "Asta e discuţie care vroia să mi-o inoculeze. Datoria mea eu nu ştiu de unde a luat-o şi eu i-am dat-o înapoi. Şi am destui martori că am dat-o înapoi".
Floarea continuă, spunând că-şi aminteşte discuţia. "Încerca şi eu mă blocam, că el (Voicu, n.r.) are darul de a da, de a pune oprelişte pe om".
"Eu ştiam de datorie certă, care am datoria. Şi eu m-am achitat de datorie. Şi nici n-a... niciodată n-am primit asemenea sumă. Hai mă! Să fim serioşi! Ce dracu' încearcă să-mi pună mie în cârcă de, eu nu mă bag în jocuri de genu' acesta, mă! La DNA eu spun adevărul. Băi frate, am şi eu martori. Am dat banii înapoi şi cu aia gata!", îi spune intelocutoarei sale Radu Dan Floarea, omul pe care Voicu îl numea, în discuţiile telefonice, "finule" şi despre care senatorul i-a spus lui Căşuneanu că el va fi destinatarul celor 200.000 de euro pe care i-i cerea cu titlu de împrumut.
În continuare, Floarea neagă orice legătură cu Căşuneanu şi spune că nu a luat niciodată bani de la omul de afaceri, ci doar de la Voicu. Nici sumele de care vorbeşte Floarea nu includ cei 200.000 de euro pe care Voicu i-a primit împrumut de la Căşuneanu, argumentând că sunt pentru "finul" aflat într-o încurcătură financiară.
"Păi ce, eu îs tâmpit de cap? Ce treabă am avut eu cu Căşuneanu, ce bani am luat eu de la Căşuneanu? Nu am luat niciun ban. El m-a ajutat o dată cu nouăzeci, o dată cu douăzeci, o dată cu - nu ştiu - treizeci sau patruzeci. Eu am dat banii înapoi. Când am avut probleme, am avut probleme atunci de am depus garanţia. Da? Dar nu că am luat eu bani de la Căşuneanu şi de la dracu. Du-te bă de-acia! Ia uite, mânca-ţi-aş sufletu'!", spune Floarea în conversaţia cu Drăgotescu.
În transcrierile unor convorbiri telefonice anexate referatului prin care procurorii anticorupţie cereau avizul Senatului pentru arestarea lui Voicu apare şi o discuţie între senator şi Radu Dan Floarea, purtată în 22 decembrie 2009, la aproape două săptămâni după ce Voicu a fost ridicat şi dus la DNA. Voicu i se adresează acestuia cu apelativul "domnu' fin" şi îi spune, explicit, că aşteaptă să-i returneze un împrumut pe care i l-a dat, bani pe care i-a luat, la rândul său, de la "domnul Căşuneanu". În discuţia între Voicu şi Floarea nu este menţionată suma exactă pe care senatorul o aştepta de la "domnu' fin".