Congresul PSD decide, sâmbătă, cine conduce partidul: Ponta, Diaconescu, Geoană sau Mitrea

Geometria variabilă a opţiunilor preşedinţilor de organizaţii a alunecat, de la un sprijin consistent pentru Mircea Geoană, la Comitetului Executiv de la începutul săptămânii, la o răsturnare semnificativă a opţiunilor în favoarea lui Victor Ponta.

Intrat în cursă târziu, după retragerea lui Adrian Năstase, Ponta a reuşit, în mai puţin de o săptămână, să atragă de partea lui organizaţii şi lideri care, până săptămâna trecută, îl susţineau pe Geoană: Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Ioan Stan, Constantin Nicolescu, organizaţia de Gorj, organizaţia de Bistriţa-Năsăud.

Ceea ce părea a fi arma secretă cu care Geoană îşi va asigura sprijinul necesar pentru obţinerea unui nou mandat s-a dovedit, odată cu retragerea lui Năstase şi ameninţarea lui Iliescu cu renunţarea la orice funcţie, un veritabil bumerang.

Deşi în cursa pentru preşedinţia PSD s-au înscris, oficial, nouă candidaţi, în afara lui Ponta şi a lui Geoană, doar doi mai contează la alegerile de sâmbătă: Cristian Diaconescu şi Miron Mitrea.

Disputat, în varianta votului pe liste, atât de Năstase, cât şi de Geoană, Diaconescu a rămas consecvent, decizând să îşi asume până la capăt o candidatură care, la momentul anunţării, părea a strânge majoritatea opţiunilor anti-Geoană.

Anunţul făcut de Năstase la Consiliul Naţional din 4 februarie, că va candida la şefia partidului, l-a aruncat pe Diaconescu în marginea dezbaterii publice şi interne, majoritatea opţiunilor liderilor partidului polarizându-se fie pro-Geoană, fie pro-Năstase.

Strict politic, intrarea lui Năstase în cursa pentru şefia PSD a fost momentul care a creat valul favorabil pentru Geoană. Neagreând stilul în care a condus partidul între 2000 şi 2004, majoritatea semnificativă a vicepreşedinţilor şi a liderilor de filiale s-au coalizat în spatele lui Geoană.

Cu o săptămână înaintea Congresului, şansele lui Geoană de a câştiga un nou mandat erau cotate la peste 60%.

Apropiaţii lui Năstase evaluaseră un maxim de 30% pe care acesta l-ar putea obţine la alegerile pentru şefia PSD, cu restul de 10% fiind creditat Miron Mitrea.

Declicul care a schimbat opţiunile a fost retragerea lui Năstase şi ameninţarea lui Iliescu. Paradoxal, beneficiarul nu a fost Diaconescu, ci Ponta.

În paralel, cu o săptămână înaintea Congresului s-a derulat şi o campanie îndreptată împotriva principalilor locotenenţi ai lui Geoană, episodul culminant fiind apariţia în presă a unei înregistrări în care Marian Vanghelie folosea un limbaj suburban la adresa celui pe care declara că îl susţine la şefia PSD.

Episodul a fost de natură a deteriora relaţiile dintre Geoană şi Vanghelie, primul refuzând să mai participe la o şedinţă a organizaţiei de Bucureşti. Totodată, înregistrarea a adâncit curentul anti-Vanghelie în rândul majorităţii organizaţiilor judeţene.

Relaţia Geoană-Vanghelie a fost speculată chiar şi în preziua Congresului, în intersecţia din faţa Romexpo, unde se va ţine reuniunea, fiind amplasate, într-un spaţiu cu maximă vizibilitate, bannere cu Geoană şi inscripţia "Garantat Vanghelie".

Odată cu migrarea unor organizaţii către Ponta, şi curentul majoritar din partid în privinţa shimbării Statutului s-a reorientat.

Dacă la Comitetul Executiv de luni 40 de membri s-au pronunţat în favoarea votului pe liste, la Comitetul Executiv de vineri seară, în preziua Congresului, unanimitatea împotriva acestei proceduri a fost stricată doar de Constantin Niţă, singurul susţinător al ideii impuse de Geoană.

Practic, votul pe liste era o modalitate în care candidatul cotat cu cele mai mari şanse de câştig, Mircea Geoană, îi forţa pe liderii de organizaţii să vină în "echipa" acestuia, aderarea la echipa unui Năstase sau Mitrea, de exemplu, fiind cotată ca o înfrângere sigură.

Varianta votului deschis, în care candidaţii la funcţiile de secretar general şi de vicepreşedinte îşi dispută direct votul delegaţilor, ar fi permis negocieri între competitori, pentru reciprocitatea voturilor.

Practic abandonată de cea mai mare parte a liderilor de organizaţii, varianta votului pe liste ar fi avut nevoie de acceptul a 2/3 dintre delegaţi, o masă critică pe care nimeni dintre candidaţii la şefia PSD nu poate pretinde că o controlează.

În aceste condiţii, nouă candidaţi la funcţia de preşedinte, din care trei cu şanse reale, trei pretendenţi la postul de secretarul general şi circa 60 de candidaţi la funcţiile de vicepreşedinte urmează să îşi dispute, chiar şi prin sălile de la Romexpo, simpatia celor 1.700 de delegaţi.

În funcţie de cine va câştiga, anumite tabere din PSD se vor repoziţiona, finalul Congresului neechivalând cu instaurarea armoniei în partid.