CEDO obligă statul să nu distrugă 16 embrioni ridicaţi din clinica Sabyc până la finalul procesului

O femeie a cerut, în 18 februarie 2010, Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg să dispună luarea unor măsuri provizorii, să oblige statul român să permită transferul a 16 embrioni de la Insitutul Naţional de Medicină Legală (INML) "Mina Minovici", unde au fost lăsaţi în custodie de DIICOT în cadrul anchetei penale privind Clinica Sabyc, la o clinică din Sibiu.

Preşedintele Camerei CEDO, care analizează cazul, a decis să indice Guvernului României că este în interesul părţilor şi pentru buna desfăşurare a procedurilor la Curtea Europeană ca embrionii să nu fie distruşi după 25 februarie, pe toată durata procesului la Strasbourg.

De asemenea, preşedintele Camerei a solicitat Guvernului român să informeze cu privire la ce se va întâmpla cu embrionii după data de 25 februarie şi cu privire la legislaţia internă şi procedurile ce pot permite femeii să obţină de urgenţă o decizie de transfer a embrionilor, pâăă la 12 martie.

Reclamanta are un băieţel de un an, născut ca urmare a unei proceduri de însămânţare artificială, realizată la Clinica Sabyc.

Din numărul total de 19 embrioni obţinuţi în urma procedurii de fertilizare in vitro, trei au fost folosiţi pentru prima sarcină, iar 16 au fost crioconservaţi pentru a putea avea un al doilea copil.

În iunie 2008, cei 16 embrioni în stare de crinoconservare au fost încredinţaţi spre păstrare, în baza unui protocol, Clinicii Sabyc, până la momentul în care corpul femeii va putea duce o nouă sarcină.

După ce a aflat în iulie 2009, despre ancheta Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), femeia a solicitat în 25 august 2009, instituţiei să îi comunice unde şi în ce stare se aflau cei 16 embrioni crioconservaţi, precum şi modalitatea practică prin care putea să reintre în posesia lor.

În 7 august 2009, DIICOT i-a răspuns că materialul generic ridicat de la Clinica SAbyc se afla în gestiunea Laboratorului de Generică din cadrul Institutului Medico-Legal "Mina Minovici" spre monitorizare şi conservare şi că "se impune ca această unitate de Parchet să fie contactată de către medicul specialist care urmează să realizeze embriotransferul pentru a fi pus în contact cu reprezentanţii custodelui".

Atunci, reclamanta a căutat un medic specialist embriolog, însă susţine că din cauza presiunii mediatice, nimeni nu a fost dispus să facă embriotransferul.

Apoi, în octombrie 2009, a solicitat Asociaţiei Embriologilor din România (AER), Ministerului Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România sprijin pentru a găsi un medic specialist şi a unei echipe care să facă transferul.

AER i-a recomandat să se adreseze Colegiului Medicilor din România sau altor asociaţii profesionale de profil, iar pentru că Ministerul Sănătăţii că nu poate interveni în relaţia contractuală dintre reclamantă şi Clinica Sabyc, i s-a comunicat o listă cu unităţi sanitare care pot efectua activităţi de bănci de ţesuturi umane, pe care femeia le contactase deja, dar refuzaseră să se implice în transfer.

Apoi, Colegiul Medicilor a răspuns că nu este competent să recomande un medic specialist embriolog care să facă transferul pentru că este împotriva normelor de etică şi deontologie medicală.

Până la urmă reclamanta a găsit doi medici specialişti dispuşi să facă embriotransferul la o clinică din Sibiu.

În 2 noiembrie 2009, clinica din Sibiu a cerut acordul Agenţiei Naţionale de Transplant care nu a răspuns în niciun fel cererii.

La începutul lunii ianuarie, reclamanta a luat legătura personale cu directorul ANT, care a condiţionat emiterea avizului de încheierea unui contract cu o societate de transport autorizată pentru transportul materialului genetic.

Firmele de transporturi fie au refuzat, fie nu au putut prezenta o autorizaţie pentru transportul de material genetic.

În 29 ianuarie, Clinica din Sibiu a cerut din nou avizul ANT pentru a face trasnferul.

Apoi, în 1 februarie, ANT i-a comunicat că nu-şi poate da acordul pentru transferul embrionilor, întrucât Institul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici nu este o bancă de ţesuturi şi de celule acreditată pe lângă ANT.

În aceeaşi zi reclamanta a comunicat răspunsul DIICOT pentru a găsi o soluţie pentru rezolvarea problemei.

Procurorii au comunicat, în 10 februarie, că "motivarea reprezentantului agenţiei (n.r. Agenţia Naţională de Transplant) lipsită de rigurozitate şi acurateţe juridică nu este opozabilă organului de urmărire penală", motiv pentru care până la 25 februarie trebuie să se prezinte la sediul INML, însoţită de un embriolog şi cu un container cu azot lichid pentru a ridica materialul genetic indentificat în banca de celule umane.

De asemenea, procurorii DIICOT precizează că odată ce urmărirea penală a fost finalizată, se va desesiza, astfel că nu mai pot fi achitate la INML sumele de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru mentenenţa băncii de materie genetică.

Reclamanta a solicitat clinicii să se prezinte la INML pentru transfer, însă în 12 februarie, reprezentaţii clinicii din Sibiu au răspuns că nu pot face transferul în lipsa avizului ANT, în autoritatea căreia funcţionează.

De asemenea, femeia menţionează că în momentul în care a încheiat contractul cu Sabyc, clinica era autorizată de ANT.

Între timp, femeia a reclamat situaţia la Curtea de la Strasbourg.