CRJ:Legislaţia antidiscriminare, adoptată pentru procesul de integrare, nu pentru tratarea problemei

"Şi România şi Uniunea Europeană au obosit până la sfârşitul procesului de integrare şi după acest moment a intervenit un regres în ce priveşte efortul făcut de România", a declarat, marţi. reprezentantul CRJ, Csaba Astalosz.

El a explicat că deşi la nivel legislativ România acoperă în mare parte domeniul egalităţii de şanse, în ciuda abundenţei de prevederi din actele normative există confruntarea cu problema discriminării, din cauza nivelului scăzut de cunoaştere a populaţiei şi a informării insuficiente pe care o fac instituţiile publice.

"Ca rezultat putem menţiona faptul că subiectul este totuşi mai vizibil decât înainte de integrare. Dar avem un nivel de implementare extrem de redus iar schimbările majore în acest domeniu intervin în timp. Trebuie să avem răbdare, dar prin răbdare nu trebuie să înţelegem acceptarea atitudinilor discriminatorii", a mai spus Csaba Astalosz.

Reprezentanţii CRJ susţin că cele mai discriminate sunt persoanele cu dizabilităţi mentale, care aproape nu există pe piaţa muncii, cele cu HIV/SIDA sau oamenii care fac parte din comunităţile sărace.

Potrivit studiului "Analiză de diagnostic a domeniului egalităţii de şanse şi gen din România: probleme, nevoi, soluţii europene", realizat de CRJ, 67,72 la sută dintre persoanele chestionate consideră că o persoană cu dizabilităţi aparţine unui grup vulnerabil, 63,72 la sută afirmă acest lucru referindu-se la persoanele fără adăpost, 63,60 la sută la persoanele seropozitive, 59,08 la sută la persoanele dependente de droguri şi 27,94 la persoanele de etnie romă.

În opinia respondenţilor, principalele persoane angajate care pot juca un rol activ în prevenirea şi combaterea discriminării la nivelul grupurilor vulnerabile sunt asistentul social (52 la sută) şi managerul de caz (34,7 la sută), despre care se afirmă însă că au dobândit pregătire specifică de scurtă durată în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării sau că au studii de specialitate ulterioare formei universitare în domeniul drepturilor omului.

În ce priveşte protejarea grupurilor vulnerabile împotriva discriminării, doar 15,7 la sută dintre persoanele intervievate consideră că acest lucru se întâmplă, în timp ce 49 la sută au afirmat că "nu prea".

De asemenea, 10 la sută dintre persoanele intervievate au afirmat că s-au simţit discriminate, iar 5,6 la sută că au realizat ulterior că s-a întâmplat acest lucru. Peste trei sferturi dintre respondenţi au spus că nu s-au simţit discriminaţi.

În studiul CRJ se mai arată că România este la început în ceea ce priveşte înţelegerea şi implementarea principiului egalităţii de şanse şi de gen.

"Aplicarea principiului rămâne, la nivel naţional, la stadiul declarativ. Chiar dacă România are adoptată o legislaţie antidiscriminare satisfăcătoare, acest lucru nu este îndeajuns. O dovadă a înţelegerii precare a principiului stă în absenţa unor criterii cum ar fi orientarea sexuală din programe de incluziune socială. Nivelul ridicat de respingere socială al persoanelor de o altă orientare sexuală nu a fost niciodată combătut de instituţiile statului", rezultă din studiu.

Specialiştii CRJ susţin că o altă dovadă îngrijorătoare se referă la înţelegerea scăzută sau precară a nediscriminării la nivel local printre persoane cu atribuţii directe în combaterea excluziunii sociale, cât şi disocierea dintre incluziune socială şi nediscriminare la nivel de filosofie a statului român.

Totodată, reprezentanţii CRJ atrag atenţia asupra faptului că ideea reducerii de personal cu atribuţii în incluziune socială, din raţiuni de criză economică, afectează în primul rând domeniul egalităţii de şanse, "primul unde au loc disponibilizări, sau chiar demantelări de infrastructură, cum ar fi infrastructura egalităţii de gen".

De asemenea, primii afectaţi sunt sunt cei care au cele mai puţine mecanisme pentru a supravieţui crizei, şi anume grupurile vulnerabile, cei discriminaţi şi excluşi, potrivit iniţiatorilor studiului.

Studiul a fost realizat în şase judeţe din cinci regiuni de dezvoltare, respectiv Alba, Sibiu, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Dolj şi Argeş, precum şi în regiunea de dezvoltare Bucureşti - Ilfov şi este cofinanţat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.